45,986 matches
-
ai al dracului. Să vină meliția! Să termenăm odată! Mi-am spart capul, da, să iasă din el ce mă chinuie, jigodia naibii. Vine la mine, auzi, un bou de la serviciul de cadre, și Îmi zice să-l las În pace pe Vasile Moare, dacă nu, mă trimite la canal. Cine p... mă-sii e Vasile Moare ăsta? Cine Îl ține În brațe, când face caca, pe tovarășul Nicolae Ceaușescu? Să vină la mine să-l f... În cur, să vadă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
călduri și călcau lumea pe stradă, chinuiau fetele În Întunericul gangurilor, așa, fără nici un avertisment... Ea se trezea din visare și mă lua În brațe, să-i mai spun o poveste, Încă una, până când mă epuiza și mă lăsa În pace... Se ducea la altul, Îmi șoptea malițioasă... — Să nu te apuci să bei... Sigur că nu, ce ți-ai Închipuit, o să pun pe hârtie tot ce ți-am povestit și o să te bag și pe tine... Unde, dragă, o să mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i-se Între scăriță și ciocănel și abia atunci i-am ars una și m-am retras, așteptându-i riposta, dar el rânjea, iar privirea lui avea chiar ceva drăgăstos din afectivul unui alienat nevinovat, așa că l-am lăsat În pace și m am hotărât să mă car de la masa lui. Mi-am luat paharul și sticla și m-am ridicat să mă uit după un loc liber. Și În timp ce mă Îndepărtam Îl zăream făcându-mi semne cu mâna, rânjind În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de panică, pedepsit de insomnie, Parolică medita la mărețul plan pe care Îl alcătuiseră la masă. Mârșăviile pe care le făcuse de-a lungul anilor Îi dădeau certitudinea că e un tip puternic. Iar Ghenadie ăla să-l lase În pace cu omenia lui, că omul e canalie. Cum adică, dacă Îți dă o palmă să-i Întorci și celălalt obraz? Mai bine un pumn În gură, altfel te calcă În picioare - și o să sufere după aia și muierea, și copiii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Scoală, Țepeș Doamne! De prin nouăzeci încoace La noi nu mai este pace. Nu-i nici tihnă și nici trai Pe vestitul nostru plai. Au venit șacali din lume Fără glorii, fără nume Și cer toți cu dușmănie Să le dăm autonomie. Se întind, se-ncolăcesc Pe plai dulce românesc. Ne învață ei
Scoal?, ?epe? Doamne! by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83194_a_84519]
-
se simte bine și liniștit înainte de-a-și închide-ntineritele sale frunze scrise. Insens devii în somn, insens în moarte. Încet - încet [nu] mai auzi bătând decât visurile ce pătrund *** - dup-aceea nimic. Somnul te-a închis în imperiul lui de pace! ["MOARTEA ESTE STINGEREA CONȘTIINȚEI... "] 2255 Moartea este stingerea conștiinței identității numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe cari arborul lumei le produce cu fiecare primăvară, astfel că, -nchipuindu-ne
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămânii tăi asfixiați, foamea, frigul, mizeria, cine a ști în lume că tu ai suferit, că ai esistat măcar? Naștere și moarte au trecut
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se datorește puterilor * atracțiunii Soarelui, de-a atrage spre sine materii ușoare (hidrogen). ["TRĂDARE... 2255 Trădare! Ea * e în folosul popo[ru]lui* Dai -a Dai atunci ca reacție [plus] a Zero Te nimicești: moartea Haralamb! [ARHITECTUL UNIVERSULUI] 2255 Dumnezeul păcii și al luminii!! Acel Michel Angelo al universului, care nu domul sfântului Petru = bolta cerului a încordat-o puternic deasupra noastră, numită foarte semnificativ tărie. ["SFÎRȘITUL LUMII... "] Sfârșitul lumii după legendele sârbești. Când va înceta patnum potestas (idee tracică). ["COMPLEXUL
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
