426 matches
-
parte./ eu asupra ta pot/ numai viață, nu moarte". La fel ca în acest decisiv refuz al morții sau cel puțin al morții canonizate, scrisoare către propune eboșa unei etici a morții care nu mai mizează pe aclimatizarea sau pe îmblânzirea ceremonială a alterității radicale ca în, spre exemplu, nu plânge a Ilenei Mălăncioiu ("Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel,/ Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu/ Și te voi dezmierda în tăcere o vreme/ Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în gură/ și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi/ din carul mare între spinii întrebărilor mele/ sau din ursa mică sub formă de pulbere/ pe creștet aici în dormitorul comun al/ acestei lumi/ unde probăm ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei/ și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină" (Evanghelia după Corbu). Cartea în sine se transformă totuși într-un fel de soliloc al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al literelor, al hieroglifelor (o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1992) -, unde se fixează formula caracteristică a poetului. Trei sunt elementele specifice acestei faze. Mai întâi, „îmblânzirea” obiectelor, ce nu se mai oferă în alteritatea lor terifiantă, ci ca receptacole ale unei priviri intime, familiare, care le umanizează. În consecință, indiferent de natura lor, lucrurile își dezvăluie „sufletul”, alcătuind deopotrivă suportul și substanța unei microarmonii senzoriale: „Crengile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
educației Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea INSTITUTUL EUROPEAN 2014 Cuvinte cheie: criza educației, autoritate educațională, etologie, agresivitate, spațiu virtual Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Capitolul 1. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea sau despre ambiguitățile paradigmei educaționale postmoderne / 15 1.1. Educația ca îmblânzire / 16 1.2. Educația și relația de alteritate / 18 1.3. Recuzita postmodernă a educației / 20 1.4. O dilemă a educației de tip postmodern / 24 Capitolul 2. Postmodernismul și problema idealului educațional / 27 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ceva mai departe de mine, uite-așa în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînțelegeri". (A. de Saint-Exupéry, Micul Prinț, Editura RAO, București, 2002) 1.1. Educația ca îmblânzire Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea ilustrează perfect ambiguitatea paradigmei educaționale postmoderne. La prima vedere, pare că Micul Prinț este acela care joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
poți trece nici o incertitudine îți este o înfrângere. Dacă există o medicină a sufletelor, sensul ei e răsturnat față de medicina obișnuită: e de a îmbolnăvi". (Noica, 1990, p. 44) Dar are Micul Prinț capacitatea de "a îmbolnăvi", așa cum speră vulpea? Îmblânzirea este educație, iar sugestiile în acest plan nu se opresc aici: ceea ce trebuie îmblânzit este sălbăticia care, pentru a intra în comunitate cu ceilalți, trebuie să piardă ceva (atributele sălbăticiei) și să câștige altceva (atributele umanului); să nu uităm, orice
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
incomprehensibilă și chiar inimaginabilă. Iar gândirea occidentală nu încetează să-l ia pe altul drept Celălalt (autrui), să-l reducă pe altul la Celălalt". (Baudrillard/Guillaume, 2002, p. 6) În unele cazuri, sălbăticia trimite către uman prin posibilitatea întrezărită a "îmblânzirii", adică a interiorizării atributelor umanului; în cele mai multe cazuri însă, îmblânzirea înseamnă dresaj, adică pierderea caracteristicilor originare, fără dobândirea atributelor umanului: "Prin dresaj, animalul nu devine altceva decât este, nu devine o "ființă culturală", nu-și apropriază un mediu cultural și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
-l ia pe altul drept Celălalt (autrui), să-l reducă pe altul la Celălalt". (Baudrillard/Guillaume, 2002, p. 6) În unele cazuri, sălbăticia trimite către uman prin posibilitatea întrezărită a "îmblânzirii", adică a interiorizării atributelor umanului; în cele mai multe cazuri însă, îmblânzirea înseamnă dresaj, adică pierderea caracteristicilor originare, fără dobândirea atributelor umanului: "Prin dresaj, animalul nu devine altceva decât este, nu devine o "ființă culturală", nu-și apropriază un mediu cultural și nici nu ajunge producător de cultură. Rămâne ceea ce este și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe care, credem noi, întâlnirea Micului Prinț cu vulpea o ilustrează perfect, fiecare se află, sau crede că se află, în centru. Sigur, la prima vedere s-ar părea că vulpea ocupă marginea pentru că are conștiința acută a nevoii de îmblânzire, adică a nevoii de magistru; în realitate, nevoia ei ar trebui dublată de starea de așteptare a magistrului (a Micului Prinț), care să-i vină astfel în întâmpinare. Din această perspectivă, Micul Prinț pare a ocupa și el marginea, ignorant
