3,716 matches
-
cinste cultura, învățătura, cartea, dar atrage atenția că acestea sunt sterpe fără cunoașterea de sine și școala vieții. Tinerețea și bătrânețea le apreciază în funcție de copilăria sufletului, iar nu de vârsta biologică, considerând că „cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată”. Distinge demnitatea de aroganță, laudă caracterul ca pe o floare rară și avertizează asupra puterii extraordinare a viciului. Dizolvă multiplele aspecte ale minciunii, valorizează onestitatea și prețuiește cumpătarea, știind că „urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
că gradul de abstracțiune al unei limbi este un indiciu a cît de vîrstnică este ea. Cu cît cuvintele unei idiom au o încărcătură mai mare de generalitate, cu atît idiomul în cauză e mai bătrîn. Așa cum un trup, pe măsură ce îmbătrînește, își pierde elasticitatea și atinge pragul sclerozei, tot așa o limbă, abstractizîndu-se, își pierde putința de mlădiere a sensurilor concrete. Și astfel, desprinderea de realitate a cuvintelor uzuale, chiar dacă oferă avantajul unei lărgiri a înțelesului, reprezintă o sterilizare a bogăției
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
sfîrșit de ciclu sau presimțiri ale acestora: "ascult cum se topește clipa" (Din turn); "sunată ora marelui plictis/ sunt doldora de-acum de toate/ tot ce a fost de zis/ s-a zis" (Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în care trăiește: calmul
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
1960, cu o prostituată cunoscută și care acum, la vreo 45, spăla pe jos într-un restaurant, - la închidere. O prostitutată care, în urmă cu vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită și apreciată de trecătorii de pe Brezoianu... Acum, îmbătrânind, și de mizerie, - regimul schimbându-se -, executa o muncă umilă. Ce i-am zis eu cu acel prilej, - câteodată viața este..., devine atât de livrescă... Și, probabil, eram și oarecum amețit, - băusem ceva în restaurant încât, - spre a-i face
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
erau, de mulți ani, într-adevăr singura ei societate". În alt fel înspăimîntătoare fusese bunica lui Tarabas, care îi chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei somn matinal". Multe femei sunt frivole, ispititoare, aducătoare de nenorocire. În Iov, nimfomana Miriam sfîrșește nebună (un ecou al suferințelor soției lui Roth, bolnavă de schizofrenie). În același
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
știu nici acum. Tot timpul avem de învățat. Eram mult mai tânăr și nu cred că mi-am pierdut entuziasmul de atunci - dovadă că mă lupt să rămân în presa care nu este într-o formă tocmai bună. Am mai îmbătrânit, am mai căpătat ceva experiență, dar probabil mai sunt și părți neplăcute care vin odată cu vârstă. Ești mai atent și te gândești de trei ori înainte să faci un lucru". Cel mai frumos cadou: Smaranda Întrebat care a fost cel
Adelin Petrișor împlinește 39 de ani: Îmi doresc să îmi văd de viață liniștit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77353_a_78678]
-
ca un borfaș, ai sigur ceva din masivitatea unui hipopotam, iar dacă n-ai un luciu viclean în privire, cu certitudine oferi priveliștea cuiva suprins pe când fură ouăle din cuibar. Ce văd în oglindă e imaginea reflectată a cuiva care îmbătrânește și nu pare să-și dea seama. N-am să-mi plictisesc eventualul cititor cu dizertații pompoase despre sensurile metaforice, simbolice, oculte, sexuale ori metafizice ale oglinzii. Vă asigur că l-am citit pe Baltruëaitis, că am parcurs eseurile lui
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
înainte... Artileria lîngă oi, pe dealul din dreapta... Infanteria înapoi..." Manevra este executată, iar peste puțin în preajma căpitanului se ivește un cioban, căruia artileria îi gonise oile la vale: "- Mută antileria pe dealul celalt, dinspre răsărit... ascultă-mă pe mine... am îmbătrînit pe locurile astea; cîți au trimes-o acolo unde ai trimis-o dumneata nu s-a mai făcut maiuri... am fost și la Crănicean și la Anverescu..." Căpitanul urmează indicația ciobanului și obține astfel gradul rîvnit, mișcarea ordonată in extremis
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
revenite mai mult sau mai puțin întâmplător în memoria autorului, o fascinantă monografie a unui spațiu (zona Rodnei și localitățile de pe malul Mureșului) și a unui timp (anii '50-'60 ai secolului încheiat) trecute. Oamenii au murit demult sau au îmbătrânit, realitățile sunt cu totul altele, dar acel timp și acei oameni continuă să trăiască în sufletul covârșit de amintiri și încărcat de nostalgie al prozatorului. Firește, nu este vorba despre nostalgia după regimul politic anterior, despre care s-a făcut
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
lut, la fiul său care se mutase cu serviciul la Vaslui. Trecuse de șaizeci și patru de ani, mai scăzuse În Înălțime dar era tot voinic și În putere iar când uneori se privea În oglindă aprecia că nu a Îmbătrânit prea mult, că este un tip bine și că este dorit de femei. Înainta cu toate simțurile la pândă ca nu cumva să-l fi urmărit cineva și să-l dea În primire pădurarului sau, Doamne ferește! să audă miliția ori
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