puterea fizică, dar capital ioc. Dorința de a-l câștiga prin pradă. Războaie. t]2g. Nevoi sociale. Lipsă de muncă. Acumulație enormă de indivizi așteptând de la capitalul claselor superioare întrebuințarea brațelor lor. Centralism. Monarhie absolută, demagogică. t = g. Civilizație și pace. POPULAȚIONISTICĂ ["SĂ NE-NCHIPUIM... 2275B Să ne-nchipuim că gintea g. s-așează pe teritoriul t, abstracție făcând deocamdată atât de numărul de indivizi din cari ginta se compune precum și de numărul kilometrilor patrați din cari teritoriul se compune. Masa
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Istoria pezevenchilîcului și trădărilor * grecului. Luarea Țarigradului și a Moreei prin tradare Hammer Izvoare turcești Redactor en chef M. Eminescu "Matei Bass[arab]". Organ al intereselor conservatoare a întreg poporului românesc. Cel întîi articol al lui "Matei Basarab". Cabala tuturor. Pace la toți. Măgulește pe cine vrei să pierzi! În acest ziar se face cabala tuturor națiunilor înconjurătoare. Rusia - eretica despoției Austria - să ajungă la Constantinopole Turcia - avem interes să existe Ungaria - lupta fățișă Polonii Liceu polono-rutean la București * Albanezii Liceu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dânsul. Treaz și prostatic la bucate fiind, nu se lasă a-și strica sănătatea sa cu mâncări scumpe și multe. El poate toate câte vra, pentru că nu vra făr' numai aceea ce poate. Se culcă cu liniște, se odihnește cu pace și se scoală cu bucurie. El știe a cumpăni vremea și privește statele vieții sale urzite cu fir și cu mătase. Răspondenția sa o are cu ceriul, la care gândurile sale îl {EminescuOpXV 579} poartă neîncetat. Nu are nici o dorire
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ajung la glas Ele cântă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună de amarul meu suspin Ceriul stă la îndoială, lui sau ție mă închin? AH, NOROC, NOROACE (p. 634) Ah, noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi, A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Căci eu pentru tine Sufăr în suspine Câte le privești. Ah, cu ce cuvinte Te-am rugat fierbinte Să mi-o dăruiești. Să văd, ah, noroace, Pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în viața mea N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu În lume-avea - ș-acela-i ședea bine: Mândria. 1044 {EminescuOpXV 1045} PACEA PĂMÎNTULUI VINE S-O CEARĂ (p. 68) 13 Eu nu vorbesc de Dumnezeul de-azi - Au fost așa de mulți. Vorbesc de unul Oare de mult nu e - și poate că Nici nu a fost vodată - dar a putut fi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
animată ar fi. Cine știe dacă scopul lor primordial nu este chiar acesta - trezirea și răceală față cu o persoană care reprezintă colectivitatea. Purtătorii acestor titule se-nțelege că-i dau altă valoare. [23] Contrazi-te singur și vei găsi pace. [24] Menirea vieței tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți te corumpi. 1055 {EminescuOpXV 1056} [26] Lumea-i umbra unui nour și visul unui dormind. [27] Ocazia e iute la fugă și leneșă la întors
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că nu vei mai pune întrebări. Răspunsul acela dezlânat și speriat era mai rău decât tăcerea, iar copilul zise grabnic: Nu voi mai întreba nimic pe nimeni. Neliniștea însă creștea. — Dar de ce l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grupuri. Dar el, îndepărtându-se cu Tatius Sabinus, murmură: — Am înțeles de ce tace Tiberius. Și mi-e teamă. Înțelegea limpede, spuse el, că Germanicus - acel dux care, cu un gest, dezlănțuia sau oprea opt legiuni puternice, stăpânul războiului și al păcii, în fața căruia cei învinși cădeau în genunchi - fusese deposedat de putere. — Fără vreun cuvânt, fără vreo lovitură, Tiberius i-a îndepărtat de el pe cei care, într-o singură zi, l-ar fi putut urca pe tron. Vorbea de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani în urmă. Dar aceasta nu poate fi dezvăluită. — Și-apoi? Preotul răspunse că nu se întâmpla nimic. — Nu se sacrifică animale pe altarul ei? — Nu, niciodată. Lumina nocturnă a