40,921 matches
-
a fost schimbat în mod oficial la Begejci (că Begheiți în română). Ca urmare a schimbărilor politice între 1987 și 1999, în noua Iugoslavie (formată din Șerbia și Muntenegru), localitatea a fost redenumită Torak (Torac), la începutul anului 2001. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1332, Toracul apărând în listele de zeciuieli papale păstrate de Arhivă diecezei catolice din Cenad. Toracul și Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 (Războiul pentru Independență României) Românii din Austro-Ungaria au urmărit cu mare interes și
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
IV, partea 4, aliniatul 3; - să fie păstrat de către destinatar pentru a putea fi prezentat la cerere, autorității competente; - datele computerizate trebuie imprimate la cererea autorității sus menționate; - la cererea autorității competente a Statului Membru de destinație, trebuie furnizată o atestare sanitară în cazul în care cărnurile sunt destinate exportului către o țară terță după prelucrare; - costurile incluse de către această atestare revin operatorilor; 64/433 iii) de un certificat de salubritate în conformitate cu Anexa I, dacă este vorba de cărnuri ce provin
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
computerizate trebuie imprimate la cererea autorității sus menționate; - la cererea autorității competente a Statului Membru de destinație, trebuie furnizată o atestare sanitară în cazul în care cărnurile sunt destinate exportului către o țară terță după prelucrare; - costurile incluse de către această atestare revin operatorilor; 64/433 iii) de un certificat de salubritate în conformitate cu Anexa I, dacă este vorba de cărnuri ce provin dintr-un abator situat într-o regiune sau zonă cu restricții, sau de cărnuri destinate unui alt Stat Membru, după
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
Consiliului 72/462/CEE sub control vamal și care nu au suportat ulterior nici o manipulare, cu excepția celei pentru stocare: a) răspund condițiilor prevăzute la punctele A, B și C; b) răspund garanțiilor speciale care se referă la control și la atestarea respectării cerințelor de stocare și transport; c) sunt însoțite de un certificat care corespunde unui model ce va fi elaborat în conformitate cu cele prevăzute în articolul 16. Garanțiile speciale cu privire la controlul și atestarea cerințelor de stocare și transport, precum și condițiile de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
speciale care se referă la control și la atestarea respectării cerințelor de stocare și transport; c) sunt însoțite de un certificat care corespunde unui model ce va fi elaborat în conformitate cu cele prevăzute în articolul 16. Garanțiile speciale cu privire la controlul și atestarea cerințelor de stocare și transport, precum și condițiile de eliberare a certificatului sunt adoptate în conformitate cu cele prevăzute în articolul 16. 2. Totuși, fără a prejudicia dispozițiile comunitare ale poliției sanitare paragraful 1, nu se poate aplica: a) cărnurilor proaspete destinate unor
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/85162_a_85949]
-
fondatorului, Kutlumuz, un turc care s-a creștinat, alții spun că s-ar traduce „sfântul care a venit din Etiopia”, iar alții consideră că Kutlumus înseamnă, într-un vechi dialect arab, „Hristos Mântuitorul”, cel căruia îi este închinată mănăstirea. Prima atestare documentară a mănăstirii este din 1169 și primele ajutoare din țările române au sosit în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364). Adevărata ei înflorire începe însă cu starețul Hariton, cel care a refăcut-o cu ajutorul lui Vladislav I (Vlaicu vodă
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor și hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Altă atestare documentară apare în anul 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d´Anania menționează jocul de oină în lucrarea "Sistemul Universal al Lumii" la capitolul descrierii Valahiei Superioare. Referiri la oină se găsesc și în lucrarea "Diaetetica" a lui Stefan Matyus
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]
-
partea de nord-est a județului și se compune din satele Leșu-sat și Lunca Leșului. Populația comunei era în 2002 de 3003 locuitori. Constituirea primului nucleu al satului se petrece în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar prima atestare documentară a localitătii datează din 1603.Acești primi leșeni erau ortodocsi si se aflau sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, în fruntea căreia se găseau în epocă mitropoliții ce își aveau reședința la Geoagiu de Sus, la Lancrăm, sau la
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
