45,986 matches
-
înaintea mea, spunând că acum m-au prins și c-o să aflu pe pielea mea ce pățesc șoacății care umblă cu fofârlica, iar eu le-am zis că n-am umblat, c-am jucat cinstit și să mă lase-n pace, la care banda lui Lupu n-a făcut decât să râdă grohăind. Primul care a luat cuvântul a fost Marius, mi-a spus să bag la meclă, că ei nu cunosc mila, or să mă omoare, or să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății “. Dar această prezentare a lui Carol Magnul sub înfățișarea lui militară ar fi incompletă fără ca tabloul corespunzător al “ dispoziției sale în timp de pace” .Guizot , unul dintre cei mai mari istorici moderni , a comparat gloria lui Carol Magnul cu un meteor strălucitor ce s-a ridicat fără veste în bezna barbariei pentru a dispărea tot atât de brusc în noaptea feudalismului . Dar lumina aestui meteor nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai nobil, cu atât mai mult mă doare gândul că murind fără cunoașterea adevăratei credințe, vei fi pierdut pe lumea cealaltă. Dă-mi voie să te sfătuiesc să-ți mântui atăt trupul cât și sufletul. Primește botezul și mergi în pace! Agrican răspunse: Mi se pare că tu ești paladinul Roland. Dacă nu mă înșel, atunci voi pierde acest prilej de a mă măsura cu tine nici chiar pentru întregul regat al Paradisului. Nu-mi mai vorbi tu mie despre lumea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
alta din Germania și Japonia. După cum știți, asta face parte din noua politică de finanțare. —Așa e. Cât de mare e bugetul? Șase? — Douăsprezece. — Doamne. Pentru unii e o sumă excelentă, nu-i așa? Apoi Bill m-a lăsat în pace, slavă Domnului, și eu am luat-o agale spre bar să-mi fac plinul. Unsprezece treizeci, duminică dimineața, barul Shakespeare. În spațiul strâmt, ticsit cu sticle, sub oglinda înclinată, Fat Vince și Fat Paul, două generații de talente în aranjatul-și-debarasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în New York. Îmi doresc să învăț să merg cu metroul. Am încercat Oricât m-am concentrat, m-am trezit întotdeauna ieșind într-un canal de pe Duke Elington Boulevard, cu un capac deasupra capului. Nu mă pot descurca prin New York și pace... M-am uitat la ceas. Stăteam transpirând și înjurând pe canapeaua neagră și lipicioasă. E cald deja aici, da, se acumulează căldură pentru zaverele pârjolitoare din august Printre multele indicații lipite pe geamul despărțitor era și un anunț care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi ceva. I-ai povestit ce s-a întâmplat duminică noaptea? I-ai spus că ai dormit sub cerul liber? — Ce? — Duminică noaptea? Îți amintești? S-a întâmplat chiar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șaisprezece ani. Fiul avea șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă. Dintr-o dată, conform unui articolaș din Morning Line, Orientul Mijlociu a devenit mai exploziv ca niciodată și pacea lumii e serios amenințată. Acum povestea asta naște câteva întrebări serioase. Va urma o scumpire a petrolului? I se va mai da în cap sterlinei și va fi făcută poștă pe piața monetară internațională? Ori îi va crește valoarea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămas mască. N-ai să ghicești niciodată cine era - sau poate că o să ghicești. Păi, cum, micuța Selina. Deocamdată însă, am sărit în costum și am fugit să iau prânzul cu Butch Beausoleil și Spunk Davis în vederea tratatului final de pace, a ultimului dii, a ultimei runde de reasigurări în vederea marii zile. M-am gândit să-i duc pe copii la Balkan Coffee Shop de pe Fifty-Third Street... Pentru început am avut parte de o mică gâlceavă provocată de echipamentul neprotocolar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi uimiți să știți cât de repede merge. La început ceața a fost ca iubirea, așa a fost, ca iubirea pe care nu o vei găsi în această lume, și am plâns: „Hai. Ia-mă. O, repede - ia-mă.“ După pace, am simțit cum se apropie ultima rușine. Dea, viața mea a fost o bătaie de joc. Moartea îmi va fi serioasă. De asta mi-e atât de teamă... Să nu fii ca mine, amice. Surioară, te rog, găsește altă cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mie. Numai tratând lucrurile cu maximum de gravitate reușești să obții o nouă calitate și o poziție dominantă pe un anumit teritoriu. Sunt cel mai bun caligraf din cetate, dovada sigură a acestei afirmații fiind faptul că tratatele de pace cu cetatea vecină - mă refer la cele șapte întocmite în ultimii douăzeci și cinci de ani - sunt întocmite de mine. Asemenea acte se compun în cinci exemplare, câte unul pentru fiecare cetate, iar trei pentru tot atâtea cetăți-martor. Cele șapte războaie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la fel de săracă, dar la fel de orgolioasă. Până la urmă, una din cetăți, epuizată, va dispărea. Nu este însă exclus ca - din cauza tot mai deselor războaie - celelalte trei cetăți, mai mari și mai puternice, sătule de atâta vacarm, să caute să instaureze o pace definitivă în zonă. Adică să distrugă cetățile noastre. Zic „cetățile noastre” fiindcă locuitorii lor, mai toți, se înrudesc, separarea celor două ramuri ale neamului dintâi petrecându-se cu veacuri în urmă. Așa că suntem, unii față de alții, infinit mai depărtați decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Adică vor începe un alt război. Și povestea se va repeta. Morții vor fi înmormântați tot în câmpie, noaptea, pe furiș, pentru ca nimeni să nu știe, cu adevărat, pierderile celuilalt. Actul încheiat în final va fi iarăși un pseudotratat de pace - nici măcar un armistițiu - și va semăna mai mult c-un certificat incomplet, oarecare. Și nici a certificat nu va aduce prea mult, dacă mă gândesc bine, pentru că nu va garanta nimic. Va fi, la fel ca întotdeauna, un act obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