zeiței este simbolul oamenilor care știu să trăiască în pace. Gajus crescuse în vâltoarea războiului, cu oameni împărțiți fără milă în prieteni de încredere și dușmani trădători, și-i văzuse împărțind și primind rațional moartea. Dar animalele nu. Animalele primeau moartea cu o spaimă pură, fără să înțeleagă nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsuflarea; îl apucă pe Zaleucos de braț. Nu mi-ai spus niciodată, îi șopti. Preotul își continuă discursul nestânjenit: Și știi că îl numiseră Ptolemaeus Caesar, un nume pe care întregul Aegyptus l-a văzut ca pe un pact de pace între două imperii. — Știu, răspunse Germanicus. Povestea te îngheța prin cruzimea ei. Acel fiu al lui Julius Caesar reprezentase o amenințare de nesuportat pentru Augustus: putea deveni cel mai periculos rival. Preotul continua încăpățânat: — În timp ce legiunile erau pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a zis blând: „Marcus Antonius a ridicat arma împotriva Romei, dar tu nu, tu ești nevinovat. Numele tău unește destinele Romei și Aegyptus-ului, e un nume inspirat de zei. Iar Augustus, sătul și el de război, te așteaptă ca să fie pace“. Mi s-a povestit că, pe când vorbea astfel, trădătorul ținea frâiele frumosului cal arab pe care băiatul fusese nevoit să-l părăsească atunci când fugise din Alexandria. Băiatul și-a mângâiat calul, a cedat și a urcat în șa. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grâului pretextul pentru a-l distruge pe primejdiosul rival al lui Tiberius. — Germanicus pregătește un plan de revoltă, avertiză ea. Ăsta e începutul unui război. Și inoculă în mintea fiului ei, împăratul, o idee care nu avea să-i dea pace. — Cine are în mână grânarele din Aegyptus are în mână Roma. Cei mai puternici dintre optimates îi dădură dreptate. — Nu-i nevoie de multe arme ca să ataci imperiul dinspre Aegyptus. Pentru a opri corăbiile de transport în portul din Alexandria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un nor. Germanicus păstră scrisoarea și nu ieși din cameră, așa cum spera fiul său, fiindcă ofițerii veniră cu o mulțime de proteste: în lipsa lui, legatus-ul de Syria, dușmanul Calpurnius Piso, își depășise cu mult atribuțiile: schimbase strategia de a face pace cu micile state vecine, revocase sau nesocotise toate dispozițiile lui Germanicus, strica brutal relațiile civilizate cu populația. Germanicus îl convocă pe Calpurnius Piso, iar acesta se înfățișă imediat. — Așteptam întâlnirea asta de săptămâni bune, declară obraznic în atriu. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jurul lui, cuprinși de neliniște; era deci o otravă, fără îndoială. Medicul din Edessa, care vorbea limba sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
misterios, căci părea să nu simtă durerea și tăcea. Agrippina, ofițerii lui Germanicus și prietenii hotărâră că procesul pentru otrăvire trebuia să aibă loc la Roma. Locuitorii Antiohiei, iar apoi toată Syria și națiunile învecinate înțeleseră că scurtul răstimp de pace se terminase. Noii comandanți ai legiunilor luară în mână cu brutalitate ordinea publică. Un curier rapid, de încredere, îi duse lui Calpurnius Piso, în insula Coos, vestea morții lui Germanicus. Și atât de mare fu bucuria lui - și, încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eroul Pallas, fiul lui Evandrus. Augustus alesese locul pentru a construi un templu în cinstea lui Apollo, zeul care, potrivit cuvintelor sale, îi adusese victoria de la Actium împotriva lui Marcus Antonius și care acum, după atâtea măceluri, simboliza ordinea, moderația, pacea. Pentru templu comandase marmură albă de la Luni, avea un portic cu coloane din marmură galbenă și cincizeci de herme din marmură neagră veche, reprezentând mitul Danaidelor. Înăuntrul templului, în spatele ușilor grele de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]