40,574 matches
-
al unor versuri originale. De baștină urlățeană era [[Nicolae S. Basilescu]] (1860-1938) jurist și economist cunoscut în epocă, cu studii universitare la [[București]] (licența în [[1881]], cu teza " Dota în dreptul roman și român"), [[Paris]] (doctor în "Drept" în [[1884]] cu teza "Droit international privé. Du conflit des lois en matière de succesion ab intestat. Droit romain. Des conditions essentielles pour la formation du muttum"). A fost profesor universitar de drept și economie politică la [[Iași]] (din [[1893]]) și București (din [[1897
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă și că nu este adevărată afirmația lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creștinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se „rinocerizeze”, într-o perioadă când colegii săi de generație cochetau deja cu ideile totalitare. După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: "Cântăreața cheală", "Lecția", "Scaunele" și altele
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
avea publicații în domeniul istoriei religiilor. O indiscreție a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri . În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii. După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
o altă formă de inteligență extraterestră. Creaționiștii biblici acceptă relatarea din "Cartea Facerii" (Geneză), potrivit căreia Dumnezeu creează totul în 6 zile, pe când adepții creaționismului științific cred că un creator a făcut tot ce există, aceștia putând însă să respingă teza creației în 6 zile ca fiind relatarea istorică a procesului. Denumirea de Creaționism provine din limba latină "creatio", "creationis" care înseamnă "creație". Denumirea de Creaționism provine din limba latină "creatio", "creationis" care înseamnă "creație". Creaționismul, într-o formă sau alta
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
s-au publicat 25 de cărți și peste 200 comentarii (articole, recenzii, note), plus 3 antologii internaționale cuprinzând circa 300 scriitori de pe glob, cu texte în diverse limbi.» (Florentin Smarandache) Florentin Smarandache a definit următoarele trăsături caracteristice ale Mișcării: «*1) Teza fundamentală a Paradoxismului: orice are în același timp un înțeles și un nonînțeles, în armonie unul cu altul; <br> sensul are un nonsens și, în mod reciproc, nonsensul are un sens;<br> “Totul este posibil, chiar si imposibilul !”; o spirală
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
din Word, până și meniurile și pictogramele seamănă. De remarcat că lipsesc cu desăvârșire opțiunile de umbrire ale obiectelor. În terminologia Writer, un "document master" (în engleză "master"="stăpân") se numește o grupare de documente care provin din aceeași carte/teză/raport. Documentele master sunt de obicei folosite la scrierea unor documente lungi, ca de exemplu o carte, o teză, sau un lung raport. Un document master este în mod special util când imaginile, foile de calcul, sau alte obiecte determină
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
În terminologia Writer, un "document master" (în engleză "master"="stăpân") se numește o grupare de documente care provin din aceeași carte/teză/raport. Documentele master sunt de obicei folosite la scrierea unor documente lungi, ca de exemplu o carte, o teză, sau un lung raport. Un document master este în mod special util când imaginile, foile de calcul, sau alte obiecte determină o mărime apreciabilă a fișierului ce stochează lucrarea. Documentele master mai sunt folosite și când la secțiunile unui document
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică). A urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971 a obținut licența la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cu o teză despre sociologia religiei. Între 1978-1979 a beneficiat de bursa premiului internațional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, și a făcut studii de istorie la Viena. este fondatorul Partidului România Mare și al publicațiilor afiliate, România Mare și
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
danez și în "cercurile Parlamentului." În 1891, Niels Bohr a fost botezat că luteran. După doctoratul la Universitatea din Copenhaga în 1911, lucrează în educație în continuare în laboratorul Cavendish din Cambridge cu chimistul Joseph John Thomson, descoperitorul electronului (subiectul tezei de doctorat a lui Bohr) și laureat al Premiului Nobel 1906, care nu a arătat mare interes pentru Bohr și tineri; el a terminat studiile la Manchester, după ce a studiat sub Ernest Rutherford, cu care a stabilit o relație științifică
Niels Bohr () [Corola-website/Science/298052_a_299381]
-
Arseni s-a născut la 3 februarie 1912 în Dolhasca, județul Baia. După absolvirea liceului din Bacău în 1929, se înscrie la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 termină studiile universitare și obține titlul de Doctor în Medicină cu teza ""Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen"" (1936). Ca student a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, fiind fascinat de simțul clinic și erudiția acestui medic, dar pe tânărul Arseni îl atrăgea chirurgia creierului
