40,921 matches
-
pentru slăbiciunea să, isi taie pleoapele și acestea căzură pe pamant unde prinseră rădăcini, din ele crescând tufe de ceai. Dovezi materiale ale întrebuințării plantei sunt recipientele cu ceai descoperite în morminte datând de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentara aparține unui funcționar chinez despre care se știe că a murit în anul 273; despre plantă de ceai se poate să fi pomenit și Confucius în scrierile sale cu 600 de ani înainte, insă atestarea este nesigură. Cert este
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
Han (206-220), iar prima atestare documentara aparține unui funcționar chinez despre care se știe că a murit în anul 273; despre plantă de ceai se poate să fi pomenit și Confucius în scrierile sale cu 600 de ani înainte, insă atestarea este nesigură. Cert este că în timpul dinastiei Tang (618-907) băutul ceaiului devenise popular datorită gustului sau și a calităților sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiștii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: "Cha Jing (Obiceiurile
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
traseu turistic în jurul orașului (20 km). Există, de asemenea, ferme care oferă servicii de cazare pentru turiști. Orașul merită să fie vizitat, mai ales în timpul verii și toamnă, atunci când există o mulțime de ciuperci, zmeura și afine în pădure. Prima atestare istorică despre Tuchów datează din 1105. Un document al împuternicitului Papal Gilles de la Paris ne spune ca satul a fost dat abației benedictene Tyniec de soția lui Władysław Herman. O mină de sare prosperă a funcționat aici, la rândul său
Tuchów () [Corola-website/Science/297824_a_299153]
-
în legătură cu germanul "Tenne" „podea de treierat”, englezul "den" „peșteră, vizuină”, sanscritul "dhánuș-" (धनुस्; „pustiu”). Terminația "-mark" este considerată a însemna „țară împădurită” sau „țară de graniță”, cu referire probabil la pădurile de graniță din sudul Schleswigului. Prima atestare a cuvântului "Danemarca" în Danemarca însăși se găsește pe cele două pietre de la Jelling, pietre runice considerate a fi fost ridicate de Gorm cel Bătrân (c. 955) și de Harald Dinte-Albastru (c. 965). Cea mai mare dintre cele două pietre
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
face distincția față de orașul Oborniki din voievodatul Polonia Mare. Primele urme de prezență umană în regiune provin din kurganele mezolitice caracteristice culturii lusațiene de la începutul epocii bronzului găsite în împrejurimi, precum și din uneltele din mezolitic și topoarele din neolitic. Prima atestare a orașului Oborniki provine dintr-o notă în care se spunea că "Obora" plătește zeciuiala episcopiei Wrocławului în 1305. Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
Tomaszów Mazowiecki și Skarżysko-Kamienna. În plus, orașul se află de-a lungul Drumului Național 12 (viitoare Autostradă S12), care creează legătura între părțile de vest și de est ale Poloniei, fiind o legătură bună cu Autostrada A1 din apropiere. Prima atestare documentară a localității Opoczno este la 1284, când Prințul a menționat în documente ca acesta aparținea de Biserica Sandomierz. Conform istoricului F. Kiryk, istoria Opoczno ca oraș datează de la mijlocul secolului al XIII-lea, când i-a fost acordat acest
Opoczno () [Corola-website/Science/297930_a_299259]
-
coline de altitudine redusă și nu este străbătut de niciun râu sau fluviu. Coordonatele geografice ale orașului Chojnice sunt: . Hermann von Balk, cavaler teuton este considerat fondatorul localității Chojnice, iar fondarea însăși a avut loc probabil în jurul anului 1230. Prima atestare documentară datează din anul 1275. Până la 1466 orașul a aparținut statului monastic al cavalerilor teutoni, când a fost anexat împreună cu întreaga Pomeranie Orientală (atunci „Prusia Regală”) de către Polonia în urma celui de-al doilea tratat de la Toruń. Sub autoritatea teutonă, Chojnice
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
lingvistice" ale vremii nu vorbeau de valonă, deși pomeneau, printre altele, de picardă și de lotariană, în cadrul aceluiași domeniu lingvistic oilan. Până în secolul XV, scriitorii regiunilor valone numeau limba lor drept "romană", atunci când voiau să o deosebească de altele. Prima atestare a cuvântului "wallon" în înțelesul lingvistic de azi ne vine de la începutul secolului al XVI-lea: în 1510 sau 1511, Jean Lemaire de Belges face trecerea de la "rommand" la "vualon": Cuvântul "walon" primește astfel un înțeles mai apropiat celui de
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
Ilici Lenin, a lui Alexandr Ilici Ulianov și a altor patru copii. Ulianova a fost educată cu institutori particulari. A studiat limba germană, limba franceză, limba engleză și literatura rusă și vest-europeană. În 1863, Ulianova și-a dat examenele de atestare și a devenit învățătoare pentru școala primară. Ea și-a dedicat cea mai mare parte a vieții copiilor săi, dintre care unii au devenit revoluțuionari de frunte. Maria Ulianova a arătat un curaj incredibil și tărie de caracter în fața tragediilor
Maria Alexandrovna Blank () [Corola-website/Science/298467_a_299796]
-
Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1990-1992), în această perioadă fiind Președinte al consiliului rectorilor din Cluj-Napoca precum și membru în Consiliul Facultății de Știința și Ingineria Materialelor (1990-1996), membru în Senatul Universității Tehnice din Cluj-Napoca (1990-1996) și membru în Comisia Superioară de Atestare (1990-1992). A mai fost membru în Comisia Națională TEMPUS (din 1992), în Colegiul Academic Universitar (1991-1992) și expert la Commission of the European Communities, Bruxelles pentru EC TEMPUS Office (din 1993). În 9 martie 1991 este primit membru corespondent al
Horia Colan () [Corola-website/Science/298499_a_299828]
-
de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. Aceasta este prima atestare a limbii în afară de toponime și nume de persoană, dintre care apăruseră și mai înainte în scrieri. După așezarea lor în Istria, istroromânii încep să se asimileze cu populația locală, păstrându-și identitatea și limba numai în zonele mai dens populate
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
lexico-semantic", în anul 1960. Prin analiza aprofundată a cuvintelor sud-slave împrumutate în limba română de-a lungul timpului (cele de origine slavă veche, termenii cărturărești din slavonă, împrumuturile din limbile slave actuale), prin cercetarea repartizării lor teritoriale și evidențierea primelor atestări, M. demonstrează fără echivoc importanța componentei slave în lexicul românesc. Extrem de bine primită de specialiști, rămâne și astăzi, la mai bine de 50 de ani de la elaborare, o carte de referință în domeniu. Problematica elementelor lexicale de origine slavă în
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
a acestor formațiuni. Se remarcă contribuțiile biostratigrafice asupra depozitelor paleogene și miocene inferioare asupra cărora prin asociații fosile inedite (macroforaminifere, bivalve, gasteropode, nannoplancton calcaros), a contribuit la stabilirea limitei din Cretacic și Paleogen și dintre Paleogen și Miocen și la atestarea etajelor Ypresian, Lutețian, Priabonian, Acvitanian și Burdigalian. De asemenea, a relevat aspecte tectonice noi în pânza de Audia (separarea a două digitații) și a raporturilor dintre pânzele de Tarcău și de Vrancea, prin separarea (în ultima) a trei noi semiferestre
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
ale danezilor (care dețineau orașul fortificat al Londrei și Southwark-ul), prin această manevră fiind posibilă recucerirea Londrei pentru regele anglo-saxon. Se pare că acest episod a inspirat cântecul pentru copii „Podul Londrei se dărâmă” ("London Bridge is Falling Down"). Prima atestare a podului saxon într-un document scris apare în anul 1016, când pe sub pod au trecut corăbiile regelui Knut cel Mare în războiul pe care acesta l-a purtat cu Edmund al II-lea al Angliei pentru recăpătarea tronului. Podul
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
său trecut istoric, între așezările mănăstirești cu renume din Județul Olt, fiind contemporană cu alte ctitorii domnești și boierești din vecinătate. Încărcată din belșug de istorie, Mănăstirea Clocociov apare în peisajul orașului Slatina nu după mult timp de la prima lui atestare în anul 1368, devenind mai apoi un adevărat simbol al ținutului, prin viața autentică pe care o duceau viețuitorii acesteia și prin daniile numeroase pe care le primea de la domnitorii Țării Românești. Mânăstirea aceasta, avand ca hram Sfinții Arhangheli Mihail
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung de 14,5 m. Prima atestare documentară este la 23 iunie 1512, dar există informații certe conform cărora biserica a existat și înainte de această dată. La 23 iunie 1512, monahia Magdalina - în mirenie Mușa, fiică și soție de boier, proprietară ereditară a moșiei de la Corbi, (re
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
Situat la numai câțiva kilometri nord de orașul Negotin și la vest de granița cu România, localitatea este populată majoritar de români timoceni. Localitatea a intrat în atenția presei internaționale în urmă masacrului din Iabucovăț din 27 iulie 2007. Prima atestare documentara a satului datează din secolul 16. Localitatea apare în hartă austriacă "Carte von dem Koenigreich Servien" din prima jumătate a secolului XVIII. Satul intrase atunci în componență Imperiului Habsburgic în urmă Păcii de la Passarowitz. În această perioadă, localitatea (și
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
urme ale acestor fortificații antice . Prin sat se văd încă urmele unui vechi drum roman, ce trecea de la castrul de la Românași spre Porolissum. Drumul a rămas la suprafață în zona bisericii și prin dreptul casei parohiale și a cimitirului. Prima atestare documentară a satului are loc în Evul Mediu (1438). În sat a existat, până acum câțiva ani (1997), o frumoasă biserică din lemn, construită în 1778. Biserica avea hramul "Adormirea Precestii", și a fost zugravită (1795) de celebrul pictor de
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
au stârnit critici din partea jucătorilor și unele întrebări despre care se afirmă că nu ar ține de cultura generală. Sunt contestate, îndeosebi, întrebări aparținând unor domenii precum Miss World, limba rromani, nutriție etc. precum și cele cu grad ridicat de specializare: atestari documentare, descoperiri științifice mai puțin cunoscute etc.