act obișnuit de constatare: - nimeni nu a folosit arme interzise; - nimeni nu a fost ucis sau rănit; - părțile nu au folosit luptători străini; - nu a fost luat nici un prizonier; etc., etc., și numai în final se va referi, echivoc, la pace. Așa au arătat și cele șapte tratate anterioare, caligrafiate de mine, și care niciodată nu au fost citite cu atenția cuvenită momentului, ci numai fluturate mulțimii ce aclama în delir, dornică de spectacol și apoi de liniște. Doar femeile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bine mânuite, că nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații.) Dar, după cum se vede, povestesc mai mult despre viața altora și nici despre a lor nu știu cu adevărat o seamă de lucruri. Ne despart preocupările. În perioadele de pace, cât e ziua de lungă, uneori și noaptea, stau aplecat asupra hârtiei și numai arareori îmi fac vreme pentru a privi mai cu atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în vreme de război și nu are nici un fel de probleme cu sănătatea. Peste câteva luni voi avea patruzeci și patru de ani și cred că aceasta va fi ultima dispută armată ce se va termina c-un tratat de pace caligrafiat de mine. Tocmai de aceea, voi scrie un act perfect, singurul, cum nu s-a mai încheiat vreodată între cele două cetăți (deși, în general, conținutul e mereu același). O capodoperă în materie. Povestea vieții mele - aceste rânduri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
multor ani. În fond e vorba de o artă. Geometrie, culoare, sonorități apropiate de domeniul muzicii. În ultima vreme, copiez pentru cavaleri o carte despre un paladin. Am început să o caligrafiez în urmă cu două luni, când era încă pace. Mâine se vor împlini cincizeci de zile de război. Parcă sunt în chilie de când mă știu; parcă niciodată nu am ieșit în afară. Ceea ce a fost înainte e deja estompat, șters aproape. Eu sunt lumea; eu sunt totul. Spațiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a trecut, am fost ambidextru. De aproape o lună, mâna dreaptă mi-a fost retezată. Pentru că - potrivit legilor cetății - nu i-am dat folosința cuvenită, dovedindu-se mai mult o unealtă a minciunii și a trădării. Mai precis, actul de pace caligrafiat de mine după acest ultim război, de numai optzeci și patru de zile, conține o virgulă în plus, fapt ce a denaturat complet scopul său tradițional. O regulă privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și a trădării. Mai precis, actul de pace caligrafiat de mine după acest ultim război, de numai optzeci și patru de zile, conține o virgulă în plus, fapt ce a denaturat complet scopul său tradițional. O regulă privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în urmă de către ambele părți - prevede că orice modificare într-un tratat acceptat și semnat este exclusă. Nu mai poate fi adăugat ori anulat nici un cuvânt, literă sau semn de punctuație. Totul trebuie gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fapt, toți cei care stabilesc textul actului amintit sunt niște războinici, nicidecum mari cunoscători într-ale Cancelariei. De fiecare dată, Caligraful este cel care șlefuiește și armonizează fraza. Cu excepția finalului, mereu același, o mică osana. Toată lumea îl știe pe dinafară. „Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui de Sus, amin.” Și urmează semnăturile. Mizând pe această arhicunoaștere a rândurilor mai sus amintite, care nici măcar nu mai erau citite, am făptuit ceea ce numai lipsa de îndrăzneală mă oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceea ce numai lipsa de îndrăzneală mă oprise, ani de zile, a împlini; am intercalat încă o virgulă. Cele cinci exemplare ale tratatului au fost parafate și arătate mulțimii nerăbdătoare. Entuziasmul tuturor a devenit - la fel ca întotdeauna - fără de margini. Aveau pace, dar erau cu gândul la un viitor război. Apoi, după un ritual obișnuit - în cea mai profundă liniște -, s-au adus sigiliile. Fiecare exemplar al tratatului a fost răsucit cu grijă și vârât în câte un tub stacojiu din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu au observat, așa că am reluat, accentuând și mai mult asupra virgulei cu pricina. Apoi, ei m-au pus să repet, fiindcă vroiau să se dumirească mai bine. Și s-au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu le impusesem o pace nesfârșită. Așa reieșea din pergament și tratatul, potrivit uzanțelor, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu le impusesem o pace nesfârșită. Așa reieșea din pergament și tratatul, potrivit uzanțelor, nu mai putea fi modificat de nimeni. Îi înșelasem, era adevărat, dar speram ca scopul pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a crezut că e frigidă. O poseda aproape cu forța; se luptau, uneori. Nițel masochism; pântecul femeii, când se dădea înfrântă, se arcuia, zvâcnind odată cu cel al bărbatului, și el încins; erau nopțile lor mai bune. Tot mai obosiți, încheiau păci temporare, petrecându-și insomniile în odăi diferite, gânditori, poate, la un alt război. Cine știe unde ar fi ajuns lucrurile dacă nu ar fi luat foc magazinul, niciodată nu s-a știut de la ce. De la vreo țigară, Tim fuma mult. Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ghetele. A plecat fără o vorbă. Vânătorului i s-a părut că plânge. Ajungând-o, și-a dat seama că râde. „Ești un idiot! Umbli cu pielea aia pe cap și crezi că dai gata pe toată lumea! Lasă-mă în pace!” i-a strigat. Vânătorul de lupi albi și-a îndesat căciula pe cap și a pornit gânditor spre casă. Peste vreo săptămână, Donna Iulia a primit plic de la Tim. A învârtit hârtia multă vreme. Cel plecat scria, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]