40,419 matches
-
șarpelui este o specie de ciuperci de "basidiomycete" din familia "Agaricaceae" precum genul "Macrolepiota". Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde (în păduri foioase și de conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri calcaroase și silicoase, mai ales după o ploaie puternică de vară, din iunie până în octombrie. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară în 1772 de către naturalistul tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior al piciorului precum un "velum partiale" (văl parțial) care acoperă numai părțile purtătoare de spori, astfel încât se întinde de la de marginea pălăriei la capătul superior al tijei. Scurt timp mai târziu, membranele se rup, lăsând urme de fulgi pe pălărie, un guler în jurul tijei și o rămășiță în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). "Amanita phalloides" menține aproximativ zece
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
ușor turtit dorsoventral anterior și lateral posterior. Solzii lipsesc. Tegumentul acoperit cu mucus abundent. Capul mare și moderat deprimat. Botul turtit și larg, sub forma unui cioc de rață. Au 2 perechi de nări tubulare; nara anterioară cu tentacule pe marginea sa posterioară, acestea sunt formate dintr-un tentacul mai lung, având la bază două ramificații mai mici. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
rață. Ochii înconjurați cu un cerc de culoare deschisă, se află în centrul unei coroane mari formată din raze întunecoase. Au 2 perechi de nări tubulare (alungite în formă de tuburi scurte); nara anterioară cu un lob foarte mic pe marginea sa posterioară. O singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau roșii pe un fond mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior al piciorului precum un "velum partiale" (văl parțial) care acoperă numai părțile purtătoare de spori, astfel încât se întinde de la de marginea pălăriei la capătul superior al tijei. Scurt timp mai târziu, membranele se rup, lăsând urme de fulgi pe pălărie, un inel în jurul tijei și o rămășiță în formă de săculeț la bază, numită "volva" (vagin). Buretele se decolorează cu anilină
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
Thymelaea") are miros asemănător cu al cimbrului, iar fructele seamănă cu niște fructe de măslin. Această familie este formată din specii de arbuști, subarbuști de talie mijlocie, rareori plante ierbacee anuale. Frunze simple, fără stipele, sublanceolate, liniare sau aciculare, cu margini întregi, adesea glabre, alterne, rar opuse. Învelișul floral simplu, de obicei penta-tetramer, cu flori cu simetrie radiară (actinomorfe), rar ușor bilateral simetrice (ușor zigomorfe), adesea apetale (fără petale). Formula florală adesea KC AG sau KCAG Florile de obicei bisexuate (hermafrodite
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
Florile de obicei bisexuate (hermafrodite), la unele specii unisexuate (monoice sau dioice) sau poligame și sunt dispuse în raceme, capitule, spice, umbele, fascicule, mai rar solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază concrescute cu marginea hipantiului, împreună cu care simulează un perigon simplu, cu sepale (laciniile) aproape în întregime unite, mai
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază concrescute cu marginea hipantiului, împreună cu care simulează un perigon simplu, cu sepale (laciniile) aproape în întregime unite, mai rar libere. Sepale sunt de obicei petaloide (asemănătoare cu petalele), alb-verzui, alb-gălbui, roșii, roz-aprinse sau cafenii Corola absentă sau rudimentară, formată din 3-6 petale rudimentare
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
o mulțime de fâșiii subțiri și ondulate, răsucite și amestecate care dau acestei ciuperci aspectul unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune. Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei expres regionale
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Ferestrele au forme variate; golul este în arc în plin cintru și în segment de arc, iar conturarea părții superioare în bolțari imită forme gotice. La etaj ferestrele au ancadramente, cu chenare din bosaje de diferită lungime, ce creează o margine în zigzag și cu panouri decorative. În grosimea pereților rezalitelor au fost sculpturi plasate în firide în arc. Partea superioară a pereților este mărginită de o friză masivă rezultată din console legate printr-o arcatură. În toamna anului 2014, administrația
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
de francezi. În 20 octombrie 1799 doi tineri medici militari francezi, originari din Beauvais, ce se îndreptau spre unitatea militară din Andernach (ce făcea parte din corpul de armată condus de generalul Augereau) își petrec noaptea într-un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de Editura Dacia din Cluj. Nuvela balzaciană a fost adaptată cinematografic în două filme franceze omonime ("L'Auberge rouge"), realizate în alb-negru și fără sonor. Primul film a fost regizat de Camille de Morlhon și lansat
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Mahonia (Mahonia aquifolium) este un arbust decorativ de mici dimensiuni, până la 1 m, din familia berberidacee, originar din America de Nord, cu frunze imparipenat-compuse, pieloase, persistente și în timpul iernii, cu foliole cu marginile spinos-dințate, pe față verzi întunecate lucitoare, care toamna devin purpurii. Florile sunt galbene grupate în raceme, fiecare cu 9 sepale și 6 petale, iar fructele bace, de culoare albăstruie. Cultivată în România și Republica Moldova ca plantă ornamentală prin parcuri, grădini
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
are importanță ornamentală, medicinală, meliferă și alimentară. Are o importanță ornamentală deosebită. În România se cultivă frecvent ca arbust ornamental, izolat sau în grupuri, în toate tipurile de spații verzi, de la câmpie până la munte, prin parcuri, grădini și cimitire, pe marginea aleilor, pe peluze și pe taluzuri pentru formarea boschetelor, gardurilor vii, păstrându-și frunzele și în timpul iernii și ca ramuri cu frunze, pentru aranjamente florale de iarnă. Poate fi introdusă în stațiuni adăpostite, deoarece suferă la geruri excesive. Suportă tunderea
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
pentru a fi imprimat în ceară pe documente. Are o formă ovala cu dimensiunile de 3,5 cm/2,5 cm reprezentând un brad ce-și desfășoară o coroană formată din șase rânduri de crengi și stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt marcate cu un chenar linear, însoțit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Poartă inscripția cu litere latine: "Sigiliu Prefecturei Aurăria Gemina".