balade, s-a văzut În situația de a nu reține nimic, cuvinte cunoscute se amestecau Între ele cu altele cărora le intuia semnificația, dar nu voia să se recunoască Învins, cum să nu poată el reține două versuri, chiar a Îmbătrânit urât?! Spuse: Dom’ Fane, am uitat, mai spune Începutul odată, așa cum poți! Ștefan Înțelese și Începu, așa cum putu el: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o amiază-n prag de dimineață... și adormi instantaneu. Victor a memorat repede și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar mata’, ai toată viața Înainte și ar fi păcat! Te las cu bine și ai mare grijă de mata’, ești deșteaptă și frumoasă, mai spuse Victor Olaru care avea două lacrimi mici În colțul ochilor săi buni, ochi care Îmbătrâneau și nu fără motiv. Victor Olaru ajunse acasă pe Înserat. Era bucuros că parcursese o altă grea etapă din „războiul nostru, Marie!” Pe drum se gândise la multe, se Întrebase multe și găsi și multe răspunsuri convenabile. Ceea ce nu știa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și disciplinați de cei trei pedagogi care aplicau corecții fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
II-atc "Partea a II‑a" 6 Un bărbat care se recomanda cu numele Jean-Louis Charlot înainta pe aleea din fața casei din St Jean de Brinac. Locul era exact așa cum și-l amintea și totuși puțin schimbat, ca și cum omul și locul îmbătrâniseră în ritmuri diferite. Cu patru ani în urmă, încuiase casa și, dacă pentru el timpul aproape că stătuse în loc, aici părea să fi trecut în goană. Pe durata câtorva sute de ani casa îmbătrânise încet, imperceptibil: anii nu lăsaseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puțin schimbat, ca și cum omul și locul îmbătrâniseră în ritmuri diferite. Cu patru ani în urmă, încuiase casa și, dacă pentru el timpul aproape că stătuse în loc, aici părea să fi trecut în goană. Pe durata câtorva sute de ani casa îmbătrânise încet, imperceptibil: anii nu lăsaseră mai mult decât o umbră în plus pe un zid. Asemeni unei femei între două vârste, casa se ținuse bine, aranjându-și tenul la momentul potrivit; acum însă, în patru ani, toate eforturile anterioare se spulberaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
inamică: praful și paiele erau îngrămădite pe lângă pereți, mobila arăta ca și cum fusese de curând scoasă din lăzile în care stătuse depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit, și noi, și lumea în care trăim: avem nevoie de o piesă de mobilier sau de o pălărie de damă pentru a percepe trecerea timpului. Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
glasul, dar la față nu seamănă deloc. Vorbind rar și întrebându-se ce silabă l-a dat de gol, Charlot rosti: Dacă l-ai auzi cum vorbește acum, n-ai mai zice că vocea mea seamănă cu a lui. A îmbătrânit rău. A suportat foarte greu închisoarea. Nu mă mir. Era trăit în puf. Credeam că-i ești prieten, toți cei din St Jean îl consideră prieten, zise Thérèse. — Credeai prost. Cine-l cunoaște cu adevărat nu poate să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Odată cu ultimul cuvânt, moș Dumitru și-a îndesat pălăria pe cap și, făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins feleșagul...Hai să înjugăm, Pâcule, și să pornim spre casă, că timpul nu așteaptă. El atâta știe...Să treacă... Când ziua își aduna poalele ca să treacă pe celălalt tărâm, moș Dumitru cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Eu n-am rămas dator niciodată nimănui și tu mă scoți dator așa dintr odată? Bine că nu-ți uiți luleaua pe cine știe unde, că datoriile văd bine că le uiți. Uiți de la mână până la gură. Se vede treaba că ai îmbătrânit, Pâcule. Măi, să fie! Da’ știi că m-ai pus pe gânduri? Adică eu să fiu dator și să uit lucrul ista? Asta nu mi s-o întâmplat de când mă știu. Cum, însă, te știu mehenghi, la mijloc trebuie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare-i Dumnezeu și puternic îi dracul...” a sfârșit de povestit focoasa nevastă... Pâcule! Pun rămășag că tu habar nu ai de ce nu putea dormi biata fimeie și o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
încoace și punem noi hamul pe el. N-o să-i mai ardă lui Cocoșitu de cântat pe gardul altuia... Trebuie lucrat cu băgare de seamă, să nu priceapă că noi am aflat de necazul lui Mitruță. Lasă că n-am îmbătrânit degeaba, Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă de asta, Dumitre. Il descânt eu pe Cocoșitu de gâlci de crede că îi bolnav de adevăratelea. Am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să treci pe la baba mea când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De fapt, e Anghel, de la consulat. Despre Anghel Anghel nu e nici pe departe un băiat bun. Ba, la viața lui, a fost chiar foarte rău. Acum a îmbătrânit și nu mai găsește satisfacțiile de pe vremuri, când se putea juca în voie cu destinele oamenilor. Ca să nu-și piardă îndemânarea, le face rapoarte scurte colegilor din consulat, care se feresc de el. Dar nu îndeajuns. La școala de ofițeri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dragostea lui Astrov, l-a făcut pe Astrov să fie atras de Elena și, În cele din urmă, i-a distrus și visurile Elenei, pentru că-n timp ce lucra, Serebreakov Însemna În ochii ei mai mult decît un soț care Îmbătrînește.[...] Pensionarea a cauzat distrugerea idealurilor și iluziilor Întregii familii, iar lupta pentru a depăși acest colaps, duce la o revoltă generală. Toată lumea se revoltă, chiar și Serebreakov” (pp.83-84). Mda, nu observasem... Și cartea se Încheie cu un minunat caiet
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]