40,921 matches
-
Pentru 7,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Întemeierea localității Snagov este strâns legată de construirea mănăstirii Snagov pe ostrovul din nordul lacului Snagov, de către primii voievozi de după Basarab, poate Vladislav sau succesorul său Radu I. Astfel, primele atestări documentare despre satele Snagovului aparțin secolului al XV-lea, ele fiind dăruite tot în aceeași perioadă Mănăstirii Snagov. Mai precis, cel mai vechi document este datat 7 noiembrie 1428, emis de către Dan al II-lea la Târgoviște, oraș care era
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
de Bragadiru (unde se intersectează cu DN6), Domnești, Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu de Bolintin-Vale. La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. După luptele de la Călugăreni, turcii au prădat
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
reliefului, în zona administrativă a orașului Nucet se deosebesc mai multe tipuri de asociații vegetale (conifere, fag, gorun, nuci) și elemente faunistice (lup, căprioara, mistreț, iepuri, cocosul de munte, păstrăv, mreana de munte). Orașul Nucet are o istorie recentă, prima atestare documentara oficială având loc în 2 februarie 1956. Chiar dacă orașul este relativ nou, istoria Văii Băită este mult mai veche. Încă din anul 1270, pe aceste meleaguri ocupația de bază a fost mineritul. Apariția pe harta țării se datoreaza existenței
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
național și internațional prin corul popular care a primit numeroase premii. Satul este înfrățit cu localitatea din Elveția și se află la granița cu Satu Mare, pe malul stâng al Someșului. Etimologia numelui localității provine din "Ardud" (< magh. „erdöd”) + sat Prima atestare documentara datează din 1231, unde apare sub numele "Erdezad" și pe parcursul timpului a avut diferite denumiri: "Erdezat", "Erdew Cshada", "Erdewdzut", "Erdewzada", "Erdodszada". În acest sat a locuit, la începutul secolului al XIX-lea , familia nobiliara Karacsay de Valje - Szaka , după
Ardusat, Maramureș () [Corola-website/Science/298636_a_299965]
-
hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea: Hrisovul este totodată și actul de atestare a localității Călimănești din județul Vâlcea. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii, prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate și moșii. De asemenea
Mănăstirea Cozia () [Corola-website/Science/298665_a_299994]
-
există niște deosebiri în terminologia legată de denumiri geografice. Acestea au fost cuprinse în tabelul de mai jos. Primele așezari au apărut pe teritoriul pomeraniei la sfârșitul ultimei perioade glaciale, conform estimărilor făcute de arheologii, acum 13.000 de ani. Atestările confirmă prezența unor culturii diverse în epoca de piatră și epoca bronzului, popoarelor germanice în epoca fierului și mai târziu, în Evul Mediu, popoarelor slave și vikingilor. Începând cu secolul X, vecinii Pomeraniei — Ducatul Poloniei (apoi regatul), Sfântul Imperiu Roman
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
Actualmente drumul, de cca. 35 km, Cluj-Napoca - Vișea, prin Jucu, este asfaltat, localitatea este complet electrificată, dispune de apă potabilă curentă, gaz-metan, linii telefonice, TV cablu și acces la internet. Denumirea localității provine de la numele unei personalități slave, "Visoslav". Prima atestare documentară s-a păstrat din anul 1326 sub forma de "silva Visaerdei" (pădurile lui Visa). Alte denumiri de-a lungul timpului:Vizateluke (1332), Wysa, villa Vysa ( 1348), Visa (1587), Vissa (1652), Visa (1733), Vischa (1750), Viza (1760), Vissa (1835), Jisa
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
confesionala. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Domeniul Juc a aparținut familiei nobiliare Suki, odinioară una din cele mai bogate și mai influente familii din Transilvania. Primele atestări documentare datează din secolul al XIV-lea. "Jucu de Jos" apare menționat în documente scrise din anul 1314, iar Jucu de Sus din 1325. În partea stângă a râului Someș se află "Jucu Nobil", domeniu reședința a familiei Suky. Aici
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