ConQUIZtador () [Corola-website/Science/308692_a_310021]
-
lui Șerban Cantacuzino de la 1688, care a fost dăruită schitului cu semnătură, probabil în jurul anului 1690 de către însuși voievodul Constantin Brâncoveanu. Această afirmație ar confirma tradiția unei așezări mănăstirești mai vechi de 1784, când se pomenește de schimonahul Atanasie, ca atestare istorică, respectiv anii 1690 - 1700. Între 1854 și 1900, cu intermitențe, Cuviosul Irodion Ionescu a fost stareț timp de 40 de ani în Mănăstirea Lainici. El a fost adus de la Mănăstirea Cernica și numit stareț la Lainici de către Sfântul Ierarh
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
ATP, si ajutând astfel echipa Spaniei să câștige finală Cupei Davis împotriva Statelor Unite cu 3-2. El a terminat anul clasat pe locul 51 ATP. Performanță lui Nadal din acel an este încă în inima marilor jucători, că una dintre primele atestări ale jucătorului care va avea să devină. Nadal, în general, joaca agresiv din spatele terenului. Stilul său de joc este bazat pe foarte mult topspin agresiv, consistentă, joc de picioare foarte bun (probabil cel mai bun din circuit) și acoperirea foarte
Rafael Nadal () [Corola-website/Science/308250_a_309579]
-
1972, 27 decembrie - Membru-corespondent al ASM. 1974-1992 - Rector al Universității de Stat din Moldova. 1976 - I se conferă titlul - Om Emerit al Științei. 1984 - Membru titular al ASM, academician. 1992, 23 aprilie - Este numit în funcție de Președinte al Comisiei Superioare de Atestare a Republicii Moldova. 1994 - I s-a conferit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” și al Universității Libere Internaționale 1996 - a fost ales Membru titular (academician) al Academiei Internaționale de Științe despre Natură
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
dintre care se decidea concurentul.Două luni mai tarziu, însoțind formația artistică de dansuri a Căminului cultural din Goicea, Vasilica Dinu a câștigat diplomă specială a juriului la Festivalul artistic de la Tulcea.Era un pas mare pe drumul consacrării, o atestare a talentului, un impuls pentru modelarea vocei și trăsăturilor artistice care s-au relevat și la concursul din Brăila.A urmat un an de repetiții în cadrul Căminului cultural Lipovu, de participare la spectacole, de îndrumare periodica de către Paula Dogăroiu în cadrul
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
NV de Bruxelles. Comuna este formată din localitățile Aalst, Baardegem, Erembodegem, Gijzegem, Herdersem, Hofstade, Meldert, Moorsel și Nieuwerkerken. Suprafața sa totală este de 78,12 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 78.271 locuitori. Primele atestări istorice ale orașului datează din secolul al 9-lea când era cunoscut sub numele de „villa Alost“, ce depindea de abația din Lobbes. Orașul se dezvoltă în timpul erei medievale, când devine un punct strategic pe drumul dintre Bruges și Koln
Aalst () [Corola-website/Science/307670_a_308999]
-
Începe cultura scrisă, în limba latină, dar primul text (scrisoarea de ctitorire a mănăstirii de călugărițe din Veszprémvölgy), considerat a fi apărut înainte de anul 1002, în care apar cuvinte ungurești (toponime), este scris în greaca medievală. Curând apar și primele atestări scrise ale limbii maghiare. Primul document în care apar trei propoziții, 58 de cuvinte și 33 de sufixe maghiare este scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany (1055). Primul text scris în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]