1,512 matches
-
mere. Sau pere. Sau luceferi. Mi-e dor de Făt Frumos din vremea când eu eram Cosânzeană. Mi-e dor de Zmeul Zmeilor. Și de Muma Pădurii mi-e dor... Mi-e dor să chem ploaia. Mi-e dor să-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]
-
Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua ?“( Aprilie). Observația nu e lipsită nici de aerul reflexive și, chiar când tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe a tonului aureolează discursul, îmblânzindu-I suflul romantic:” O noapte cu stele, pe grinduri și ape/ Renaște tăcerea, iar luna încape/ În somnul cu vise din iarna croită/ Suflării tăioase de stepă, ursită ... “(Noiembrie în Deltă ). Semnul cel mai limpede că mai presus de obiectul
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
Zaharia și Cristian Țîrlea; «Mulțumire mărului revelator de gravitație», recenzie la volumul de poeme, «Mulțumesc lui Newton», de Marian Barbu; «De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă», recenzie la volumul de poeme, «Înfricoșata iubire sau statuile iubirii», de Marian Barbu; «Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleștar», recenzie la volumul de poeme, «Cuvântul - neîmblânzitul cleștar», de Marian Barbu; «La cules de fructe din livadă onirica» - recenzie la volumul de poeme, «Aproximări soresciene», de Marian Barbu; «Lecții de balet la templul cu „tigrișori-semnificanți“», recenzie la volumul
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Toate Articolele Autorului Haide noapte haide lună gata-s stelele să ardă hai s-o ardem împreună cât tăcerea-i o petardă Gata-s hainele să ardă pe-acest pat ca de jăratec chiar și dragostea eu cred că o-mblânzești numai sălbatec Pe-aceste pat ca de jăratec hai s-o ardem împreună noaptea ca pe-un cal o-ncalec haide noapte haide lună Din cer Doamne stă să cadă steaua mea ca o grenadă Costel Zăgan, CEZEISME II Referință
FOC DE ORHIDEE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362926_a_364255]
-
unde plugurile arau dragostea iar viorile treceau toate printr-un singur arcuș mă ascunsesem într-o imagine șlefuită lângă un ocean în care ne îmbătasem aproape străini aproape datornici aproape instantaneu dinspre est înflorise zvonul că ți-aș fi pedeapsă îmblânzită la piept de fiecare dată când luna părăsește vârful stâncilor aud un ecou și tac și tac și tac știu că și tu îl auzi în revărsarea ierburilor în lanțurile de vânt în sindromul tandreții voi rămâne în țara aceea
PE TASTATURA INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363508_a_364837]
-
pentru alte vremuri ... Între timp altcineva suflă sălbatic, și nici o scânteie nu-l trezește din neant, într-o natură cu ouă clocite nu poți decât în propria umbră să tremuri. Totul e să faci o introspecție, de vrei să te îmblânzești în junglă, citind cu mai multă atenție te vei regăsi în aceeași viață, și de-a dreptul te cutremuri conștient cum vin alții să ți-o smulgă. Referință Bibliografică: Încotro România? Încotro Cultura ei! Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
a ales să iubească lumea, măsurând-o în cuvinte. Uite, așa, o iei din aproape în aproape, din cuvânt în cuvânt, până descoperi că totul din jur îți aparține. Dai nume lucrurilor din preajmă, spui florilor pe numele lor intime, îmblânzești orice fiară cu un cuvânt pe care îl trezești din visarea lui. Între gând și iriși Un perete mut În cameră toarce Timpul cu-mprumut Prin crengile verii Năzuințe-n pârg Stau la soare norii Teii strigă-n târg Ies
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
la izvorul ce curge din stânca Sfântului Petru. Lumea avea impresia, că Preasfinția Sa pentru a-și repara greșeala de a nu fi participat la instalarea mitropolitului său, ceea ce de bună seamă i-a atras mânia Romei și pentru a îmblânzi această mânie și-a luat îndrăzneala - fie ce-o fi de a invita întreg neamul românesc să intre în solidaritatea catolică, suprapunând-o pe aceasta solidarității naționale românești. Răspunsul a venit prompt și academic. L-a dat Prea Sfințitul Nicolae
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
o fugă și pe la Bolta Rece, din „dulcele târg al Ieșilor”, loc sfânt de popas, încă chiar dinainte de boema strălucire a lui Păstorel, care făcea ca vinul să sclipească de inteligența și humorul său, și unde oameni de condei își îmblânzeau setea și foamea cu minuni culinare și damigenești, dar își și preparau prin minți înfierbântate seva iubirii și a urii, vitriolându-i pe netrebnici sau înmiresmându-i pe cei ce li se cuvine, în povești cu frumuseți și înțelesuri cum rar
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
Acasă > Strofe > Creație > BĂRĂGAN Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Acum nu rămâne decât să închid ochii și să respir încet pentru că vreau să te simt, primăvara, si sa te îmblânzesc, frumoasa și gitana cum ești și distanța, si platoșa ta de mister și de sticlă se dizolvă în apusul care te întâmpină, în apusul care îmbracă drumul tău.. Oră non resta che chiudere gli occhi e respirare piano perché ți
BĂRĂGAN de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364281_a_365610]
-
acest sens, voi supune atenției o istorioară: “Seară fiind, starețul unei mănăstiri îl întreabă pe un călugăr: - Ce ai lucrat astăzi?, la care monahul cufundat în gânduri îi răspunde cu o voce blândă: - Eheeei! Am lucrat destul, în plus, am îmblânzit doi șoimi, am condus doi cerbi, am înfrânat doi ulii, am răpus un vierme, m-am luptat cu un urs și am îngrijit de un bolnav. Impresionat de cele auzite, starețul îi spune: - Ce tot vorbești omule, noi nu avem
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
