KorAP: Find »[drukola/base=comandă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1596 1597 1598 ...1879 >

46,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

da de tine. Ai apărut prin ziare, știi? Ești faimos. - Faimos? Un ciudat ca mine? - În aparență, da. Rhyme dădu din cap nostalgic și spuse încet. - Eu sunt de domeniul trecutului. Am fost făcut de comandă acum mult timp. Cuvântul „comandă” se propagă de pe buzele lui Rhyme prin microfonul atașat de scaunul său și fu recunoscut de programul special instalat pe computer. „Comandă” era cuvântul care pornea mecanismul prin care criminalistul controla totul. O fereastră se deschise pe monitor, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nostalgic și spuse încet. - Eu sunt de domeniul trecutului. Am fost făcut de comandă acum mult timp. Cuvântul „comandă” se propagă de pe buzele lui Rhyme prin microfonul atașat de scaunul său și fu recunoscut de programul special instalat pe computer. „Comandă” era cuvântul care pornea mecanismul prin care criminalistul controla totul. O fereastră se deschise pe monitor, pe care doar el o vedea, întrucât Magicianul era cu spatele: „Instrucțiuni?” întrebă silențios programul. - Ai fost făcut de comandă? întrebă Magicianul. Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
special instalat pe computer. „Comandă” era cuvântul care pornea mecanismul prin care criminalistul controla totul. O fereastră se deschise pe monitor, pe care doar el o vedea, întrucât Magicianul era cu spatele: „Instrucțiuni?” întrebă silențios programul. - Ai fost făcut de comandă? întrebă Magicianul. Ce vrei să spui? - Pe vremuri, eram șeful Departamentului de Criminalistică. Acum, tinerii ofițeri care lucrează acolo nici nu mai telefonează. Computerul recunoscu ultimul cuvânt și răspunse: „Pe cine vrei să suni?”. - Uite, hai să-ți dau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
am scăpat de el, lucrând pe brânci să scap... e ca și cum nu aș fi scăpat niciodată de el. Și știu că nu am greșit cu nimic. Și iată, el vorbește ca și cum a fost doar vina mea. E ca și cum ai lua comanda unui client și, când le duci mâncarea, susține că a comandat altceva. Dar se știe ce s-a întâmplat - s-a răzgândit și vor să facă să pară că tu ai înțeles greșit. Ca și cum ar fi doar vina ta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
persoane care... - O, Doamne. Ia uite! îi tăie vorba Franciscovich, făcând un gest către tabla cu profilul criminalului, unde Thom scrisese: IDENTITATEA CRIMINALULUI: ERICK A. WEIR Ausonio răsfoi repede printre hârtii și spuse: - Erick Weir a făcut luna trecută o comandă pentru o pereche de cătușe la Ridgeway Antique Weapons, în Seattle. - Adresa? întrebă Rhyme deodată însuflețit. - Căsuță poștală în Denver. Am verificat deja. Contractul a expirat și nu există indicii despre o adresă permanentă. - Și niciun semn că Weir ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
confirmat că el e omul nostru. Rhyme le mulțumi celor două, iar Sachs le conduse până în hol. Se auzi soneria telefonului lui Rhyme. Prefixul numărului de telefon îi părea foarte cunoscut lui Rhyme, dar nu își dădea seama exact de unde. - Comandă: telefon, răspunde. Alo? - Aici locotenentul Lansing de la Poliția Statului New York. Încerc să iau legătura cu detectivul Roland Bell. Mi s-a dat acest număr de telefon la care mi s-a spus că îl pot găsi temporar. - Salut, Harv, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
