40,133 matches
-
abandonat, cum spunea scriitorul Peter Schneider, „unui soi de ură de sine moralizatoare”) nu putea dura la nesfârșit. A cere fiecărei noi generații de germani să trăiască mereu În umbra lui Hitler, a le cere să-și asume răspunderea pentru amintirea vinovăției singulare a Germaniei și să o transforme În Însăși măsura identității lor naționale - aceasta era o revendicare minimă, dar o așteptare exagerată. În alte țări din Europa Occidentală, procesul de rememorare și mărturisire trebuia să Învingă Înainte de orice iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1939 și 1945 nu era nici pe departe atât de important pe cât ar fi dorit contemporanii, cu susceptibilitățile lor. Mulți europeni au izbutit să ignore zeci de ani soarta vecinilor lor evrei nu fiindcă Îi apăsa vina și Își reprimau amintiri de nesuportat. Motivul era altul: În afară de câțiva Înalți oficiali naziști, nimeni nu credea că subiectul războiului au fost evreii. Chiar și pentru naziști, exterminarea evreilor făcea parte dintr-un proiect mai ambițios de epurare rasială și strămutare forțată. Tentația firească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Vest, noul regim a plătit reparații nu evreilor, ci Uniunii Sovietice. În manualele din RDG, Hitler era un instrument al capitaliștilor monopoliști, care Își urmăreau interesele afaceriste pe scară largă prin ocuparea unor teritorii și declanșarea unor războaie. „Ziua Amintirii”, instituită de Walter Ulbricht În 1950, nu comemora victimele Germaniei, ci 11 milioane de „luptători căzuți În lupta Împotriva fascismului hitlerist”. Fostele lagăre de concentrare de pe teritoriul est-german - În special Buchenwald și Sachsenhausen - au fost transformate În „lagăre speciale de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șocante și priveau grămezi de pantofi, păr și ochelari. Dar fără să li se spună că mai tot ce vedeau le aparținuse evreilor. Mai era și ghetoul Varșoviei, unde viața și moartea locuitorilor sunt comemorate chiar la fața locului. Însă amintirea revoltei evreiești din 1943 era eclipsată În memoria polonezilor de propria insurecție, izbucnită În Varșovia un an mai târziu. Deși nimeni nu contesta ce le făcuseră germanii evreilor, subiectul nu era mult discutat În Polonia comunistă. „Reîncarcerarea” Poloniei sub sovietici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Deși nimeni nu contesta ce le făcuseră germanii evreilor, subiectul nu era mult discutat În Polonia comunistă. „Reîncarcerarea” Poloniei sub sovietici și convingerea generală că evreii Îi primiseră cu brațele deschise pe comuniști și chiar le Înlesniseră acapararea puterii Întunecau amintirea ocupației germane. În orice caz, suferințele Îndurate de polonezi În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interbelic). Dar est-europenii acordau mai puțină atenție nenorocirii evreilor nu fiindcă la vremea respectivă fuseseră indiferenți sau preocupați doar de propria supraviețuire. Motivul este altul: comuniștii semănaseră destule suferințe și nedreptăți pentru a acoperi totul cu un nou strat de amintiri și resentimente. Deportările, Încarcerările, procesele-spectacol și „normalizările” dintre 1945 și 1989 făcuseră din mai toți cei care trăiau În blocul sovietic fie victime, fie profitori ale exproprierii forțate. Apartamentele, magazinele și alte proprietăți Însușite de la evreii morți sau germanii expulzați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau foști lideri comuniști. Cine merita atenția posterității? Bieții țărani maghiari sau slovaci alungați de pe pământurile lor sau activiștii comuniști care Îi izgoniseră pentru a deveni ei Înșiși victime ale sistemului la doar câțiva ani după aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri dureroase. Controversele Înverșunate despre soarta dosarelor poliției secrete reprezentau doar o dimensiune a problemei (vezi capitolul XXI). Adevărata problemă era tentația de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