Impresionat de cele auzite, starețul îi spune: - Ce tot vorbești omule, noi nu avem astfel de animale în mănăstire? Și după câteva clipe de tăcere, monahul continuă cu o voce domoală: Șoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părțile, ca nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele; trebuie să am permanent grija lor, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
luni. Prima carte a apărut pe 15 mai 2010." Vă redau mai jos prefața semnată de doamna Emilia Dabu: VIRGIL STAN ȘI PUTEREA CUVÂNTULUI SCRIS Deși este un scriitor al tainelor și misterelor lumilor pe care le străbate, Virgil Stan îmblânzește duritatea vieții de zi cu zi prin puterea sufletului și gândului frumos și mai ales a cuvântului inspirat. Privind lumea de la înălțimea ochilor săi buni și luminoși, Virgil Stan prozatorul iubirilor și al puterii adevărului a debutat relativ târziu în
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
mi-aș permite să îl numesc strat protector al memoriei imaginare colective, moștenit în subconștient și dirijat spre eternitate. Sensibilitatea femeii s-a dovedit activă în făurirea acestei lumii a basmelor pentru că ele au fost primele care le-au cules, îmblânzind caracterele răufăcătorilor, mângâind prin cuvinte drumul spinos al eroului, deși marii povestitori europeni au fost bărbați. O perspectivă europocentristă este destul de periculoasă deoarece există foarte multe basme și în afara spațiului european: basme arabe (culese în ciclul O mie și una
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
va înota, după vindecarea completă, la fel de bine ca și înainte de accident. După această operație, se hotărî să-l păstreze în cameră, până la vindecarea piciorului. Așa va avea și el o ocupație, nu se va mai plictisi și poate îl va îmblânzi. Nu era o problemă să-l păstreze. Lebedele sunt învățate cu oamenii, care le aduc de mâncare în timpul anului, aproape zilnic. Vin și mănâncă direct din mâna omului, mai ales de la copii. A urmat o perioadă de timp, în care
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
cochon”-ul, dovleacul. Într-un cuvânt, pe înțelesul „tutulor”, încearcă s-o maltrateze „foarte bine!”, în așa fel, încât inteligența ei de mahala (a Ifigeniei) să pară ambrozie metafizică. Noi știam, ca proștii, că menirea culturii este aceea de a îmblânzi agresivitatea, de a cultiva toleranța, de a ridica brazda materialității la holda spiritului, și câte altele de genul acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plină de scule hermeneutice și dă-i și luptă, nenicule, să ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate să îmblânzească pe cele aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul plin de candoare când vântul doinește prin frunza sa ce se apleacă cu dor peste chipul tău. Prin parfumul dulceag al florilor
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
lui Numa Pompilius magnifice, și este una glorioasă! -Poate că ai dreptate, dar îmi pierd răbdarea magistre, spuse Tiberius arătând cu mâna către statuia lui Iupiter Olimpianul. Continuă apoi după câteva clipe. -Zeii sunt neîndurători! Dar jertfele noastre îi vor îmblânzi, poate. Fie, am încredere în tine ca întotdeauna...fă cercetările care crezi că sunt de cuviință, magistre. Spunând acestea Tiberius arătă către cei prezenți spre vila Iovis. Natus, servitorul preferat al împăratului îi înfășură acestuia toga albă tivită cu pupură
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
Yerutonga Floarea Țuțuianu, Mărinimia ta Vladimir Udrescu, Dolor Cartea românească Daniel Bănulescu, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu Adrian Bodnaru, O legătură de chei Teodor Dună, De-a viul Letiția Ilea, Blues pentru cai verzi Doina Ioanid, Ritmuri de îmblînzit aricioaica Ioan Moldovan, Mainimicul Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal) Robert Șerban, Moartea parafină Cartier Nicolae Leahu, Aia Irina Nechit, Copilul din mașina galbenă Maria Șleahtițchi, Oleandrii mă strigă roz Casa Cărții de Știință Mircea Ioan Casimcea, Să lași cuvintele
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
să-și atingă scopul. William Shakespeare - Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alți ochi. Marcel Proust - Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smerește; cel ce se smerește se îmblânzește; cel blând păzește poruncile; cel ce păzește poruncile se luminează; cel luminat se împărtășește de tainele Cuvântului dumnezeiesc. Sfântul Maxim Mărturisitorul - Spunând cuiva „te iubesc”, înseamnă a-i spune: „nu vei muri niciodată”. Gabriel Marcel - Când vom ierta totul, le
CITATE MEMORABILE (3) de ION UNTARU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350301_a_351630]
-
nesfârșită a Universului în miezul istoriei teatrului românesc cu scopul de a naște o vie și uniformă țesătură de lumină spirituală, acolo unde întunericul stăpânește în mod nestingherit spațiul, timpul, oamenii, tot... Căutând cu pasiune a metamorfoza în vulcanismul deloc îmblânzit de trecerea vremii al ilustrei sale arte ceea ce cu sensibilitate și delicatețe sufletească formula cu ani în urmă Dan Mizrahy, TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a dat la iveală în permanență acea fascinantă „lume a visurilor colorată de sunete”, după spusele marelui pianist
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
au biciuit cu nagaica, au furat și jăfuit”. Ultimatumul și steagul de mătase Comandatul rus a dat ordinul de incendiere a orașului și a început cu una din case în care au fost aruncate câteva grenade. Disperat, încercând să-i îmblânzească furia, Samuil Isopescul și părintele exarh Mihai Sârbu l-au implorat să cruțe orașul. Comandantul a fixat un ultimatum pentru a doua zi: dacă până la orele opt dimineața nu era predat trupul cazacului ucis, împreună cu cel care a făcut fapta
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]