comandă în locul omletei o cafea și un sandwich cu ou, condimentat de plin. Când Jeddy Barnes spunea acum sau cât de repede, însemna chiar în acel moment, indiferent de ce făceai și ce anume ți se cerea. Când i se aduse comanda, Hobbs se grăbi să iasă, ambală motorul dubiței și demară în trombă spre șosea. Avea o singură oprire - la rulotă. Acolo se va urca în camioneta Dodge înregistrată pe un nume fictiv și se va duce la „lac”, care bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu ajunseseră în zona deținuților, explică Sellitto. Atunci erau în drum spre. Rhyme oftă. Apoi izbucni pe neașteptate: - Unde naiba sunt probele? Privi spre Mel Cooper, ca și cum acesta ar fi putut să facă livrarea probelor de la Centrul de Detenție la comandă. Aflară curând că erau două locuri de investigat: unul era coridorul unde fusese împușcătura falsă și celălalt în subsolul tribunalului, în cămăruța unui îngrijitor. Una din echipele de căutare găsise acolo pansamente, haine și alte câteva lucruri ascunse într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Weir și fără să semene vreun pic cu acesta, dar care o privise ciudat - se dovedise până la urmă că îl cunoscuse pe tatăl eiă. Terminase de inspectat o aripă a clădirii și urma să o înceapă și pe cealaltă. Sub comanda lui Sellitto și Bo Haumann, echipele de căutare încă răscoleau etajele superioare ale clădirii. Și cel mai ciudat lucru, de departe, era că însuși Constable se alăturase echipei de vânătoare, dând tot felul de telefoane pentru a afla unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
deși stătea cu capul aplecat, Grady era deja atent la apropierea bărbatului. - Negru și alb, șopti el. Dumnezeule! Se ridică pentru a-l întâmpina pe doctor. Privind fără țintă la cerul cenușiu al serii, Lincoln Rhyme își auzi telefonul sunând. - Comandă: răspunde. Click. - Da? - Lincoln? Sunt Roland. Mel Cooper se întoarse cu o mină gravă să îl privească. Știau că Bell se află la spital cu Christine Grady și familia acesteia. - Ce vești ai? - E bine. Cooper închise ochii pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
brațele tremurând sub povara corpului lui Lincoln Rhyme și a scaunului său cu rotile Storm Arrow, doi agenți asudați ai serviciului de intervenție rapidă căraseră pe scările clădirii toată greutatea și îl depuseseră pe criminalist în hol. Acesta preluase apoi comanda și își manevrase scaunul în apartamentul Magicianului, unde se oprise lângă Amelia Sachs. În timp ce colegii lor de la intervenție verificau toate încăperile, Rhyme îi privea pe Bell și Sellito, care îl percheziționau atent pe ucigașul în continuare siderat. Rhyme le sugerase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de jur-împrejurul camerei. - Am vrut să parcurg eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu-se de comanda prin atingere. Se opri lângă șemineu și aruncă o privire în sus. - Cred că am găsit infractorul, Lon, continuă el privind spre raftul pe care se afla o cutie și o lumânare. E Erick Weir, nu-i așa? Cenușa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cubaneză la pachet, dintr-aceea de care le lipsise zilele trecute, deși Rhyme bănui că e doar o scuză pentru ca ea să își ia și o cafea soioasă de la restaurant. Însă înainte ca ei să fi luat o decizie în privința comenzii, fură întrerupți de soneria telefonului lui Rhyme. Acesta ordonă: - Comandă: răspunde. O clipă mai târziu, vocea lui Sellitto se auzi din difuzor: - Linc, ești ocupat? - Depinde, mormăi el drept răspuns. Care-i treaba? - Cei răi n-au odihnă... Avem iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
trecute, deși Rhyme bănui că e doar o scuză pentru ca ea să își ia și o cafea soioasă de la restaurant. Însă înainte ca ei să fi luat o decizie în privința comenzii, fură întrerupți de soneria telefonului lui Rhyme. Acesta ordonă: - Comandă: răspunde. O clipă mai târziu, vocea lui Sellitto se auzi din difuzor: - Linc, ești ocupat? - Depinde, mormăi el drept răspuns. Care-i treaba? - Cei răi n-au odihnă... Avem iar nevoie de ajutorul tău. Avem o crimă dubioasă. - Ultima a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzîndu-i crucea la buze. ― Pe dincolo, părinte... vă rog! răsună iarăși glasul pretorului, nervos și răgușit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-ți știi datoria? Mersul convoiului se iuți ca la comandă și în câteva clipe se făcu o roată de oameni în jurul spânzurătorii. Toți tăceau însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători se amesteca în gemetele vântului