activiștii comuniști care Îi izgoniseră pentru a deveni ei Înșiși victime ale sistemului la doar câțiva ani după aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri dureroase. Controversele Înverșunate despre soarta dosarelor poliției secrete reprezentau doar o dimensiune a problemei (vezi capitolul XXI). Adevărata problemă era tentația de a combate amintirea comunismului inversând-o. Fostul adevăr oficial a fost discreditat de-a fir a păr - devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri dureroase. Controversele Înverșunate despre soarta dosarelor poliției secrete reprezentau doar o dimensiune a problemei (vezi capitolul XXI). Adevărata problemă era tentația de a combate amintirea comunismului inversând-o. Fostul adevăr oficial a fost discreditat de-a fir a păr - devenind, ca să spunem așa, oficial fals. Încălcarea tabuurilor comportă Însă riscuri proprii. Înainte de 1989, orice anticomunist primise În mod automat eticheta de „fascist”. Dar, dacă „antifascismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 de ofițeri polonezi la Katîn a fost comis de NKVD, și nu de Wehrmacht, a solicitat ca anchetatorii polonezi să aibă acces nelimitat la arhivele rusești. Până În mai 2005, nici una dintre aceste cereri nu primise Încă acceptul Rusiei, iar amintirile continuau să provoace resentimente 16. De asemenea, rușii aveau propriile amintiri. Privită din statele-satelit, versiunea sovietică asupra istoriei recente era evident falsă, Însă pentru mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nu de Wehrmacht, a solicitat ca anchetatorii polonezi să aibă acces nelimitat la arhivele rusești. Până În mai 2005, nici una dintre aceste cereri nu primise Încă acceptul Rusiei, iar amintirile continuau să provoace resentimente 16. De asemenea, rușii aveau propriile amintiri. Privită din statele-satelit, versiunea sovietică asupra istoriei recente era evident falsă, Însă pentru mulți ruși ea conținea mai mult decât un sâmbure de adevăr. Războiul chiar fusese un „mare război patriotic”; cele mai multe victime au fost soldați și civili sovietici; Armata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul fascist prin sacrificiile trupelor sovietice. Cu toate acestea, În Rusia amintirile erau polarizate. Mai mult, această divizare a fost instituționalizată prin intermediul a două organizații civile care promovau perspective critice diametral opuse asupra trecutului comunist al țării. Memorial, fondată În 1987 de disidenții liberali, avea scopul de a descoperi și a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe și a intrușilor „cosmopoliți”. Politica amintirilor neonorate - chiar dacă ele diferă În detaliu sau chiar se contrazic - era ultimul liant dintre fosta matrice sovietică și posesiunile ei imperiale. Toate aceste țări aveau resentimente față de subaprecierea de către comunitatea internațională a suferințelor și pierderilor lor din trecut. Cum rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atunci Întreaga epocă devenea un fel de paranteză În istoria națională, comparabilă cu locul pe care Îl căpătase regimul de la Vichy În conștiința franceză postbelică, dar pe o perioadă mult mai Întinsă și cu o arhivă chiar mai sumbră de amintiri. Iar consecințele aveau să fie asemănătoare: În 1992, autoritățile cehoslovace au interzis unui documentar BBC (despre asasinarea lui Reinhard Heydrich la Praga, În 1942) să participe la festivalul de la Karlovy Vary, pe motiv că includea secvențe „inacceptabile” cu cehi demonstrând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Est, el reprezenta o aplicare mult prea reușită a patologiilor criminale ale autoritarismului de secol XX - și așa trebuia să rămână În memoria posterității. Poate că Europa era unită, Însă memoria europeană rămânea profund asimetrică. Europa de Vest a rezolvat problema amintirilor neplăcute bătându-le literalmente În cuie. La Începutul secolului XXI, plăcile, muzeele și memorialele dedicate victimelor nazismului Împânziseră Europa Occidentală, de la Stockholm la Bruxelles. Câteva, cum am văzut, erau versiuni Îmbunătățite sau „corectate” ale monumentelor existente; multe erau noi. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Franța În lagărele naziste, el amintea atât de memorialul american al eroilor din Vietnam, cât și, la o scară mult redusă, de ambițiile Muzeului Holocaustului din Washington sau de Yad Vashem din Ierusalim. Majoritatea erau consacrate, integral sau parțial, amintirii Holocaustului: cel mai impresionant a fost inaugurat la Berlin pe 10 mai 2005. Ultima rundă de memoriale contrasta puternic, prin mesajul explicit, cu ambiguitatea și subterfugiile valului precedent de comemorări lapidare. Memorialul din Berlin, care ocupă o suprafață de 19
