541 matches
-
am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața și moartea. Iubirea cea mare e aici, în odăița aceasta... O respir în fiecare clipă... E în mine și în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu trăiește aievea; cine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufletul. Se uită spre fereastră și întîlni capul pretorului, mândru și încrezut, parcă el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse ochii în cealaltă parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
substanțial vederea. -Atunci eu sânt o fericită excepție. Dacă beau douătrei sticle de vin, încep să văd chiar dublu!“ (Mircea Angelescu) “Va trebui să scoatem măseaua, spune stomatologul. Pacientul se cutremură. Medicul îi toarnă un păhărel de vin, ca să-l îmbărbăteze. Pacientul bea, însă continuă să tremure. Îi mai toarnă un păhărel, încă unul, apoi observând că pacientul s-a potolit, medicul îl întreabă: Ei cum stăm, acum avem curaj? Ba bine că nu, răspunde pacientul. Să îndrăznească cineva să se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
preotului Iehoiada, și sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorît. 12. A stat șase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Și în țară domnea Atalia. $23 1. În al șaptelea an, Iehoiada s-a îmbărbătat, și a făcut legămînt cu căpeteniile peste sute. Aceștia erau: Azaria, fiul lui Ieroham, Ismael, fiul lui Iohanan, Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, și Elișafat, fiul lui Zicri. 2. Au străbătut toată țara lui Iuda, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Atunci Amația a despărțit ceata care-i venise din Efraim, și a poruncit ca oamenii aceștia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mîniat foarte tare pe Iuda, și au plecat acasă cu mare furie. 11. Amația s-a îmbărbătat, și și-a dus poporul în Valea Sării, unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir; 12. Și fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inși vii, pe care i-au dus pe vîrful unei stînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lui. 4. S-au strîns o mulțime de oameni, și au astupat toate izvoarele și pîrîul care curge prin mijlocul ținutului aceluia. "Pentru ce", ziceau ei, "să găsească împărații Asiriei, la venirea lor, ape din belșug?" 5. Ezechia s-a îmbărbătat, a zidit din nou zidul care era stricat și l-a ridicat pînă la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo în cetatea lui David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi. 6. A pus căpetenii de război peste popor și i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis: 7. "Întăriți-vă și îmbărbătați-vă. Nu vă temeți și nu vă spăimîntați înaintea împăratului Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulți decît cu el. 8. Cu el este un braț de carne, dar cu noi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor. $35 1. Iosia a prăznuit Paștele în cinstea Domnului la Ierusalim, și au jertfit Paștele în a patrusprezecea zi a lunii întîi. 2. A pus pe preoți în slujbele lor, și i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului. 3. A zis Leviților, care învățau pe tot Israelul și care erau închinați Domnului: "Puneți chivotul sfînt în casa pe care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveți să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
-o afară cu șuturi în cur și i-ai aruncat boarfele pe fereastră, dorindu-ți să o calce mașina. Când ai aflat că te înșală, ai făcut gesturi care nu te caracterizează, poate chiar ai pocnit-o, dar oricum te îmbărbătezi cu "dă-o dracului de curvă, nu merită tot ce am făcut pentru ea", și ești sigur că nu vrei să o mai vezi în viața ta. De obicei, suni imediat tot felul de gagici pe care le-ai fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr. 21. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri." Și i-a mîngîiat, și le-a îmbărbătat inimile. 22. Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani. 23. Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Ca și cum ar fi vrut să se scuze față de ea. -A trecut, Radu! La urma urmelor, un pahar în plus, se poate întâmpla oricui, având grijă să nu aducă în discuție nimic despre familia lui, știindu-l foarte sensibil. Ea îl îmbărbătează, punându-i mâna pe umăr. Zâmbindu-i, îi zise: -Ești bărbat, Radu, nu trebuie să te pierzi pentru atâta lucru, deși gândea altceva, că ar fi trebuit să aibă mai mult control asupra lui. Radu zâmbi trist, făcând doar un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi și văzând acest tablou impresionant se însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei, luă hotărârea de a-l întâlni cât mai repede cu putință pe Radu. în tot acest timp în care Radu nu o mai văzuse pe Ramona el se gândi numai și numai la ea. Andrei era acela care-l îmbărbăta și-l consola în același timp că se poate bizui pe Ramona, să nu renunțe la ea, iar dacă copilul știe că este al lui să-l ia, fapt de care Radu nu se prea îndoi. într-una din frumoasele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fusese serioasă), m- a așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu de definit. Și-l închipuia în război în fața gloanțelor, poate înfricoșat, dar îmbărbătat de comandanți și camarazi, înfrângându- și teama atacând sau ținând piept inamicilor, mânuind armele de foc și baioneta. Îi era tare greu să alăture acea imagine bărbatului care ducea acasă eșecul suferit în fața propriului copil. Fusese sigur când plecase de la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