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
a ne dobândi vocea proprie, caz în care avem nevoie de un îmblânzitor anume și nu de orice îmblânzitor; din aceste motive, credem că, în varianta sa postmodernă, educația reprezintă evenimentul întâlnirii dintre acela care simte cu disperare nevoia de îmblânzire și îmblânzitorul său; vulpea îl căuta pe Micul Prinț care, confuz încă, își părăsise planeta fără să știe că era în căutarea vulpii. Cu alte cuvinte, contează doar ceea ce este spus, indiferent de care membru al comunității respective este spus
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca și începutul de altfel) îi aparține vulpii, care prin discrepanța dintre faptă și vorbă, trimite încă o dată la registrul specific postmodernității al confuziei și ambiguităților: dacă maturitatea ca descoperire de sine impune plecarea (cu promisiunea și știința unor viitoare îmblânziri), sfaturile ei se referă la ceea ce magistrul și discipolul au dobândit împreună prin îmblânzire, la datoria (dragă modernilor, dar dezavuată de postmoderni) unuia față de celălalt: "Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiți
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vorbă, trimite încă o dată la registrul specific postmodernității al confuziei și ambiguităților: dacă maturitatea ca descoperire de sine impune plecarea (cu promisiunea și știința unor viitoare îmblânziri), sfaturile ei se referă la ceea ce magistrul și discipolul au dobândit împreună prin îmblânzire, la datoria (dragă modernilor, dar dezavuată de postmoderni) unuia față de celălalt: "Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
piața forței de muncă. Pentru etologi, omul se naște cu un potențial agresiv ridicat, dar, ca urmare a desprinderii sale din animalitate, fără comportamentele instinctuale de control ale acestui potențial agresiv. Educația este, de aceea, echivalentă în mare măsură cu "îmblânzirea", ceea ce presupune interiorizarea, prin intermediul familiei și al școlii, a acelor comportamente culturale de control al agresivității. Televiziunea transformă potențialul agresiv al omului în mijloc de fidelizare a lui ca spectator, adică un mijloc de creștere a audienței și a profitului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este mediul de promovare a nimicului. Ca atare, în loc să preia funcțiile școlii, așa cum par a crede cei care susțin transformarea școlilor în "centre de instruire profesională", televiziunea oferă motive tot mai îngrijorătoare pentru prezervarea dimensiunii educaționale a școlii, în sensul "îmblânzirii" copiilor, adică a cultivării "controlului cultural al comportamentelor determinate genetic": În timp ce la animal viața instinctuală este ghidată de mijloace de control preexistente, la om, astfel de mijloace de control sunt transmise în primul rând pe calea tradiției. Copilul este apt
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fie prea aspră judecata? 5.10. Educația este o formă de bricolaj Principiul intensificării artificiale a anumitor stimuli (Desmond Morris) presupune utilizarea unor stimuli "supernormali", deoarece omul trăitor în supertrib nu mai este acel amestec subtil de compromisuri necesar supraviețuirii. Îmblânzirea presupune un compromis în ceea ce privește adaptarea la cerințele societății, de multe ori împotriva "parlamentului instinctelor" de care vorbea Konrad Lorenz. Deciziile oamenilor nu sunt niciodată rezultatul unui singur instinct, sau al unui singur stimul, ci sunt mai degrabă rezultatul provizoriu al
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe de o parte, agresivitatea este privită ca un tip de comportament învățat, favorizat sau inhibat de mediul în care copilul se naște și trăiește, iar pe de altă parte, agresivitatea este privită ca un comportament înnăscut, ceea ce nu exclude "îmblânzirea" sau favorizarea manifestării sale de către mediul de viață al copilului. Din perspectiva etologiei, agresivitatea are un caracter spontan, ceea ce presupune o motivație independentă de factorii de mediu: "Tocmai recunoașterea faptului că instinctul agresiv este un instinct autentic, primar, de menținere
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spațiul extrașcolar, acasă sau în grupul de prieteni; o asemenea rezolvare înseamnă de fapt ignorarea problemei din mai multe motive: un prim motiv este reprezentat de componenta înnăscută a agresivității, care prin inerența ei trimite la nevoia de educație, de "îmblânzire", de cultivare a umanității din om, chiar dacă instinctele rămân (și trebuie să rămână) la locul lor; cu alte cuvinte, spațiul școlii nu poate fi izolat de manifestările agresivității (și nici nu ar eficient să se acționeze în acest sens): "Două
