46,969 matches
-
piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o per-versiune obiectivă, răsturnarea și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exprimând astfel o per-versiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, "cel mai puternic" și "cel mai supus" au devenit acum "cei mai neliberi". Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă-supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucît anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eliberează pe cel mai supus, aducîndu-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind deopotrivă cel ce iubește și cel iubit, eu mă supun și sânt liber în aceeași măsură în care celălalt comandă și se supune. Sânt rând pe rând stăpân și sclav și hotărăsc și sânt hotărât în aceeași măsură în care celălalt hotărăște în privința mea și se lasă hotărât de mine. El îmi acceptă supunerea, ca premisă a eliberării mele, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neîmplinirilor noastre. Mă uit fascinat la tabloul risipirii de-o viață a lui P., omul tuturor putințelor și tuturor nevrozelor în sfera culturii umaniste; zeci de poteci, părăsite de îndată ce au fost încercate, cel mai adesea deschise de câte o mică comandă socială sau de către un impetus necontrolat. În condiții de forță interioară, tentația unei asemenea risipiri ar fi dat naștere la o poikilie de tip renascentist. Și apoi, toată drama pe care o trăiești în marginea acestei pulverizări, când ai trecut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe tine, chiloți sau măcar un tricou de care tragi cât poți. Îți spui că ceilalți te vor considera doar mai extravagant îmbrăcat. 3) A visa că nu poți să fugi; ești urmărit, vrei să fugi și picioarele nu răspund comenzii. Te deplasezi penibil, ca și cum ai alerga prin smoală sau miere sau pe un teren mlăștinos. 4) Ești (din nou) elev, te duci la școală și când te așezi în bancă constați că ți-ai uitat acasă ghiozdanul. Pare de necrezut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Akila lauf și că la un moment dat, nefiind atât de bine structurat nervos ca Akila, omul a clacat și a făcut o nevroză reactivă. Stă toată ziua în fața unui ecran, având oricând la îndemînă o sticlă de bere, și comenzile warte ― lauf, înghițite de imobilismul nevrozei, cad deocamdată în gol. Îi propun prietenei mele să introducem în tratatele de psihiatrie "sindromul Akila warte ― lauf. Bogăția lui hermeneutică mi se pare prodigioasă. Majoritatea vieților se desfășoară așa: indivizii ― și deopotrivă popoarele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să le spună la tot pasul ce să facă, când trebuie "să stea" și când trebuie "s-o ia din loc". Se sustrag sindromului doar cei care mai au în ei o fărâmă din intenția de a-și da singuri comanda și de a stabili când anume, în viața lor, e nevoie de o zăbavă și când de așternerea la drum. Altminteri, haltele noastre și deplasările noastre, pe parcursul unei vieți sau pe cel al istoriei, sânt toate dirijate. Mergi orbește înainte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești "ca pe tine" ― îmi rămăsese până atunci străin. Dar pesemne că "ajungerea la tine" nu se poate face la comandă și pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta își are prețul lui de suferință cel mai greu de plătit. Am auzit-o într-un documentar pe mama lui Hawking, fizicianul complet paralizat, care-și petrece viața într-un fotoliu și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei. Se apropie atunci un bărbat care-i spuse „Susan“, așa cum ei niciodată nu mai auziseră pe cineva spunîndu-i, ca și cum ar fi fost singurul cuvînt pe care-l știa, ca și cum și-ar fi pus corzi vocale de aur făcute la comandă ca să-l pronunțe cît mai plăcut. Susan Își puse ochelarii de soare și schiță un zîmbet, Juan Lucas, dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și totuși niciodată nu pregătise nimic asemănător, oricum copiii ei erau mai bine crescuți decît ai lui Susan. În schimb, Juan, soțul ei, aflase că totul provenea de la hotelul Bolivar și hotărîse ca de acum Înainte să facă și el comanda la hotel și s-o ia naiba pe nevastă-sa cu rețetele ei cu tot. „Delicios, my duchess“ și Încerca să obțină locul Întîi la Întrecerea În doi cu arhitectul. Prietenii lui Juan Lucas, care semănau leit cu Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului de comandă al bietului Juan Lastarria, care avu ideea strălucită de a se apăra aprinzîndu-i țigara cu bricheta lui de aur la fel ca a lui Juan Lucas. Fericit că-i venise ideea asta, Lastarria Întinse brațul la capătul căruia se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băieții tui: se uitau la el, Martita vorbi cea dintîi cu inocență, prefera șalău cu sos tartar, băiatul mai prostuț le atrase atenția că nevasta lui Bravano Îi ducea mîncarea la gură, șeful de sală Începu din nou să ia comanda, cineva spuse că a treia nevastă Îl Îngrijește foarte bine, Juan Lucas, la masa lui, Îi dădea explicații lui Susan: „era să izbucnească un scandal“, Îi spunea și Julius se uita la domnul acela atît de ciudat care din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ureche, sînt foarte bucuroasă că sînt iubita ta.