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
trebuie să apară la noapte, aprinseră un muc de lumânare, făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul de comandă la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar până la observatorul din linia infanteriei, agitat, parcă ar fi fost în joc toată fericirea lui și soarta lumii întregi. Ceasurile însă trecură, veni dimineața, și reflectorul nu

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
acuma, din pricina unui fleac de... ― Nu te înfuria, prietene, și nu înjura, răspunse Klapka abătut. Observația nu te privește pe tine, ci pe mine! ― Pe toți ne privește, domnule căpitan, și tocmai asta-i... ― Poate că înainte de a lua eu comanda divizionului, dar azi toată vina cade numai asupra mea! Am simțit aceasta foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui, din... M-a întrebat pentru ce anume am fost mutat aici, înțelegi? ― Căpitanul se așezase pe scaun, lângă masa

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
ofițerilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confidențial, de trei zile, că primele trupe din divizia de schimb au și sosit la Zirin... În aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul, în sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
felicit prietenește!... Ai salvat onoarea diviziei întregi... Domnul colonel a telefonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bravo!... Peste o oră Apostol era într-un automobil, alături de un căpitan de stat-major, pe care-l întîlnise la postul de comandă al regimentului și care se oferise să-l ducă până la cartierul diviziei, deoarece tot se gătea de plecare. Pe drum îi spuse și căpitanul că distrugerea reflectorului merită o recompensă deosebită, precum îi spuseseră toți camarazii, cu colonelul în cap

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
împrejur, să se asigure dacă nu-l pândește cineva. Preotul era Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din liceu. ― Și unde vine satul tău, Constantine? întrebă Bologa fericit, nerăbdător. ― Apoi tocmai lângă Făget, unde e comanda cea mare, nu știu cum îi zice la cătănie, răspunse preotul, încurcat și înfricoșat că vorbește românește cu un ofițer. ― E romînesc? stărui Apostol. ― Parte și parte... Noi îi zicem Lunca, dar pe ungurește se cheamă... ― Lunca? întrerupse Bologa, ca și când ar fi

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept înainte, fiindcă din schița lui nu putea înțelege mai nimic. Un artilerist îl călăuzi la postul de comandă al lui Klap-ka, numai la câțiva metri de drumul pe care apucase Bologa. Căpitanul tocmai se așezase la masă, singur, în căsuța de bârne, destul de bună și de spațioasă pentru împrejurări. Când apăru Apostol în ușă, salutând cu un zâmbet

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
dezertare, socotea că ar fi cuminte să nu se amestece prea mult în niște planuri primejdioase. De aceea profită de o tăcere a lui Apostol și schimbă vorba, întrebîndu-i dacă s-a prezentat colonelului, și apoi spunîndu-i că postul de comandă al regimentului e foarte aproape, nici patru sute de metri. În curând ieșiră afară și Klapka se grăbi să-i arate unde vine coliba colonelului. Firește, și colonelul vru să audă pățaniile lui Bologa, și Bologa trebui să i le înșire

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
de oră, se întoarse iarăși la Klapka, puțin plictisit că a pierdut vremea, în loc să recunoască frontul și să-și pregătească plecarea cea mare. Cum să pornească noaptea prin munți pe care nici măcar nu i-a văzut? În dosul postului de comandă însă zări o furnicare neobișnuită: un grup de prizonieri români, înconjurați de huzari descălecați, ofițeri de pe la bateriile vecine și de la divizion, artileriști... Apostol își simți genunchii moi și totuși nu se putu opri. De altfel, în acele clipe, prin minte

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
cuvânt. Dintr-un adăpost, așezat chiar la marginea drumului, se auzea un adevărat concert de sforăituri. Pe urmă se abătură la dreapta și, în fața unei colibe, Varga mormăi: "Halt". Bologa se opri cu soldații, iar locotenentul intră în postul de comandă al divizionului. După câteva clipe însă se reîntoarse, iar un glas dinlăuntru îl însoți limpede: ― Așa, Varga... Îl predai regimentului, firește cu formele reglementare... Mai merseră două minute și sosiră la postul de comandă al regimentului, un bordei mare, de

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]