45,986 matches
-
maimuță antropomorfă și vorbitoare. Cred că am mai izbutit să scot un sunet ascuțit, rezonant. Lumina din ochii mei s-a stins, ca și cum s-ar fi lăsat o perdea compactă și grea. Doar cuvântul "dor" continua să nu-mi dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și în timpul acesta mă luptam acerb cu el să mă eliberez, să-mi dea pace cu insistențele și problemele lui insolubile. Și intervenția lui putea fi adeseori inoportună: sosea fie în timpul examenelor, fie când trebuia să iau startul la întrecerile sportive, sau în lift, când uitam că mai trebuie să și cobor. Și totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-am mai liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel am realizat și primele incursiuni erotico-tactile, mi-a mărturisit că și ea are un "el" al ei, sau poate o "ea", care nu-i dădea pace și o interpela adesea, disturbând-o de la activitățile ei lumești. Uite, vezi? Și acum este cu mine sau, mai exact, îl simt cum își face loc între noi! îmi spune ea, în timp ce mâinile mele alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va însoți tot El? Sau poate chiar și următoarele reîncarnări îl vor păstra tot pe el, la fel de insistent, pisălog, enervant, patetic, doar topica conversației va fi alta. Sau poate că nu, abia după moarte ne vom unifica, vom cădea la pace, vom fi unul singur, senin, calm, împăcat cu sine, gata pentru marea călătorie. Numai prin unificare se poate uita, doar așa se pot spăla memoriile perverse, obsesive, insidioase ce nu-ți dau pace o viață întreagă. Nu ducem cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
moarte ne vom unifica, vom cădea la pace, vom fi unul singur, senin, calm, împăcat cu sine, gata pentru marea călătorie. Numai prin unificare se poate uita, doar așa se pot spăla memoriile perverse, obsesive, insidioase ce nu-ți dau pace o viață întreagă. Nu ducem cu noi în viețile viitoare memoria celor precedente decât în mod excepțional. Cine știe? Poate așa va fi cazul meu... Pentru că el este atât de disociat de mine, atât de răzvrătit, încât nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în care ea a dispărut de tot, după nenumărate întoarceri și reveniri, am înțeles abia atunci că pe ea aș fi putut s-o iubesc, dacă el și cu mine ne-am fi putut unifica și am fi căzut la pace. Tot cu această ocazie, am priceput în sfârșit sensul acestui deficit și de unde vine el. Ai putea să speri la iubire numai dacă ești îndrăgostit. Or, a te îndrăgosti este poate printre puținele stări ce te pot disloca și aresta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Miracol la Milano. Povestea moșului și a babei Se simțea istovită, o furie creștea în ea pe măsură ce citea articolul. A strâns, a mototolit și a aruncat ziarul cu prima ocazie. Ce rost aveau toate astea? De ce nu-l lasă în pace? El nu a chemat pe nimeni să se vindece și în plus nu cere bani nimănui pentru asta, în schimb sunt probabil sute de căpușe care fac bani deja pe spinarea lui. Doar asta e însăși definiția miracolului, el trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
psihedelice. Până și zâmbetul tău este același cu cel de atunci. Bunica mi-a explicat că nu puteai fi decât un arici, căci numai aricii zâmbesc atât de înfricoșător, cu zâmbet de om, când sunt surprinși, ca să fie lăsați în pace să-și reia poziția lor imbatabilă de apărare, în ghem. Dar eu am știut că ea se înșală. Știu că te-ai mai gândit la mine anii ăștia, chiar dacă m-ai dat de multă vreme uitării. Da, poate că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit de respect. Pentru prima dată, Lupoaica surîse. Dar sînt curios ce vei alege tu să faci, urmă Arus, adresîndu-i-se. Lupii captivi de-afară refuză să ni se alăture. Îmi va lua ceva timp să le pot