nepot de frate al pr. prof. dr. Titus Mălai. La noua biserică părintele Ioan Mugurel Urian este sprijinit de Consiliul parohial, prim-curator fiind Bâgiu E. Emil. La început de toamnă 2003 comuna Leșu a sărbătorit 400 de ani de atestare documentară. Biserica Sfinții Cosma și Damian (hram pe care îl purta deja vechea biserică a leșenilor din secolul al XVII-lea), la 150 de ani de la zidire, îmbrăcată în haină nouă, a fost resfințită de Bartolomeu Anania, la 7 septembrie
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
primește drepturile de oraș din partea principelui von Lüdinghausen respectiv Lüdinghausen-Wolff. 1507 se pune piatră de fundament a bisericii Felicitaskirche, care și astăzi încă există, biserica cu cele mai groase și masive coloane de gresie din Europa. 1572 cea mai timpurie atestare a școlii din Lüdinghausen. 1585 este atestata documentar o ordonanață de poliție pentru orașul Lüdinghausen. 1633 - 1652 Lüdinghausen este ocupat de diferite trupe în cadrul războiului de 30 de ani. 1804 ridicarea orașului Lüdinghausen la rangul de Kreisstadt (capitala de district
Lüdinghausen () [Corola-website/Science/304226_a_305555]
-
în multe graiuri, grupate în dialectele care există și astăzi: čakavian, štokavian și kajkavian. Limba croată modernă, adică doar puțin diferită de cea de astăzi, începe să se impună în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Prima ei atestare de seamă este "Cartea de rugăciuni croată de la Vatican". Primele elemente de standardizare apar în secolul al XVII-lea, numit și epoca Slavismului baroc, fiind ilustrate de literatura epocii. La formarea limbii croate moderne contribuie: Standardizarea limbii croate este strâns
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Gabriel Oprea a devenit profesor la Colegiul Național de Apărare, iar din 2002 conducător de doctorat la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Între anii 2003 - 2005, Gabriel Oprea a fost membru în Comisiile de Specialitate ale Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - Comisia de Științe Militare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În prezent, Gabriel Oprea este profesor și conducător de doctorat la Academia Națională de Informații, unde activează din 2008. Din 2001 până în 2002, Gabriel Oprea
Gabriel Oprea () [Corola-website/Science/303924_a_305253]
-
Aflat în colțul de nord-vest al cetății Brașov, Bastionul Fierarilor exista deja la 1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură și goluri de tragere în care se puteau instala și tunuri de calibru mic (bombarde). La început
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
, mai demult "Tohanul-Vechiu" (în dialectul săsesc "Techen", în , în ) este o fostă localitate din județul Brașov, Transilvania, România, actualmente în componență orașului Zărnești. 1288 - Prima atestare documentara a Tohanului, sub forma "Villa-Tohon", moșie sau conac, ar corespunde în zilele noastre cu sat sau așezare omenească. Aceste consemnări fac parte din cele mai vechi atestări documentare. Secolul al XIII-lea - satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
din județul Brașov, Transilvania, România, actualmente în componență orașului Zărnești. 1288 - Prima atestare documentara a Tohanului, sub forma "Villa-Tohon", moșie sau conac, ar corespunde în zilele noastre cu sat sau așezare omenească. Aceste consemnări fac parte din cele mai vechi atestări documentare. Secolul al XIII-lea - satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi români. 1377 - 1388 - construcția Castelului Bran se efectuează în această perioadă, în timpul regelui Ludovic cel Mare - se consemnează că
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
românilor. Prin distrugerea arhivei școlii din Tohanul-Vechi, cu greu se poate reface firul evenimentelor legate de trecutul acestei importante instituții. La sărbătorirea școlii ce a avut loc în luna noiembrie 1981, când s-au aniversat 250 de ani de la prima atestare documentara (1731), printre invitații de onoare a fost prezent și învățătorul Traian Popa, fost prim director după Mare Unire, adică în anul 1920 când școală și-a reluat activitatea. Printre discuții a fost și întrebarea ce știe despre arhiva veche
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
care acesta și domnii următori i-ar fi împroprietărit în satele din Moldova, pustiite de năvălirile tătarilor, nu este exactă. Țara nu a fost niciodată pustie, aproape întreg teritoriul era locuit. Pentru unele regiuni (Vrancea, orașele Baia, Siret etc.) există atestări documentare anterioare venirii lui Dragoș din Maramureș, în aceste locuri. "Partea a III-a" despre literatură și biserică, limbă și școli are știri interesante despre vechea organizare a bisericii și despre "învățătura" în vremea lui Cantemir.