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și apare ritualizat în jocuri ca: bowling, biliard, tir, tenis, polo, hochei etc. Apare frecvent în parcurile de distracții și în jocurile copiilor; tragem un film, capturăm imagini, prindem instantanee etc. Capitolul 9 Educația între nomos și physis Educația înseamnă îmblânzire, uneori la propriu, tocmai prin raportare la acest instinct primar și fundamental în evoluția noastră ca specie și ca indivizi; scopul unei astfel de educații presupune realizarea unei compatibilități între zestrea biologică a omului și achizițiile sale culturale pe de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
imboldurile". (Kant, 2002, pp. 69-70) Or, dacă ar fi să ascultăm lecția uitată a educației, aceasta ne transmite că există întotdeauna două "adevăruri", unul al rațiunii, altul al afectivității; aceste "adevăruri" trebuie învățate să conviețuiască, să trăiască împreună; educația ca "îmblânzire" afirmă exact acest lucru. Bibliografie Antonesei, Liviu. (1996). Paideia. Fundamentele culturale ale educației, Iași, Editura Polirom. Arendt, Hannah. (1997). Între trecut și viitor. Opt exerciții de gândire politică, București, Editura Antet. Balicer, Ran. (2005). Modeling Infectious Diseases Dissemination Through On
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai ales în Islam, purtarea bărbii este o cerință . Ea devine aici o marcă a apartenenței religioase și a ascultării regulilor dicate de Profet. Interpretarea devine negativă atunci când ne referim la sintagma ce exprimă minciuna («trage niște barbe»). Bărbierirea semnifică îmblânzirea forței primitive. Simbolic, actul se înscrie în ruptura cu natura sa animală. Astfel, visul care are imaginează bărbierirea vorbește despre relația subiectului cu pulsiunile sale, dorința de a le stăpâni, dar și faptul că le refulează, le ascunde, le mutilează
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
așezat cu mare grijă de plăsmuitorii ivriți prin acțiunea de ,,iudaizare”, adică falsificare a culturilor din imperiul roman astfel ca numai ei să fie cei mai cei, dar și de culturnicii iudeo-creștini și occidentali care au tras la greu pentru ,,îmblînzirea și martirizarea” istoriei cultului satanist ieșit din mozaism și scoaterea culturii geților în afara timpului. Să fac o scurtă descriere a celor două frății existente în acele timpuri în Iudeea - cea a geților sau esenilor cu-noscută ca Frăția Celui Ales și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
poate fi decodat, la nivelul celor trei tipuri de imagine, în felul următor: I. APA Cunoașterea primordială a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o îmblânzire a forțelor universului, printr-o adresare directă, ritualică, prin cuvântul rostit în ritmul cosmosului, ca descântec. Descântecul se supune unor reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ci o angajare fermă în ceea ce privește lumea și disfuncționalitățile ei. Trebuie să caute țeluri valoroase și accesibile deopotrivă. Astfel, o reînnoire a orizonturilor filozofice și a modurilor de înțelegere a lumii devine urgentă" (V.N.). Restabilire posibilă, credem noi, prin includere și îmblînzire și nu prin excludere. Studierea și aplicarea gîndirii unor filosofi precum Vico, Leibniz, Pascal și alții contemporani acestora ar deschide căi spre cunoașterea unor posibile mijloace de îmblînzire a prezentei stări de lucruri. Constanța alternării în istorie a situațiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a lumii devine urgentă" (V.N.). Restabilire posibilă, credem noi, prin includere și îmblînzire și nu prin excludere. Studierea și aplicarea gîndirii unor filosofi precum Vico, Leibniz, Pascal și alții contemporani acestora ar deschide căi spre cunoașterea unor posibile mijloace de îmblînzire a prezentei stări de lucruri. Constanța alternării în istorie a situațiilor în care dezordinea amenință stabilitatea și continuitatea are un vizibil caracter iterativ. Dispariția ideologiilor, sfîrșitul istoriei clamat de Fukuyama pentru sfîrșitul secolului trecut nu-i un fenomen nou, caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
uriașa diversitate a contradicțiilor postmoderne" (V.N.). Frumosul care înglobează literatura și arta, și spiritualul, ce cuprinde religia, cu preponderență creștinismul, sînt cei doi piloni de sprijinire și asigurare a identității și continuității în contemporaneitate. Soluțiile propuse de Virgil Nemoianu în îmblînzirea postmodernității sînt nu numai dezirabile, ci întru totul aplicabile. Dialogul purtat în cadrul dezbaterii din seara zilei de 19 ianuarie 2004, de la Academia Catolică Bavareză din München, între Josef Retzinger - viitorul papă Benedict al XVI-lea - și Jürgen Habermas, cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]