parte o variantă prescurtată a Capitalului lui Karl Marx, Memoriile unui revoltat ale cunoscutului nihilist rus Kropotkin și Rusia lui Tihomirov (Bejat, 1972, p. 155). Maiorescu îi răspunde destul de prompt, pe data de 19 noiembrie 1887, și caută să-l îmbărbăteze în fața dificultăților și decepțiilor pe care le-a încercat. Însă Maiorescu era un temperament robust și "călit" în fața dificultăților vieții, ceea ce-l face să nu înțeleagă proporțiile unei astfel de depresii: "O desnădăjduire ca aceea care respiră din buna d-
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
-l mai aveau prin cămări, adică fasolea și toată cărnăraia, de orice tip ar fi fost ea, și au fiert totul la un loc. Zice se că a ieșit ceva tare bun, căci asediatorii englezi au fost înfrânți de francezii îmbărbătați de consistentul estofat. Gastronomia comparată, știință care ar trebui inventată măcar pentru a lămuri dilema (nu numai) românească „tradiție versus cosmopolitism culinar“, ar avea mult de muncă pe tema stufatului. În sudul Franței, în Aveyron, există un fel de mâncare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acest proiect. Cele mai calde mulțumiri le adresez însă doamnei profesoare Elena Botiș, singura persoană care a crezut în capacitățile mele chiar și atunci când nici eu nu mai aveam încredere în ele (și nu a încetat nici o clipă să mă îmbărbăteze, adesea contrar voinței mele). Evident, îmi exprim nețărmurita recunoștință față de domnul profesor Nicu Gavriluță, cel care dincolo de aprecierea favorabilă în momentul susținerii publice a lucrării de doctorat, mi-a oferit șansa publicării acesteia. Capitolul I. Mitul "Miturile sunt indicii pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că ei sunt acum la cârmă, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem specificul corporatist. Anna râse ironic. Parcă ai fi consultant de management. Specificul corporatist! Știi foarte bine că astea nu sunt decât baliverne. Hai, lasă, o îmbărbătă Darcey. Poate sunt baliverne, dar până acum s-au purtat destul de bine cu noi, nu-i așa? Dacă asta înseamnă că nu s-au băgat prea tare în socotelile noastre, așa e. Însă acum se pare c-or să cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Radu, urcându-l pe un cal șarg, în timp ce domnița fu așezată într-o căruță de-a bătrânului staroste. Amândoi erau palizi, cu ochii trași de nesomnul nopții, dar încrezători în destinul lor. Bătânul staroste își îmbrățișă ca pentru ultima oară, îmbărbătându-l, însă, pentru încercările la care va fi supus. Toată așezarea se adunase în fața casei starostelui, așteptând porunca acestuia. Dar starostele nu-și făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom Vasile, după ce femeia își revenise în simțiri, du-te acasă și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă, se agăța de amintirea unei mângâieri a Saftei sau a ghidușiilor băieților. Dar vestea că avea o fată? Asta l-a îmbărbătat să scape din încercuirea rușilor și să fugă spre ceea ce credea el că-i România. A aflat, apoi, că ajunsese în Siberia! „Nu mă dau bătut!” rosti hotărât să-și găsească copiii, despărțiți de legile aspre ale vremurilor. Zorii de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cândva, aici se reia mereu cu alți jucători. Cele două inele de piatră stau ca o amenințare de o parte și alta a arenei. Cine va reuși să introducă mingea prin ele? Numai fluturii nu se sinchisesc de strigătele care îmbărbătează cele două echipe. Deodată, și ei sunt alungați. Acum, securile de obsidian strălucesc în soare la fel ca bijuteriile din mâinile spectatorilor. Îl aud pe dr. Huerta. - E timpul să plecăm. Privesc pentru ultima oară arena goală, în timp ce aerul dogoritor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu femei nu era pentru ea. Nevoia aceea teribilă pe care o simțise în timpul weekendului de a îl suna pe Oliver îi semnala că are nevoie de un tip. De Jack, dacă era posibil. Dar, în încercarea de a se îmbărbăta, se decisese că, dacă Jack continua să se joace de-a doctorul cu Mai, va căuta pe altcineva. Poate că asta îi va băga și lui mințile în cap. În orice caz, lucrurile nu mai puteau rămâne așa. Bineînțeles, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină din cap: — Asta e o gândire de copii. Dar nu știa că acea invenție le aparținea luptătorilor abili și cinici și urmărea să-i îmbărbăteze pe supușii speriați de misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite credințe aveau să declare, în momentele de risc maxim, că divinitatea lupta alături de ei și binecuvânta măcelurile, iar dușmanii susțineau același lucru. — Mi-ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai căpătăm cîte ceva. Dar japonezii nu se mai pot hrăni nici pe ei Înșiși. Submarinele americane... Jim se uită fix la bombeurile lustruite ale pantofilor lui. Dorea ca mama și tatăl său să-i vadă Înainte de a muri. Se Îmbărbătă, Încercînd să-și adune vechea lui voință de a supraviețui. Se gîndi Înadins la plăcerea ciudată pe care i-o dădeau cadavrele din cimitirul spitalului, emoția vinovată de a fi viu. Știa de ce doctorului Ransome nu-i plăcea ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]