“ „Și eu“, Îi spuse el, apropiindu-se și mai mult ca s-o sărute pe frunte. Da? Îi plăcea la fel de mult, ba chiar mai mult decît Peggy și totul ieșise ca la comandă, fiindcă ea fusese cea mai bună prietenă a lui Peggy și acum Îi era cea mai mare dușmancă. Dar nimic nu-i plăcuse mai mult decît să afle că Pipo Lastarria Îi trăsese clopotele Înainte de a intra În vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru o clipă În fața ochilor imaginea prezentatorului anunțînd prin tr-un strigăt sfîrșitul programului cu toate fetele din ansamblu! și apoi Încă una, imaginea Vlăjganului primindu-le cu băuturi la a căror preparare luase parte direct și În același timp făcînd comandă pentru mai multe taxiuri, ca să le ducă În apartamentul lui. Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
salută pe Vlăjgan cu un zîmbet, În timp ce cu coada ochiului Îl studia pe Lester: părea liniștit, comandase tocmai atunci cîteva pahare de whisky și stătea de vorbă zîmbitor cu prietenii care sosiseră Înaintea lor. Alți prieteni continuau să sosească și comenzile de whisky erau la ordinea zilei. Santiago bea puțin, ca de obicei; În schimb, Lester dădea pe gît pahar după pahar, ca niciodată; era În stare să mai stîrnească un scandal la fel ca atunci, mai ales dacă Vlăjganul rămînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lisa ura șemineurile din fier forjat. I se părea că încărcau foarte mult spațiul. —Bucătăria. Jack o conduse către următoarea cameră. Frigider, cuptor cu microunde, mașină de spălat. Lisa s-a uitat în jur. Cel puțin dulapurile erau făcute pe comandă, iar chiuveta era una normală din aluminiu - prefera riscul de a face Alzheimer decât să stea cu o chiuvetă Belfast în casă. Dar satisfacția ei s-a evaporat când a văzut masa din lemn de pin, cu patru scaune rustice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era el în stare să ofere. Chiar dacă Ashling nu o lua în serios. Cel puțin, nu o mai făcea. — Și, cum merge afacerea cu computere? se gândi ea să întrebe într-un final. —Iisuse! Ca pe roate. Nu facem față comenzilor în ritmul în care vin. —Uau! spuse Ashling, dând fascinată din cap. Când te-am cunoscut eu, nu erai sigur că va rezista nici măcar un an. Și uită-te acum la tine! Atmosfera s-a schimbat ușor, aproape insesizabil, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fapt. Mă simt foarte bine. Nu același lucru putea fi spus despre Ashling și Ted. Durase secole pentru ca Molly și Craig să se oprească din plâns după ce plecaseră părinții lor. Se potoliseră într-un final, dar abia când au preluat comanda televizorului, pentru a se uita la Mica Sirenă - motiv pentru care Ted a trebuit să renunțe la emisiunea Stars in Their Eyes. —Și e seara cu celebrități, se plângea el. Pentru a face timpul să treacă mai repede, Ted începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de-a lungul săptămânii. De necrezut chiar. Pentru o fată care o ducea atât de bine, Lisa avea o casă foarte murdară. Într-o casă dintr-un colț sumbru din Ringsend, aproape de mare, pe deasupra cartoanelor cu celofan care rămăseseră din comanda lor de mâncare indiană, Mai s-a întors către Jack și i-a spus, într-un final, ceea ce era imposibil de spus: Nu îți mai pasă destul încât să te mai cerți cu mine. Jack a fixat-o cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
exprime exact modul în care se scoate laptele din sân. Dar părea fericită - și cei doi bărbați la fel - așa că Ashling se gândi să o lase în pace. Nu la mult timp după aceea, Ashling merse la bar și, în timp ce comanda, a văzut-o pe Clodagh clătinându-se printre mese, apoi lovindu-se de una, dărâmând zece pahare dintr-o lovitură. —Ups, exclamă ea zgomotos. Doi bărbați care se sprijineau de bar o priveau de asemenea pe Clodagh. Cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
moment lung, și-au unit privirile, după care, simultan, tensiunea flirtului s-a transformat în râs. — Vrei să spui că mă scoți în oraș? întrebă ea. — A, nu, îmi pare rău, nu îmi permite timpul. Dar ce zici dacă facem comandă, ca data trecută? —Alege pe altcineva să îți rezolve afacerile murdare, sări Trix în sus. — Merg eu, spuse Jack, surprinzând pe toată lumea. Mai vrea cineva? Ashling? — Nu, mulțumesc, spuse Ashling încet, crezând că el râde de ea. —Sigur? — Foarte. — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au observat mai multe orientări în politică și ideologia otomană: türkismul, cu elementele sale, turanismul și panturanismul. În același timp s-a format o nouă conștiință națională, specifică turcilor. Implicat în războiul din 1877-1878, Abdul-Hamid al IIlea i-a încredințat comanda armatei otomane vestitului general Osman pașa, care avea titlul de ghazil (generalisim). Abdul-Hamid al II-lea Războiul ruso-turc este o consecință a politicii panslaviste, promavate de Imperiul Țarist, care se erijase în apărător al popoarelor din aceeși sorginte: sârbi, muntenegreni
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]