463 matches
-
luat între noi, căpătasem cumva simțământul că, tot strigîndu-l "Patrick!", "Patrick!", servim Patria. Îl dusesem în sânul naturii, într-un loc de care era tare mulțumit, lângă o mulțime de oameni foarte fini. Le stătea foarte bine împreună acolo. Se îmboldeau unul pe altul, întrecîndu-se la umplutul și căratul roabelor cu pământ... - I-am tratat, în acea seară, cu tot ce-am avut mai de preț, pe vestitorii nefericirii noastre. Le-a plăcut, și-au pitit revolverele la loc și ne-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de pantofi cu pricina, o altă femeie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l inspirase și Frank, despărțind labiile mătăsoase pe care le atinsese de-o sută de ori Înaintea mea. Chiar dacă o știam pe Paula de puțină vreme, lunile de intimitate fizică ale fratelui meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul pe jumătate scufundat al lui Halcyon - era legată de un șlep de oțel. Catargul carbonizat și velele Înnegrite Împărățeau peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el, cel al unei credințe aproape copilăroase că era În stare să provoace lumea să sară În picioare și să răspundă la chemarea lui cu egală Însuflețire. La fel cum Își dorise să fie Înfrînt de mașina de tenis, acum Îmboldea complexul Costasol să se regrupeze Împotriva inamicului secret dintre zidurile sale. Însă afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv, el pe bancheta din spate, iar cînd am trecut cu Citroënul pe lîngă Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
uita la ei. Cu ochii tot în jos, că pricepuse. Stere se ridică. - Dă mâna Iu domnu Stere, o îndemnă meșterul, dumnealui nu mănâncă oameni... Ea începu să plângă cât era de mare. - Hai, fată, ce Dumnezeu, dă-i muia! o îmboldi și maică-sa. - Nu-ți fie frică, îi făcu inimă bună cârciumarul. Veni lângă ea și-i apucă brațul alb și cald. Tot nu isprăvise cu bocitul. Stere n-o scăpa din priviri. Trupul ei se cutremura, și pe spatele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca strâmb în bocanci și se uita alături. Aglaia, cu ce avea mai bun pe ea, îl îmboldea să se poarte bine, că erau atâția oameni de față. Mirii s-au apropiat de altar, privind pereții afumați ai pronaosului. Simțiră mirosul înecăcios de luminări și auziră pe preot cădelnițând. Așteptară câteva clipe. Lumea se înghesuia să-i vadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse galben. Malurile căpătară umbre mărețe. Paraschiv se ridică în mână. Armăsarii turbaseră. Alergau în loc și se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se întețiră. Tăietorii se aruncară între ele, strângând de funii, și le îmboldiră cu ghionturi și înjurături. De la poarta de fier, ale parlagiilor erau. Bărbații fluierau de plăcere, împingînd odgoanele de fier pe rotilele de deasupra. Mușchii lor jucători se zbăteau sub tricourile rupte care le acopereau trupurile puternice. Pe tavanul halei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale gurii. Mâncau, se încălzeau la foc. Huiduma se făcea iar spre femeie: - Da vreo ulcică de vin n-ai? - Oi avea, că mă uit la dumneavoastră, taman de unde veniți. - Așa e! Miloasă ești, mînca-ti-aș gura! Ieșea muierea. Gheorghe îl îmboldea pe ucenic: - Ce stai, Paraschive, ca sfântul Sisoe? Dezgheată-te, băiete! Când aducea gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sisoe? Dezgheată-te, băiete! Când aducea gazda băutura, o întrebau: - De mult ți-a murit bărbatul? - Merge pe cinci ani. Sorbeau vinul greu, țărănesc, negru, cu spumă roșie. - Și de-atunci, singurică? - Singurică. - Singurică și tinerică! Se lăsa vinu-n genunchi. O îmboldeau și pe ea: - Ia, lele. Bea tuta. Le punea și nuci pe masă. Numai mieji dulci. Ofta Gheorghe de plăcere: - Bine-i, Paraschive! Să-ți bați copiii... Văduva se ducea să le aștearnă. - Tu să te faci c-"adormi, îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Iui, doi copii mari, dați la liceu, să învețe, și nu i se întîmplase niciodată ce-a pățit în noaptea aia. Bozoncea îl mirosise. I-a șoptit Didinei: - Ăsta e, ai grijă de el... Pungașii mestecau stingheriți și Sandu îl îmboldea pe sub masă pe ăl bătrin: - Nu așa, Gheorghe, că-mi vine jitia când te văd, parcă ești la noi în groapă. Ține ca lumea furculița, n-auzi? Codoșul înghițea cu noduri și nu mai vedea înaintea ochilor. Ar fi lăsat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine-o bătea? - Ce zice? Ce zice? - Taci acolo, că