46,969 matches
-
1834-1974”, Editura Didactica și Pedagogica București 1977, s-ar entuziasma de suma participanților, calitatea lucrărilor lor, dar și de succesul revistei „Cronică” și a comisiei de concurs, care a jurizat și a hotărât cu maturitate, dând aripilor tinere Încă o comandă de zbor. ucuriile și necazurile lui Alexandru Tăcu, feciorul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci și-n vremea din urmă bibliotecar la CUG Iași”, puse În pagina de Gloria Lăcătușu În cartea ,,Zăpezile calde” din seria ,,Reporter XX” (pagina 177-184), realizată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iași a rămas cel mai bolșevizat segment al sud-estului Europei. În această parte a lumii, Într-un gulag eufemizat, după 16 ani de la sângeroasă Revoluție anticomunista, trei oameni, trei vieți sunt interzise de la cele mai elementare drepturi, sunt strivite sub comenzile mute ale circularei ultrasecrete nr. 03/2.6.ĂĂ/CC.113, poziția 40, cu dezinvoltura traficanților de marfă ieftină - viața de om. Acest halou vitriolant care ne Învăluie, emană de la răsfățatul tripourilor pesediste, Constantin Simirad, un duh malefic În calea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
florilor; până unde acțiunea minerilor și de unde a securității și altor grupuri și servicii secrete aservite și datoare noii puteri; de ce foc la sediul Poliției Capitalei În plină zi dar și la autobuzele de pe caldarâm și a cui a fost comandă pârjolului; de ce, atât de intempestiv, decretul de eliberare a criminalului și a altor infractori de calibru; de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă nu ai la îndemână zdrențele alea să le dai foc? Asistentul roșește până în vârful urechilor și execută comanda cu gesturi neîndemânatice. Pregătindu-se de plecare, Themison se adresează principelui: — Nu uita, slăvite stăpâne, de abluțiunile matinale cu apă rece. Biciuie organismul, dar îl și întăresc. Livia protestează violent: — Ba o să se spele cu apă călduță, ca până acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De data aceasta, Calpurnii și Antonia se ridică în picioare, în semn de respect. Îi urmează ceilalți spectatori. Chiar și Agrippina se scoală cu greutate, bombănind nemulțumită. Vipsania însă ră mâne neputincioasă pe scaun. Corpul nu i mai răspunde la comenzi. Uzura minții e extremă. — Asinius Pollio, își umflă Maternus vocea din plămâni, care s-a străduit să creeze instituții trainice pentru a servi culturii și slujitorilor ei... Lacrimi îi șiroiesc nestingherite pe obraji. Obosită, Agrippina se așază la loc și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mintea golită de gânduri. Urechile îi vâjâie. Seius Strabo nu e deloc sigur. Mai este și principiul ăsta blestemat al colegialității. O anomalie. Contrar celui mai ele mentar spirit militar. Tresare. Și dacă Tiberius Nero își dă seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi, această putere este subordonată principelui? Îl cuprinde panica. Dacă Seianus nu reușește, au încurcat-o. Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai deco rat în Vindelicia!“ „Iar pe mine în Pannonia!“ „Iar mie mi-ai acor dat un vexillum în Germania!“ zbiera altul. Tiberius Nero surâde. Așa e, oștenii l-au primit cu lacrimi de bucurie în ochi. Mulți luptaseră sub comanda lui în diferite regiuni ale imperiului. Bătrânul consideră că este momentul să-l ia pe lingușitor un pic peste picior și rostește cu un ton excesiv de laudativ: — Bravo ție! Dai dovadă de sentimente rar întâlnite la tinerii din vremea noastră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său vitreg și adoptiv - nu este o monarhie în sensul cunoscut al cuvântului. Nici o autocrație. Cel puțin nu în totalitate. Nici ca tiranie militară nu l-ar putea caracteriza, pentru că armata nu reprezintă o putere în Stat, cu voință și comandă proprie. Luând în consi de rație toate aceste alternative, principatul este până la urmă o republică. Surâde și cată cu coada ochiului spre Plautius Silvanus. Coboară aleea pe lângă el, gânditor, cu capul plecat. Renunță să-i mai împărtășească părerile lui. Privește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cojocaru, Tăcău, Băndoi până aproape de Mărășu. Aici eram refugiat cu părinții, cu tot ce am putut salva din fuga noastă de la Gherengic - Mangalia. Mintea m-a ajutat să găsesc numele unui sergent german, care alături de alți șapte, formau grupul de comandă de la Cojocaru și Tăcău, cinci la Cojocaru, doi la Tăcău. Unul dintre ei era berlinez. Cum pe atunci cunoșteam binișor germana, absolvisem deja șase clase, ascultam cu luare aminte descrierea minunatei vieți berlineze. Numele lui era Richard Teichert și locuia