că în zona ar putea fi urme ale germanilor, așezați pe valea Someșului Mic. Numele are o origine slavă veche: „juc” înseamnă “gândac” sau “goanga”. Tudor Sălăgean, șef al secției Istoria Transilvaniei la muzeul cu același nume, precizează că primele atestări documentare datează din secolul XIV. În stânga Someșului se află „Jucu Nobil”, reședință familiei Suky, unde a fost atestata, în 1332, cea mai veche școală săteasca din Transilvania. Dincolo de rău se aflau „Jucu de Jos” și „Jucu de Sus”, părți ale
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
Pietro. Acest document atestă de asemenea că era deja pictor, fapt dovedit mai apoi și de două înregistrări de plată către Guido di Pietro, în ianuarie și februarie 1418 pentru munca depusă la pictarea bisericii San Stefano del Ponte. Prima atestare a lui Fra Angelico ca monah datează din 1423, când este pentru prima dată numit Fra Giovanni, după obiceiul monahilor de a-și schimba numele la îmbrăcarea rasei călugărești. A fost membru al ramurii Observatorilor al Ordinului Dominicanilor, la Fiesole
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
sunt atestate documentar în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Cea dintâi mențiune o cunoaște Cubleșu Someșan - în anul 1306, urmat de Panticeu - 1314, Cătălina și Sărata - 1320, ultimul din zona studiată fiind atestat satul Dârja - 1340. Datele de atestare sunt confirmate în bibliografia maghiară: Szolnok-Dobokavármegye Monographiája (Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca) a autorilor Tagány Károly, Réthy László și Pokoly József și Szolnok-Dobokavármegyei Emlek Magyarorszag ezredéves ünnepére (Amintire despre comitatul Solnoc-Dăbâca cu ocazia sărbătoririi mileniului în Ungaria) . În cazul satului Dârja , Kádár
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
László și Pokoly József și Szolnok-Dobokavármegyei Emlek Magyarorszag ezredéves ünnepére (Amintire despre comitatul Solnoc-Dăbâca cu ocazia sărbătoririi mileniului în Ungaria) . În cazul satului Dârja , Kádár József, care a cercetat îndeaproape localitățile comitatului Solnoc-Dăbâca, a identificat un document mai timpuriu de atestare, emis în 1337, aflat în relație directă cu documentul din 1340. Din păcate, nici unul dintre documentele de atestare nu s-a păstrat, data primei mențiuni documentare reieșind direct sau indirect din acte ulterioare. Cel mai vechi document, redactat în limba
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
în Ungaria) . În cazul satului Dârja , Kádár József, care a cercetat îndeaproape localitățile comitatului Solnoc-Dăbâca, a identificat un document mai timpuriu de atestare, emis în 1337, aflat în relație directă cu documentul din 1340. Din păcate, nici unul dintre documentele de atestare nu s-a păstrat, data primei mențiuni documentare reieșind direct sau indirect din acte ulterioare. Cel mai vechi document, redactat în limba latină, păstrat în transcriere, referitor la satul Cubleșu Someșan datează din 1310, iar cel similar referitor la Panticeu
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
la satul Cubleșu Someșan datează din 1310, iar cel similar referitor la Panticeu datează din anul 1343. Documentul din 1343 conține o trimitere la documentul emis în 1314 referitor la Panticeu, motiv pentru care acest an este considerat momentul primei atestări documentare a satului. Documentul de atestare a satului Dârja este menționat de Kádár József, iar actul redactat de asemenea în limba latină, în anul 1340, s-a păstrat doar în rezumat. Cubleșu Someșan. De la prima atestare documentară până în prezent, satul
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
1310, iar cel similar referitor la Panticeu datează din anul 1343. Documentul din 1343 conține o trimitere la documentul emis în 1314 referitor la Panticeu, motiv pentru care acest an este considerat momentul primei atestări documentare a satului. Documentul de atestare a satului Dârja este menționat de Kádár József, iar actul redactat de asemenea în limba latină, în anul 1340, s-a păstrat doar în rezumat. Cubleșu Someșan. De la prima atestare documentară până în prezent, satul Cubleșu Someșan (mag. Magyarköblös) este menționat
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