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndoială că occidentalii (și mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest lucru: aceste amintiri sunt fragmente din identitatea noastră”. În alte părți, persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest lucru: aceste amintiri sunt fragmente din identitatea noastră”. În alte părți, persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește să Încurajeze investigarea temeinică și științifică a unor subiecte istorice controversate, căința oficială a Poloniei pentru felul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
monumente.” (Tygodnik Powszechny, 17 august 2003) Reacția lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv al comemorării, punând În centrul atenției victimele, și nu făptașii. Pe de o parte, orice amintire și orice experiență sunt, În principiu, demne de aducere-aminte. Pe de altă parte, memorializarea trecutului În edificii și muzee este și un mod de a-l ține la distanță și chiar a-l neglija - lăsând În seama altora datoria de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să și-l aducă aminte. Câtă vreme francezii nu au Înțeles regimul de la Vichy așa cum era - și nu așa cum preferau să și-l amintească -, au fost incapabili să Îl depășească și să meargă mai departe. Valabil și pentru polonezi, cu amintirile lor confuze despre evreii care au trăit cândva acolo. Același lucru se va Întâmpla cu Spania, care, timp de 20 de ani după trecerea la democrație, a așternut un văl al tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
departe. Valabil și pentru polonezi, cu amintirile lor confuze despre evreii care au trăit cândva acolo. Același lucru se va Întâmpla cu Spania, care, timp de 20 de ani după trecerea la democrație, a așternut un văl al tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică despre acest război și despre urmările sale Începe abia acum19. Numai după ce germanii au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a durat 60 de ani), abia atunci au fost pregătiți să Îl accepte: adică să Îl lase În urmă. Instrumentul amintirii, În toate aceste cazuri, nu a fost memoria. A fost istoria, În ambele sensuri ale cuvântului: ca trecere a timpului și ca studiu științific al trecutului - Îndeosebi cel din urmă. Răul - și mai ales un rău de amploarea celui practicat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
denazificare 64-66; reînarmarea 149-150; revenirea cetățenilor sovietici 42; suspiciunea reciprocă 104-105 Aliev, Gaidar 600 Allende, Salvador 515 Almodóvar, Pedro 481 alocații familiale 80 Althusser, Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349 ambuteiaje 318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În Europa de Vest 731-747, 752-757; Î chinuitoare În Rusia 751; distingerea istoriei de Î 756; memoria colectivă est-europeană a anilor postbelici 684; memoria colectivă vest-europeană a anilor postbelici 683-684 amintiri chinuitoare - vezi amintiri amnezie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În Europa de Vest 731-747, 752-757; Î chinuitoare În Rusia 751; distingerea istoriei de Î 756; memoria colectivă est-europeană a anilor postbelici 684; memoria colectivă vest-europeană a anilor postbelici 683-684 amintiri chinuitoare - vezi amintiri amnezie colectivă 69-70 Andreeva, Nina 553 Andreotti, Giulio 436 Andropov, Iuri 293, 407, 409, 543, 545, 561, 593; moartea lui 554 Andrzejewski, Jerzy 190 Angola 470 ANH - vezi Agenția Națională pentru Hidrocarburi (ANH) Annan, Noel 128 Antall
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
197 amintiri; Î chinuitoare În Europa de Est 750; Î chinuitoare În Europa de Vest 731-747, 752-757; Î chinuitoare În Rusia 751; distingerea istoriei de Î 756; memoria colectivă est-europeană a anilor postbelici 684; memoria colectivă vest-europeană a anilor postbelici 683-684 amintiri chinuitoare - vezi amintiri amnezie colectivă 69-70 Andreeva, Nina 553 Andreotti, Giulio 436 Andropov, Iuri 293, 407, 409, 543, 545, 561, 593; moartea lui 554 Andrzejewski, Jerzy 190 Angola 470 ANH - vezi Agenția Națională pentru Hidrocarburi (ANH) Annan, Noel 128 Antall, József 578-579 antiamericanism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]