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
statului Illinois o constituie porumbul, urmată de ovăz, trifoi și pășuni. Mai la urmă se situează lucerna și soia. Se muncește în mare parte cu cai mari, voinici, bine întreținuți și mai ales bine dresați. Pornesc la cea mai mică comandă și se opresc la fel, operație strict necesară la culesul porumbului, după cum voi arăta, când voi scrie despre cultura porumbului în Iowa. Cultura plantei soia, a luat de atunci o mare extindere. Un loc însemnat, în lupta pentru soia l-
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ultimul bob și sporul lor în greutate e același cu cel obținut la grajd. Pentru marele succes obținut la cules e nevoie și de concursul cailor. Ei sunt docili, bine dresați, încât pornesc și se opresc la cea mai mică comandă. Astfel fermierul poate culege porumbul de la distanță, de unde azvârle știuleții direct în căruță. În partea opusă culegătorului, căruța are o scoarță mult mai înaltă, împiedicându-se astfel căderea știuletului pe câmp. O deosebită dexteritate au fermierii în organizarea muncii la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nu cum trebuie să fie ea, ci așa cum este. Și, Într-adevăr, am observat că În colțul din dreapta, În fața unei ferestre, se afla ghereta Periscopului. Am intrat. M-am trezit În fața unei plăci de sticlă, un fel de panou de comandă, pe care vedeam mișcându-se imaginile unui film, foarte șterse, o porțiune de oraș. Apoi mi-am dat seama că imaginea era proiectată de un alt ecran, aflat deasupra capului meu, unde ea apărea răsturnată, iar acest al doilea ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
parakalò, cu programul adecvat faci și anagramele, dacă ai scris un roman Întreg despre un erou sudist care se numește Rhett Butler și o fetișcană capricioasă care se numește Scarlett și apoi te căiești, n-ai decât să dai o comandă și Abu schimbă toți Rhett Butler-ii În prințul Andrei și Scarlett-ele În Natașa, Atlanta În Moscova, și-ai scris război și pace. Abu face acum asta: bat fraza asta, Îi comand lui Abu să schimbe fiecare „a” În „akka” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am scris-o, dar pe care pe urmă am vrut să nu o fi scris (și nici măcar s-o fi gândit), pentru că aș fi vrut ca ceea ce am scris să nici nu se fi Întâmplat. A fost de-ajuns o comandă, o bandă de bale lăptoase s-a Întins peste alineatul fatal și inoportun, am apăsat pe un „delete” și fșșșt, totul a dispărut. Dar nu-i de-ajuns. Tragedia celui ce se sinucide e că, abia ce-a sărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau natura, și te-ai trezi schilodit nemilos, pe dinafară pe viață, iar pe dinăuntru pe veșnicie.” „Ascultă”, Îi zisese Belbo chiar În ziua aceea, „nu m-ai Întors din convingerea mea, mă Încurajezi. Așa că am În mână și la comanda mea, așa cum prietenii tăi aveau Golemul, un Abulafia al meu personal. O să-l numesc Abulafia, iar pentru intimi, Abu. Iar Abulafia al meu va fi mai cu pază și mai respectuos decât al tău. Mai modest. Problema nu e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rău, trebuie să trag la ciclostil niște manifeste pentru mâine dimineață. Se fac pichete de grevă la uzina Marelli. „Ferice de tine că poți să-ți permiți așa-ceva”, zise Belbo. Ridică o mână obosită și-o mângâie pe păr. Comandă, zicea el, ultimul whisky. „E aproape miezul nopții”, observă. „Nu spun asta pentru cei ca toți oamenii, ci pentru Diotallevi. Totuși, ca să Încheiem povestea, aș vrea să aflu ce-i cu procesul. Când, cum, de ce...” „Cur, quomodo, quando”, aprobă Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acordat Încredere multor profeții