este considerat momentul primei atestări documentare a satului. Documentul de atestare a satului Dârja este menționat de Kádár József, iar actul redactat de asemenea în limba latină, în anul 1340, s-a păstrat doar în rezumat. Cubleșu Someșan. De la prima atestare documentară până în prezent, satul Cubleșu Someșan (mag. Magyarköblös) este menționat constant în documente în forma Kubulus (1306, 1310), Kublus (1320), Kwblus (1329), Hublus (1332), Chubulus (1355), Keobleos (1587-1589) . După anul 1700, satul este numit Magyar-Köblös (1700) - într-un document menționat
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun cu nume similar, atestat documentar prin 1800, Cătălina, Cătălin, ung. Koltókatalin (cca. 1800 - Kolto-Katalin, 1839 - Katelinfalva, Katelina), se află în apropiere de Somcuta Mare
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
din această zonă au dat numele unei importante perioade istorice cunoscută sub denumirea de Cultura Periam-Pecica. Istoria așezărilor Pecica, Bodrogu Vechi, Sederhat și Turnu este strâns legată de evenimentele ce au marcat prin amploare întreaga zonă a Câmpiei Aradului. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1335 când așezarea era cunoscută sub denumirea de Petk. Sederhatul este consemnat doar din anul 1913, Turnu din anul 1333 sub denumirea de Mok și Bodrogu Vechi din anul 1422 sub denumirea de Bodruch
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
în grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață, însă spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De frică și furie, Amulius trimite de îndată un prieten al lui Numitor să vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei doi, Numitor și Remus îmbrățișându-se, confirmându-i astfel că Remus era nepotul lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se grăbească, pentru că
Romulus și Remus () [Corola-website/Science/299706_a_301035]
-
În 1787 erau 1080 persoane, iar în 1850 erau 1591. Maximul a fost atins în 1940, când în localitate trăiau 2080 de persoane. În 1975, numărul scăzuse la 1892. În iunie 2003, cu ocazia sărbătoririi a 720 de ani de atestare documentară, în comuna Ațel a fost dezvelit "Monumentul Eroilor". Pe "Monumentul Eroilor" au fost inscripționați românii, alături de cei de naționalitate germană, urmând ca, în cazul în care se vor mai descoperi persoane care nu se regăsesc pe acel monument, să
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
749 locuitori. Este compusă din 6 sate: Trușești, centrul de comună, Buhăceni, Ciritei, Drislea, Ionășeni și Păsăteni. Comuna este străbătută pe o distanță de 13 km de râul Jijia, cu afluenții săi, râul Drâslea, râul Găinăria și râul Guranda. Prima atestare documentară a localității Trușești datează din 15 februarie 1568, conform unui Hrisov al Domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Cercetările istorice atestă faptul că satul Trușești este una din cele mai mari așezări neolitice din Sud-Estul Europei (mileniul al III-lea Î.H.
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
Soroca”". Urmașii acestui Caliian, în 1517, în timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare, vând meleagurile Cajvanei lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar după moartea năprasnică a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica Călugărița, la
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
înseamnă 18 părți aur și șase părți alte elemente, folosite de obicei pentru mărirea durității aliajului. Marcarea aurului, argintului și platinei este cea mai veche formă de protecție a consumatorului. Marcarea metalelor prețioase și a aliajelor acestora este operațiunea de atestare a conținutului de metal prețios fin prin aplicarea mărcii de titlu, a mărcii de garanție proprie a producătorului intern, a importatorului și/sau a vânzătorului cu amănuntul ori, după caz, a mărcii de certificare. Marca oficială garantează că piesa a
Metal () [Corola-website/Science/299791_a_301120]
-
și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”. După alte surse, prima atestare datează din 1365 (Moyse). În "Diplomele maramureșene din secolele al XIV-lea, al XV-lea", de I. Mihali, apărute în anul 1900, Moiseiul este atestat din 2 februarie 1365, cu mențiunea că este o comună de mult organizată. În aceste
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]