ne-aud ăștia, neamurile lui! o îmboldea Chirița pe Lixandra. - Cine s-o bată, Gogu! Parcă n-a prins-o-n adopter cu frizerul? -Nu mai spune?! - Cu frânghia, întrebați-o și pe Aglaia... - Da, am auzit și eu că era al dracului, întări Mița. - Cartofor, curvar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mai poate... Este? - Este! au zis câțiva, cam fără convingere. - Poate o da Maica Domnului să scăpăm și noi de noroiul ăsta, că eu una m-am săturat, a șoptit văduvei baba Mița, atunci picată și ea. Marghioala a îmboldit-o cu pumnul pe sub fustă: - Taci, s-auzim ce mai spune... - Căci, fraților, răcnea lunganul, țara românească nu mai poate de hoți și nătărăi. Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe care și-l arogă de a se institui În demiurgi ai propriei Înfățișări, vieți, ba chiar morți. Felul În care Își modifică, prin artificii, datul natural este o primă probă de protest Împotriva ordinii lăsate a firii. Noi Luciferi, Îmboldiți de orgoliu, ei răstoarnă „cu program” legea vieții Înseși. Dar mai intens e efortul lor de refuz a ceea ce societatea a normat până la ei. Pentru că Întreaga biografie li se joacă Într-un spectacol pe scena socială, acolo vom Întâlni cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea pensiei mele și chemarea la măcel universal: iată, cu siguranță, niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest papă. Și care, pe deasupra, mă și îmboldeau să părăsesc Roma cât mai iute, plecând spre Florența, unde cardinalul Giulio mă încuraja să-l urmez. M-aș fi alăturat lui, de bună seamă, dacă Maddalena n-ar fi fost însărcinată. Închiriasem în cartierul Ponte o casă cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
despre mine. Când l-ați văzut ultima oară? —Săptămâna trecută. —Puteți să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Fără tragere de inimă, Afif Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată, a lui Guttman la magazin, prima după foarte multă vreme. Îmboldit de Maggie și doar în jumătăți de propoziții, îi explică „înțelegerea“ lor, conform căreia Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut antice, păstrând una pentru el. — Și spuneți că nici una nu părea să aibă vreo semnificație specială? Nu. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus unor ușoare halucinații. Unele sunt auditive, altele sunt optice, dar de nici unele n-am profitat prea mult. Vocile fatidice care l-au reținut pe Socrate sau au Îmboldit-o pe Janeta Darc au degenerat În cazul meu la nivelul unor sunete pe care le auzi Între momentul când ridici și cel când trântești la loc receptorul unui telefon care sună ocupat. Chiar Înainte de a adormi, percepeam deseori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sale, experimentînd o plăcere morbidă În a le domina, atît fizic, cît și psihic. De aceea, mintea lui era teribil de confuză și deseori se Învinovățea că se grăbise să ia decizia de a-și executa bătrînul tovarăș de cazne, Îmboldit fără Îndoială de o panică evident exagerată. Georges acționase vitejește atunci cînd se răzvrătise Împotriva monstrului și Își ridicase viața pentru a-i elibera, iar el, prietenul lui, răspunsese la acest gest de curaj tăndu-i capul, cînd reacția logică ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
singura noastră opțiune, mi-a spus el. Pentru servicii îndeplinite mai presus și dincolo de datorie. Pentru curaj exemplar în focul bătăliei. Pentru că ți-ai riscat viața și integritatea corporală ca să salvezi un camarad rănit de sub tirul inamic. Pentru că l-ai îmboldit pe același camarad să stea pe picioarele lui și să intre în această uniune conjugală. Ca semn de recunoaștere pentru aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți un titlu mai adecvat rolului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât Istorisiri nesănătoase fericirii 111 mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul nu există, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Avea dreptate Gacel: vântul se oprea chiar la marginea dunelor, pentru a face loc unui aer rarefiat, unde, după ce străbăteai mai puțin de o sută de metri, temperatura creștea cu cincisprezece grade, ca o palmă de aer cald ce te îmboldea să te întorci înapoi, în căutarea blândei protecții a mării de nisip care până în acea clipă păruse insuportabilă. își începură drumul când soarele se ascunsese deja la orizont, dar atmosfera nu se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]