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
starea anxietate, stare ce se poate atenua în urma terapiei. Ca reprezentanți ai psihanalizei ar mai fi de menționat (în ordine alfabetică): În România, Ion Popescu-Sibiu a publicat în 1947 monografia ""Psihanaliza lui Freud"", în editura "Cartea Românească". În anul 1932, teza sa de doctorat cu titlul "" Doctrina lui Freud"" fusese premiată de Academia Română. Încă de la apariție, psihanaliza a fost supusă deseori unor critici severe. În special din partea psihologiei academice i s-a reproșat că, deși cele două discipline se influențează teoretic
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski și se spune s-a mers până acolo încât i s-a refuzat publicarea unui articol lui Lenin, care cerea răsturnarea acestui guvern provizoriu. Când Lenin s-a întors din exil, el a scris "Tezele din aprilie", care au scos în relief poziția sa. În aprilie 1917, Stalin a câștigat alegerile pentru Comitetul Central cu al treilea număr de voturi în partid și a fost, mai apoi, ales în Biroul politic al Comitetului Central al
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
arta redării istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei"". S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul la Kiel (1838 - 1843). După susținerea tezei de doctorat, își câștigă existența predând istoria și geografia la diferite licee din Hamburg. În același timp, pune la punct și publică "Die römischen Tribus in administrativen Beziehung" (Districtele romane sub raport administrativ) care prevestea deja o puternică tendință interdisciplinară
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
condiții materiale modeste. Provenind dintr-o veche familie de intelectuali, mama sa n-a precupețit nici un efort pentru a asigura unicului ei fiu o educație aleasă. Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei Prusace, adevărat mentor spiritual al tineretului venit să studieze aici de pretutindeni. În "Memoriile" sale Eucken
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
s-a format într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree) și se împrietenește cu poetul Emanuel Geibel. În aceeași perioadă ia contact cu Jakob Burckhardt (1818 - 1897), a cărui viziune despre Renaștere îi
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
în același interval cronologic în zonele estice ale spațiului mediteranean și în Orientul Apropiat, relativizează atribuirea lor triburilor israelite. Cercetarea istorică actuală tinde să considere - contrar relatărilor biblice și a unor teorii sociologice din secolul al XX-lea, respectiv a tezei unor infiltrări pașnice, repetate și de durată (Albrecht All), sau a celei a unor invazii, urmate de confruntări violente provocate de triburile israelite (George Mendenhall și Normann Gottwald) -, că în jurul anului 1200 a. Chr. în mediul populației semite, nomade sau
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
la o opoziție deschisă față de creștinism. Din această perioadă datează primele sale romane: "Un idealist", "Tânăra Danemarcă" și "Antigonas" (a cărui acțiune se desfășoară în Grecia secolului al II-lea). Totodată, sub înrâurirea teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa "Ereditatea și morala". La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și "Brynhild", poartă amprenta influenței
Karl Gjellerup () [Corola-website/Science/298207_a_299536]
-
socialiste, inclusiv la Conferința de la Zimmerwald din 1915. La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând "Tezele din aprilie". După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
consiliu decide asupra întâietății formulării teoriei și astfel Charles Darwin este considerat părintele evoluției. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadă de recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton. Tezele principale sunt : Naturalistul englez, autorul "Originea speciilor" în care dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturală contestă, din punct de vedere științific, ideea
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat "the survival of the fittest", adică "supraviețuirea celui
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
Marie prezintă în 1890 în Berlin la un congres international rezultatul cercetărilor asupra substratului morfopatologic în acromegalie. Între 1890 și 1896 întreprinde călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia și Italia. În 1897 susține la Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul "Mâna suculentă în siringomielie". În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume: "„Tulburările mersului în hemiplegia organică”". Însuși Auguste Lumière recunoștea, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: La 25 octombrie 1899, medicul Alexandru Bolintineanu a susținut la Paris o teză de doctorat despre coxotuberculoză care se baza pe studiul mersului bolnavilor din filmele realizate la Spitalul Pantelimon. Considerate pierdute multă vreme, o bună parte din acestea au fost descoperite în 1975, de către reporterul TV Cornel Rusu, într-un fișet de-
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]