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
va răzbuna pe Scabrous Scrotus. Max se reîntoarce în Gastown și îl interoghează pe Scab pentru a afla locația lui Scrotus. Max și Chumbucket îl găsesc, și folosesc "Magnum Opus"-ul pentru a-i distruge Mașinăria. Mașinăria este împinsă până la marginea unei prăpăstii. Max intenționează să împingă Mașinăria în prăpastie cu ajutorul "Magnum Opus"-ului, dar este oprit de Chumbucket, care se consideră salvatorul acestei mașini. Max îi ignoră vorbele și împinge Mașinăria la viteză maximă. Acest proces rezultă în moartea lui
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de delicioasele "Kuehneromyces mutabilis", sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă), plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu "Hypholoma fasciculare" sau "Hypholoma lateritium" sin. "Hypholoma sublateritium" (ambele amare și ușor otrăvitoare), dar și cu gustoasa "Hypholoma capnoides". De asemenea există mai multe specii de genul "Galerina" asemănătoare (de exemplu
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
Nord ca una din primele specii de ciuperci deja din martie, privind afară din zăpadă, până în iunie, crescând solitar sau în grupuri pe soluri nisipoase în special prin păduri de conifere mai ale sub pini și larici, adesea oară la margini de drum, dar, de asemenea, sub vreascuri, pe defrișări sau arsuri vechi. Prima menționare științifică a ciupercii a urmat în anul 1774, când cunoscutul savant Jacob Christian Schäffer a descris-o sub denumirea "Helvella mitra" în opera sa "Fungorum qui
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât și al narațiunilor epice este bogat și variat. Balada este foarte răspândită mai ales în partea de sud a județelor, în satele așezate pe marginea Dunării. Aceste spații mai păstrează și astăzi, într-o mică măsură ce-i drept, un folclor curat și divers. Balada sau cântecul bătrânesc, cum este numită adesea în mediul rural din Muntenia și Moldova, este genul cel mai spectaculos și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
găsi expresia „la retezul părului”, aceasta amintind de moda turcească de a înlocui pletele lungi, pe care le purtau boierii români, prin raderea capului și lăsarea doar a unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se. Balta scăpără de bulbuci. Și painjenișul de stropi ne învălui brusc, apoi se liniști asupra noastră o ploaie călduță și totuși răcoritoare. Stând cinchit la marginea ostrovului, am observat deodată foirea formidabilă a bălții. Toate lighioanele ei de la adâncuri suiau în zigzaguri spre acele de fulger ale ploii. Erau mii de crustacee neclasate încă de naturaliști, de toate dimensiunile mici, de colorile și desenurile cele mai
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
literară aservită regimului comunist, fiind ulterior ignorat de tot mai mulți cercetători ai operei literare sadoveniene. El este considerat în prezent o scriere fals moralizatoare, plină de clișee și ridicolă, ce atribuie câte o poveste revoluționară fiecărui locuitor sărac de la marginea Fălticenilor. Substratul politic al romanului este, în opinia academicianului Eugen Simion, „cel mai puțin convingător în această scriere în care tema socială nu fuzionează totdeauna bine cu tema existenței naturale”. Romanul "Nada Florilor" a fost tradus în mai multe limbi
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
și decolteu și 2 dungi pe piept - una mai subțire turcuaz, iar sub ea, una mai groasă albastră; blugi albaștrii evazați și balerini roșii. În sezonul 3, îmbrăcămintea ei constă din: un hanorac cu fermoar, de culoare teal și cu marginea glugii, a manșetelor și cu fermoarul albe, un tricou pe dedesubt, de culoare roz aprins cu elasticul de la găt alb, o fustă mini de aceeași nuanță de roz ca tricoul, leggings (ciorapi din lycra, elastici) negrii, semi-ciorapi cu model de
Vrăjitoarea Lilly () [Corola-website/Science/331527_a_332856]