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
Glodeni este un oraș din Republica Moldova, reședința al raionului Glodeni. Orașul Glodeni a fost înființat la mijlocul sec. XVII iar prima atestare documentară datează din anul 1673. Primul locuitor al satului Glodeni a fost menționat documentar e Gosan, familia căruia la sfârșitul secolului XVIII - începutu secolului XIX a plecat din sat în căutarea a noi pământuri în Rusia și Crimeea. La început
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
primește drepturile de oraș din partea principelui von Lüdinghausen respectiv Lüdinghausen-Wolff. 1507 se pune piatră de fundament a bisericii Felicitaskirche, care și astăzi încă există, biserica cu cele mai groase și masive coloane de gresie din Europa. 1572 cea mai timpurie atestare a școlii din Lüdinghausen. 1585 este atestata documentar o ordonanață de poliție pentru orașul Lüdinghausen. 1633 - 1652 Lüdinghausen este ocupat de diferite trupe în cadrul războiului de 30 de ani. 1804 ridicarea orașului Lüdinghausen la rangul de Kreisstadt (capitala de district
Lüdinghausen () [Corola-website/Science/304368_a_305697]
-
este situat în Ottoneum , pe Steinweg, în apropiere de Piață Friedrichsplatz. Muzeul orașului ("Stadtmuseum") a fost fondat în 1979 că un muzeu istoric. El prezintă documente și obiecte de zi cu zi ale dezvoltării istorice a orașului Kassel de la prima atestare. O dată la fiecare 4 sau 5 ani are loc în Kassel faimoasa expoziție de artă contemporană "documenta". Punctul de atracție turistică de renume internațional și în același timp simbol al orașului este parcul Wilhelmshöhe situat pe un deal înalt ("Hoher
Kassel () [Corola-website/Science/304408_a_305737]
-
croați, germani (șvabi) și romi. Este situat la o distanță de 21 km de Timișoara și 37 km de Lugoj, pe drumul național DN6 (european E70). Orașul are acces și la aeroportul Timișoara, aflat la 20 de km distanță. Prima atestarea a localității provine din cronici feudale datate în 1319. De-a lungul timpului Recașul a fost pe rând domeniu feudal, cetate, târg de care aparțineau 15 sate, a fost sub administrație turcească, austriacă, maghiară și română. Din anii 1784-1786, datorită
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
cu urme ale unei așezări din Epoca Pietrei aflată pe locul actual al dealului Wawel. O legendă pune fondarea Cracoviei pe seama legendarei căpetenii Krakus, care ar fi construit-o peste o peșteră ocupată de un balaur, Dragonul Wawel (în ). Prima atestare scrisă a numelui orașului datează din 966, când Cracovia a fost descrisă ca târg de seamă, aflat în posesia ducelui Boemiei Boleslaus I. Primul mare conducător al Poloniei, Mieszko, a cucerit Cracovia de la boemi și a inclus-o în domeniile
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
bazine, în apă dulce sau apă sărată (maricultură), în sisteme de curgere continuă sau de recirculare, tradițională sau modernă, clasică sau organică, în spații închise sau în spații deschise, etc. Acvacultura a fost dezvoltată cu mult timp în urmă, primele atestări privind creșterea peștelui apar în China și Japonia. Chinezul Fan Li scrie în anul 473 î.Hr, primul „Tratat de Piscicultură”. Chinezii introduceau în heleștee pentru îngrășat, peștii prinși din cursurile naturale de apă. În Europa, surse documentare atestă că
Acvacultură () [Corola-website/Science/312513_a_313842]
-
naos se află un perete despărțitor; portalul de intrare are un chenar dreptunghiular cu baghete încrucișate. Naosul are o cupolă sprijinită pe patru arce piezișe. Altarul nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete. Nu există atestări documentare privitoare la pictarea pereților interiori ai bisericii, deci nu se știe dacă a fost pictată sau nu în timpul domniei ctitorului. Pictura actuală a lăcașului de cult datează din secolul al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, câțiva
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
cu o minoritate de slovaci (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%), luterani (%), greco-catolici (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională. Primele atestări ale comunei Ecser provin încă din anul 1315, deși așezarea existase după anul 896, în perioada în care poporul maghiar s-a stabilit în teritoriul de astăzi al Ungariei. Potrivit unei legende, numele localității are la bază cuvântul "cser" [ʈʃær
Ecser, Pesta () [Corola-website/Science/312529_a_313858]