45,986 matches
-
că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini, sunete se roteau în jurul ei, iar în lumina palidă a înserării, vorbele și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de groază, mă oprea să le ating cu putere, să le simt printre degete. Să simt acea mantie de catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
credința și onestitatea ne caracterizează, de la cel mai mic, până la cel mai mare membru al acestei adevărate familii. Culoarea verde, în care și este îmbrăcată școala pe dinafară, ne asigură siguranța, stabilitatea și rezistența. Un asemenea climat de liniște, de pace, propice activităților intelectuale, plutește în timpul activităților noastre. Culoare și cuvânt...Sunt o floare care-și arată strălucirea și își împrăștie mireasma, între celelalte flori ale școlii mele. Sunt o floare care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte multe ori mi-a privit eșecurile ca reușite, iar eu când o simțeam alături de mine, mă și vedeam învingătoare în lupta cu necazurile. În cele mai grele momente ale vieții mele, mă cuibăresc la pieptul ei izvorâtor de tihnă, pace. Cu orice teamă, durere sau dezamăgire m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noi toate au fost create, să alegem frumosul, binele, lumina, să ne umplem de ele, dăruindu-le, celor ce nu o pot face. Aș vrea să fim transparenți, colorați, suavi ca fluturii de mai, iar Pământul să orchestreze muzici de pace. Lumea vorbește despre timp, în special, plânge lipsa lui. Măsor și eu clipele, dar cu alt ceas: ceasul adolescenței. El nu strălucește pe mână, dar scânteiază prin ochii mei albaștri. Ceasul meu altfel măsoară clipele, orele: prin întrebări, nedumeriri, emoții
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul e cu mult mai important decît ouăle alea, fierte sau nu, iar moartea lui Gildas, al cărui vot ne era asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfurie ea la rîndul ei, cum poți fi atît de mărginit? Tipul ăsta nu e de aici! Ca să afle adevărul, n-o să cruțe pe nimeni și nimic! Nu pricepi că ai face mai bine să mă ajuți? - Lasă-mă-n pace! - Ajută-mă, Loïc, Încearcă să convingi consiliul municipal să fie de partea mea! - N-ai decît s-o faci singură! E adunare mîine... Marie era gata să replice cînd se deschise ușa dinspre hol, lăsînd să apară În prag silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceasuri mai tîrziu, Marie se Întoarse și zgîrie ușor la ușă. - Nicolas? Nico, răspunde-mi, te rog... Ușa era Închisă cu cheia, băiatul nu răspunse la chemările mătușii lui. Loïc urcase și Îi ordonase din nou să-l lase În pace pe fiul lui. - Nu vreau să te mai amesteci În treburile noastre! După cum duhnea, Marie Înțelese că băuse și, cunoscînd efectul alcoolului asupra firii irascibile a fratelui ei, știa că era mai bine să nu-l contrazică, ci să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocolite. - A acoperi fuga lui Nicolas nu e cel mai bun mod de a-i veni În ajutor. - Atunci dă-i busola asta lui Fersen și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace, nu se putu el Împiedica să nu adauge. - Tare ești prostuț, murmură ea tandră, uitîndu-se la Fersen care venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest de proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plece. Își expuse atunci pe larg toate argumentele posibile, strălucite, savante, elocvente, apoi nu mai avu cuvinte, iar ea, parcă spre a-i da anume dreptate, se ridică. O reținu apucînd-o de braț. Ea dădu ușor din cap. - Dă-mi pace. Uită-mă. - Nu pot, răspunse el cu simplitate. Și Îi dădu drumul. O privi ieșind din cafenea, Îmbrîncindu-l fără voie pe tipul care livra zilnic ziarele. Teancul de exemplare din Télégramme de Brest ateriză sec la piciorul barului. Anne scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zi cu alegerea crudă pe care am fost nevoită s-o fac: să las să trăiască niște copii privindu-i cum suferă un pic mai mult cu fiecare clipă care trece, sau să-i eliberez ca să se poată odihni În pace. Mi-au trebuit șase zile ca să-mi adun curajul de a mă hotărî, șase zile interminabile și șase nopți nedormite. Ceea ce am făcut, am făcut din dragoste pentru ei, doar din acest motiv a acceptat bătrînul Pérec să Închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-am lăsat dus de nas prea multă reme. S-a terminat, Gwen. Maică-ta nu mai e aici ca să te sprijine, iar eu am de gînd să-mi exercit prerogativele de soț și de tată. - Nu mai spune! lansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un albastru mineral avea ceva care o intimida, iar Marie Își imagina fără greutate influența pe care Gwen o putuse avea asupra lui Loïc și Gildas cînd aceștia erau copii. Dar Gwen n-o speria. - Aveai zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu o violență necontrolată. - Știai că o va ucide! Știai că PM a detestat-o dintotdeauna! Știați cu toții și n-ați făcut nimic! A amenințat-o cu moartea, a lovit-o În fața oamenilor voștri, iar voi l-ați lăsat În pace! A asasinat-o din cauza voastră! Lucas se interpuse nu fără trudă și se văzu nevoit să strige pentru a se face auzit. - Gwen a fost supravegheată de patru oameni! Ea e cea care și-a semnat singură sfîrșitul! Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și terenurilor lor. PM avu impresia că, alături de silueta de elefant a tatălui său, soția sa semăna cu un terrier vioi și slugarnic. - Tată, actele pe care atît de judicios le-ai semnat cu bietul Christian Bréhat, odihnească-se În pace, ne garantează șantierul naval, dar mă tem că va fi mai greu să-i convingem pe cei din familia Kermeur să renunțe la hotel... - Am bune motive să fiu Încrezător, fetițo. Curînd, familia Kersaint va poseda iarăși Întreaga insulă... RÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
curenți reci. O șansă la un milion. Lucas nu credea că are mai mult de atît pentru a o păstra pe Marie. Asaltat de ziariști, skipperul salvat prin miracol - cum titrau unii - ceru pînă la urmă să fie lăsat În pace. - Ascultați, băieți, de zile Întregi visez la momentul ăsta. O s-o regăsesc În sfîrșit pe femeia pe care o iubesc... pentru ea am rezistat... Așa că lăsăm conferința de presă pe mai tîrziu, de acord? Se dădură la o parte, Înțelegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a se Întoarce spre Arthus. Ryan, sau mai curînd Erwan, vrea să vă Înștiințeze că, oriunde ați fi, oriunde v-ați duce, el va fi mereu acolo, aproape... Pleoapele patriarhului Începură să se agite, străbătute de ticuri nervoase. - Dați-i pace, totuși! protestă PM. Nu vedeți că e foarte slăbit? În loc să vă Înverșunați Împotriva lui, concentrați-vă asupra lui Ryan. Găsiți-l! Arestați-l! - O s-o facem, poți fi sigur. Dar dumneata și cu mine știm foarte bine că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe lume pe Anne, și cincisprezece cînd bătrînul Bréhat se Înecase În port, Într-o noapte de beție. Cel puțin aceasta fusese concluzia jandarmilor și nimeni nu Încercase să știe dacă lucrul acesta era sau nu adevărat. Bătrînul bețivan murise. Pace sufletelor celor vii! Se gîndi la pasiunea pe care Christian o dovedise foarte devreme pentru navigația cu pînze. Spunea că asta era viața lui. Ea ar fi zis mai curînd: modul lui de a supraviețui. Urcă scara care ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu o tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea pace. Seara din ajun Îi lăsase amintirea unui enorm eșec. Toată noaptea Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după el. - Iahtul nu răspunde la apelurile radio, radarul de supraveghere a localizat un vas În derivă În sectorul Iroises, dar cu ceața asta s-o tai cu cuțitul patrulele de căutare nu pot face nimic... Armelle nu le da pace și nu contenea să cîrÎie. Lucas tocmai se pregătea s-o pună fără menajamente la locul ei cînd o frază Îi reținu atenția: menajera găsise În camera lui PM un obiect ciudat. Armelle le-o luă Înainte conducîndu-i În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii o duseră În goană În direcția sitului. FÎșii de ceață Încă se mai agățau de ierburile pe care sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
funebru din jurul defunctului. Pesemne erau iubitele lui, aceleași ce nu mai conteneau să vină la patul lui de moarte, pe rând, spre indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau invocate mereu de bunica, apoi de mama, ca niște embleme sau onoruri câștigate în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imaginezi, trebuie acum să apar cu el în văzul lumii, după ce m-a înșelat și compromis ani de zile cu mironosița aia. Țiitorul: Poate ar trebui să încerci să vorbești cu ea, ca de la femeie la femeie. Poate cădeți la pace. Dora: Ah, nu se poate vorbi cu ea, e în conflict cu toată lumea. Auzi tu, trigamie? Nicio lege din lumea asta nu mă poate condamna. Eu l-am luat când era unul singur. Țiitorul: Nu e chiar așa de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dat deja seama. O vacă cu sutien în loc de țâțe, adică una neautentică. (Masca îl trage înapoi, schițând un gest brutal din mâneca lor comună. Apoi face ea un pas în față.) Masca: N-o să-ți creăm probleme, Dora. Fii pe pace! N-o să-ți facem greutăți! Așa cum ești, să știi că Philip te-a iubit în felul lui, Dora. Și te mai iubim încă. Ești încă soția lui, adică a mea, adică a noastră... Actul 2. Procesul (Sala de judecată. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hăituită, susținută cu multă artă în limba lui maternă. De fiecare dată, reușea să se întoarcă în pădurile rezervației Makonde, unde sălășluia o vreme, până intra în atenția vreunei echipe de cercetători, ziariști, fundamentaliști care nu mai pot cădea la pace cu dumnezeirea de când M.M. le amenința credința cu privirea ei disprețuitoare și superioară. În sfârșit, iat-o pe Maimuța Makonde pentru prima oară într-o conferință de presă, unde participă reporteri din întreaga lume, răspunzând simultan în toate limbile interlocutorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]