ale lui Nostradamus. Pe de altă parte, nu-s atât de naiv Încât să dau crezare istoriei cu căruța. E un simbol. Simbolul faptului, evident și certificat, că, În vederea arestării sale, Jacques de Molay Îi trece comanda și instrucțiunile secrete nepotului său, contele de Beaujeu, care devine șeful ocult al Templului, devenit și el ocult”. „Există documente istorice?” „Istoria oficială”, zâmbi cu amărăciune colonelul, „e aceea pe care o scriu Învingătorii. După istoria oficială, oamenii ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar păzitorul primului sigiliu nu poate desigur să rămână În viață timp de o sută douăzeci de ani. Se Înțelege de la sine că fiecare păzitor al fiecărui sigiliu trebuie să rămână În funcție douăzeci de ani, iar apoi să predea comanda unui succesor. Douăzeci de ani e un termen rezonabil, câte șase gardieni de fiecare sigiliu, timp de douăzeci de ani fiecare, garantează că În al o sută douăzecilea an custodele sigiliului va putea citi o instrucțiune, să zicem, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe domnul Agliè. Îmbrăcat impecabil Într-un costum cu vestă, cretat, deși era cald, lentile cu montură de aur pe chipul rozaliu, păr argintat. Îi sărută mâna lui Amparo, de parcă nu cunoștea alt mod de a saluta o doamnă, și comandă șampanie. Pictorul trebuia să plece, Agliè Îi Înmână un snop de travellers’ cheques, Îi spuse să-i trimită opera la hotel. Am rămas să conversăm, Agliè vorbea portugheza destul de corect, dar ca unul care o Învățase la Lisabona, ceea ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Yeats?” „Păi, are. Citesc aici că era afiliat la o societate roza-cruceană care se numea Steaua Dimineții”. „Ce m-aș face fără tine?” Începusem să frecventez din nou barul Pilade, pentru că era un fel de piață de afaceri, acolo găseam comenzi. Într-o seară l-am revăzut pe Belbo (În anii precedenți probabil că trecuse rar pe-acolo și apoi se Întorsese, după ce-o cunoscuse pe Lorenza Pellegrini). Era tot cum Îl știam, poate ceva mai grizonat, ușor slăbit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul Brightman. Necazul cu voi este că sînteți convinși că aceste copii pot ieși așa, la comandă, prin magie. Mă tem că va trebui să le scoți singură. Ai mai lucrat la o asemenea mașină? Ultima fată pe care am avut-o aici a stricat și Încurcat totul, Încît tamburul n-a mai putut fi folosit zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
eficiență funcțională pe termen lung, întrucât leacul principal care o sudează la ora actuală, adică revolta unui segment larg al populației, mai ales al celei urbane, împotriva administrației și omniprezenței PSD își va pierde forța după alegeri. Fără unitate de comandă și control, este sigur că, mai devreme sau mai târziu, partenerii vor crea fricțiuni, blocaje sau chiar crize majore, cu efecte greu de anticipat.“ Mi-ați spus că nu există acest pericol al acestor crize sau blocaje. V.S. Până la alegeri
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
vine de la niște lumânări și o lampă roșie, care pâlpâie alarmant într-un colț. Totul i se pare ciudat, ca și cum ar vedea lumea prin câteva straturi de vată. Își simte picioarele de gelatină, încăpățânându-se parcă să nu răspundă la comenzile frenetice date de creier. Și nu e deloc mai puțin dezorientat când se vede într-o oglindă, observând că e îmbrăcat într-un halat de mătase roz, transparent, cu un fel de flori desenate pe el. — Nu-ți mai răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ce te afli aici? El se uită pe fereastră, direct la soare. Deschide gura, apoi o închide la loc, pentru că nu-și poate găsi cuvintele. După-amiaza lasă loc serii. Sunt închise ferestrele din cauza frigului. Apare un bărbat să le ia comanda, apoi se întoarce cu niște cutii metalice de alimente, pline de dal și chapati, pe care le lasă în fața compartimentului, pe coridor. Purdah, complete și etanșe, chiar și în mișcare. Pran simte gustul mâncării, dar nu poate spune ce mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dorința sa de a-și expune cunoștințele despre Paris, un oraș pe care l-a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]