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi câte un pumn de bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să Îi scape un semn involuntar de Încuviințare. Într-adevăr, Între oamenii atârnați În spânzurători și gloata care aplauda nu exista o mare deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Florenței? Celălalt păru să Își dea seama de neîncrederea lui. — Unul din soldații pe care Îi plătesc să ne protejeze are o rubedenie În armatele papei. Bonifaciu se pregătește să pornească spre orașul nostru cu scopul aparent de a face pace, dar cu țelul adevărat de a prăda și de a răsturna Comuna În favoarea Negrilor. Pentru noi, calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi, cât Încă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o fi precum spui dumneata. Poate că nu mi-am dat seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne amărâm cu tristețile războiului, când plăcutele pajiști ale păcii se deschid dinaintea speranțelor noastre? Ți-am citit Rimele și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plin de dulceață pe terasa casei sale, unde se așeza după ce venea de la lucru, bucuros de cămașa curată pe care Fernande știa s-o calce atât de bine și la paharul aburit plin cu rachiu de anason. Se lăsa noaptea, pacea învăluia pentru scurtă vreme cerul, iar vecinii cu care stătea de vorbă coborau dintr-o dată glasul. Nu știa atunci dacă e fericit sau dacă îi venea să plângă. În acele clipe era împăcat cu toate și nu avea nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de așchii, privind în gol către geamurile înalte albăstrite de cerul care începuse să-și piardă din strălucire. Îl întrebă dacă prânzise. Saïd îi spuse că a mâncat niște smochine. Yvars se opri din mestecat. Tulburarea care nu-i dădea pace după întrevederea cu Lassalle i se risipi dintr-o dată, lăsând locul unei minunate călduri lăuntrice. Se ridică, rupse în două pâinea din care mânca și, când Saïd se împotrivi, îi spuse că săptămâna viitoare lucrurile se vor îndrepta: - Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
într-o zi cineva, chiar lângă el, în clipa în care pleca. Nu mai frecventa decât cartierele mărginașe, unde nu-l cunoștea nimeni. Acolo putea să vorbească, să surâdă, să fie la fel de binevoitor ca înainte, căci toată lumea îl lăsa în pace. Își făcu și câțiva prieteni, care nu cereau prea mult de la el. Îi plăcea mai cu seamă tovărășia unui băiat ce-l servea într-un bufet de gară, unde mergea adesea. Acesta îl întrebase o dată "ce făcea în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tu ai ades în fața ta; La mine lacrimi pe obraz rămase sunt în urma ta. Un soare blând și stele coapte le ai pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte tu le-ai lăsat în urma ta. Și liniștea, și pacea-n suflet le ai deja... în viața ta Frânturi de viață amărâtă lăsate sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ești pasul legănat ce-adie speranța; Ești strop de culoare ce mbracă noblețea, Ești suflet minunat ce mângâie viața. Ești dulcea vioară cu vocea-ți duioasă, Ești farmec în noapte atingând finețea; Ești vrajă, descântec, blândeții mireasă, Ești suflet și pace cântând tinerețea. Ești mână trudită, o viață-n durere, Ești zborul miresmat, susur de izvoare; Ești simplă femeie, esti caldă-adiere, Ești suflet tresăltat pe clipe hoinare. Ești pură lumină, ne-ndrepți mereu pasul, Ești vânt prin scânteia ce arde liniștit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
piept, mă doare Și rătăcesc pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
piscuri noi. M-ai învățat să stau stâncă-n picioare, Că sprijin mi-ești și ajutor oricând, Suspin și răni le-ai preschimbat în soare, Dulci mângâieri în sufletu-mi crescând. Cu Tine am aflat drept Adevărul, Nădejdea și iertarea, pacea mea, Că Tu ești pentru toate Ziditorul Ce ne reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând în nesfârșite rânduri, Să cheme dorul meu hoinar. Coboară pacea în unghere; Albastrul cer, cu glasul mut, într-o continuă veghere, Mi-aduce visul ce-am pierdut. CRISTINA PARALESCU Născută în 1959, ultimul reprezentant al zodiei Peștilor (20 Martie) în Bacău. Licențiată în științe economice, specializarea Contabilitate și informatică de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]