761 matches
-
foarte bine precizate, Hollywoodul Începând să vorbească despre fumători ca despre o categorie socială defavorizată, discriminată. Or, aici vine reacția lui Marlboro, care a scos practic reclama În afara oricărui spațiu de civilizație, proiectând pe panouri scene naturale fabuloase, cu munți Îmbietori, cai nărăvași și râuri zglobii, mustind de păstrăvi. Ceea ce sugerează reclama este tocmai imperativul articulării unei personalități multiple: În momentul În care fumezi, realizezi o anumită reduplicare, te transpui În spațiul acesta utopic. Mircea Muthu: Da, dar acesta e un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în interesul tot mai pronunțat pentru viața politică autohtonă și europeană, pentru cultură și literatură al păturilor sociale de mijloc. Un program editorial îmbietor promite că vor fi difuzate știri politice din țară și din afara ei, articole dedicate industriei, comerțului, noutăți științifice, „varietăți”, adică nuvele, anecdote, curiozități, și, în sfârșit, dări de seamă („analizuri scurte”) asupra cărților de orice fel, asupra vieții teatrale și
ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
acestora. Dintre fabulele sale amintim : ,,Greierele și furnica’’, ,,Corbul și vulpea’’, ,,Vulpea și barza’’, ,,Iepurele și broasca țestoasă’’, etc. Corbul și vulpea Maestrul Corb, pe-o creangă, mulțumit zăbovea, În plisc cu o gustoasă, rotundă cașcavea. Adulmecând, Jupânul Vulpoi, de îmbietoarea mireasmă adus, Îi ținu de sub copacul înalt, pe loc, acest discurs : Bună ziua, Maestre. Ce bine arătați ! Ce frumos îmi păreți ! Ce elegant vă purtați ! Dacă, fără să vă mint, graiul V-ar fi la fel de minunat ca straiul, Ați fi, pe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss și Bloom au făcut posibil accesul unei elite academice la marea tradiție filozofico-politică liberală tocquevilliană. Această tradiție a fost
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
privi umbra ce se scufunda tot mai mult în apă, pe măsură ce el se străduia să scruteze adâncurile. Dar efluviile dulci ale aerului vrăjit părură să potolească, o clipă, focul ce-i mistuia sufletul. Aerul acela vesel și fericit, cerul acela îmbietor, sfîrșiră prin a-l mîngîia; lumea vitregă, atît de crudă și atît de nemiloasă, îi cuprindea acum gîtul țeapăn cu brațele-i drăgăstoase și părea că varsă lacrimi de bucurie peste el, ca peste o ființă pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Frunză ține să comunice femeii iubite, vom observa înainte de toate că, în generalitatea lor, versurile lasă pe cititor într-o totală indiferență. Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre „mai curând” Ca spre-o grădină-mbietoare? Încercând să dea o replică energică tendinței manifestate în unele versuri de dragoste, tendință ce se caracteriza printr-o revoltă ne-principială - purtând însă «viza de trecere» - împotriva schematismului, poetul Eugen Frunză a alunecat în cel mai desăvârșit schematism, purtând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragă (...). De fericit ce sunt... Când zorii-n pulberi sclipitoare Îmbracă-al patimei pământ, Simți tu, iubito, lunecând În piept o dulce-nfiorare? Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante, de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui Șerban, de care se extaziază unii amici de-ai mei, dar al căror sunet Îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi Încercăm să evităm cele două extreme și să Îmbinăm firesc și inteligent, pe cât posibil fără să se simtă, „eticul” cu „etnocraticul”, rigoarea cu policromia stilistică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l întreb, cum aș putea să-mi revăd surorile mele dragi? Așteaptă ora prânzului și enigma se va desluși! - îi răspunse soarele, cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea albastruverzuie, îmbrățișând-o, totodată, cu o căldură firească. La ora prânzului, Marea, construind valuri tot mai mari, întreba din nou: -Soarele atotputernic, nu vezi undeva, pe surorile mele dragi? -Sunt aici, surioară! - striga una dintre
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de vară, întreg trupul ei vibra cu putere, iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a trezit la realitate. Ne-am oprit, desfăcând brațele ce uniseră pentru câteva minute trupurile noastre în confruntarea vulcanică a simțurilor tinere. Cornelia și-a aranjat ținuta și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mentează toate activitățile casnice, de la tors și țesut până la educația copiilor. Întruchiparea purității fără prihană, cum își visează aproape toți bărbații viitoarea soție. Scrâșnește din dinți. Imbecilii! Nu-și dau seama decât prea târziu cât de mult le lipsește dulceața îmbietoare a unei femei adevărate. Mariamne! șoptește pierdut. Grația ei orientală și unduirea șoldurilor pline... Scutură speriat din cap. Își simte ochii umezi. Și el s-a lăsat prins în mrejele acestui fals ideal. Nu bogăția l-a atras, deși partea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi îndeajuns. Aprobă viguros din cap. Poate a venit tim pul să lase în seama altora grijile mărunte și plictisitoare ale vieții de soldat și să se dedice studiului, singurul care-i mai poate oferi un refugiu calm și îmbietor. Ce altceva i-a mai rămas? Se înviorează. Da, studiul să-i fie ocupația și recreerea, munca și odihna. Lui să-i dedice nopțile de veghe și chiar somnul. Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să rămână pe veci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apar eu în peisaj, și de cele mai multe ori mă gândesc că erau de departe mai fericite, doar că nu aveau pe cineva care să le facă mereu ceai seara. Sophie e blondă: o blondă șic și fercheșă, cu un zâmbet îmbietor și ochi care te invită în pat. Lisa este brunetă, are părul lung și ciufulit și o gură plină și îmbufnată. Când le vedeți pentru prima oară, ați crede probabil că sunt consumatoare de modă, sau cel puțin ceva la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Iese afară din cameră și nu se lasă deranjată de faptul că pentru o clipă, le poate auzi pe Sophie și Lisa șoptind ceva despre ea. Jemima Jones deschide ușile de la dulap și caută disperată ceva nou. Ceva interesant, ceva îmbietor, ceva care ar putea s-o facă să pară slabă, sau cel puțin destul de slabă ca să atragă avansurile unui anumit domn Williams. Dar grăsimea unei persoane atât de masive ca Jemima nu e ușor de ascuns, așa că în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi în vechea și mohorâta Londră, când Los Angelesul e atât de cald, de interesant și de îmbietor? Apoi nu mă pot abține să mă gândesc la Ben. Interesant cum apare în cele mai ciudate momente. Poate să treacă mult timp fără să mă gândesc câtuși de puțin la el, și deodată îmi apare în minte. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Tamara, Sorin și Sorina... sunt de părere că acesta-i locul cel mai plăcut din toată ograda bunicilor. Din primăvară, de timpuriu, până aproape de căderea fulgilor de nea, livada răspândește-n ulița-ntreagă parfumuri dintre cele mai felurite și mai îmbietoare. Iar dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
știți de ce? Ascultați! L-au găsit într-o noapte fără lună și fără stele. Veniseră la casa bunicilor aproape toți nepoțeii. Zburdălnicia vacanței le purtase pașii pe ulițele satului, apoi pe cărările umbroase și tainice ale pădurii sau pe culmea îmbietoare a dealului din apropiere. În toate aceste locuri, care devin, în fiecare vară, parcă mai frumoase, alți și alți copii de-o seamă cu ei se jucau de-a plăieșii sau de-a acrobații, de-a aviatorii și artiștii; erau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă, în grădina cea mare! De cum vei deschide poarta, parfumurile strugurilor albi, negri și roz îți vor mângâia nările și te vor îmbia să te apropii. Via foșnește blând, parcă ți ar spune: „Ia un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care și-a Înmuiat primul deget, astfel Încât tortura să fie nesfârșită, fără speranța de a se mântui vreodată? Ținând cont de starea mea actuală, am cântărit care dintre diferitele iaduri era cel mai puțin groaznic și, prin urmare, cel mai Îmbietor, sperând ca, atunci când starea mea intermediară se va fi Încheiat, să nu aflu care este adevărul. Cu alte cuvinte, speram să nu mă reincarnez Într-un bivol care frământă noroi. După acest trist episod cu bivolul torturat, călătorii noștri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Întreba În ce fel profanaseră Gărzile Roșii Peștera Organelor Genitale Femeiești. Și oricum, unde naiba era peștera aia? Toate indicatoarele erau În chineză. După ce ar trebui să se ghideze? Încercând să și-o imagineze, În fața ochilor Îi apăru sexul Îmbietor al Marlenei, stând Întinsă și cu picioarele desfăcute Într-un loc secret de pe deal. Simți imediat o mișcare În zona mediană, dar nu era vorba de pasiune. La naiba, trebuia să facă pipi. Și nu avea nici o șansă să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai era vreme multă. Am petrecut-o vizitând "curiozitățile" târgului, care, cum am constatat, imediat, se reduc, și încă punând multă bunăvoință, la una singură - grădina publică, cu două ieșiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. Lunga tovărășie din ziua asta, singuri printre oameni necunoscuți și pe drumurile deșarte, ca și senzațiile neobișnuite simțite
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Nici nu te rog...! - o Înfruntă el Înțepat. „Fantastic...! - reluă el mai mult pentru sine. „Uneori, femeile merg atât de departe cu fantezia lor Încât din nimic crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o ca pe un recital, mai degrabă decât ca pe o conferință, spuse Lal. Puneți problema dintr-un punct de vedere muzical. — Un recital. Doctorul Lal ar trebui să-l țină - el are voce muzicală. Un recital - asta e mai Îmbietor, spuse Sammler, punând jos ceașca. Recitalurile sunt pentru artiști cu pregătire. Eu nu sunt pregătit pentru scenă. Dar nu am mult timp. Deci, că sunt gata sau nu... mă sfătuiesc cu mine Însumi mult prea mult, și sunt tentat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a lănțișorului și pandantivului, lucind a aur, ornându-i deschiderea molatecă a decolteului ce-i dezvelea pielea încă netedă și albă, precum și a celor cinci brățări asemeni, late, strălucitoare, ce-i încingeau ca-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]