448 matches
-
în care viața lui Ghimpu ar fi, dacă nu în pericol, cel puțin un iad. România nu-l poate abandona pe Ghimpu dintr-o sumedenie de motive, dar primul ar fi că a avut curajul (nu cred să fi fost îmboldit de la București) să spună Rusiei ce trebuie spus răspicat și tare cu mai mult timp în urmă: a) Cererea expresă adresată Rusiei de a-și retrage trupele din Transnistria, caz în care Smirnov și toți moldonistrenii ar fi măturați în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o atitudine neutră și a fost înlăturat. Vaida, "bătrînul partizan al Vienei", cum îi spunea Iorga, a adoptat o poziție pro-Austro-Ungaria, ca și capii Bisericii, inclusiv viitorul Patriarh al României, Miron Cristea 20. Iorga s-a întors la Liga culturală îmboldit de Brătianu. Așa-numita "Acțiune Națională" pro-Antantă acționa paralel cu activitatea Ligii. În 1915, A. C. Cuza s-a alăturat "Acțiunii Naționale", în timp ce Iorga îl acuza de iresponsabilitate "pripită"21. Pe tot parcursul neutralității, Iorga și-a redus activitatea din cadrul Partidului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și sora ei, doamna Lucia! Aceasta era cea mai conștientă de pericol și se străduia din răsputeri să-l îmboldească și să-l convingă pe Iorga să plece din țară și să se ducă în Italia la școala lui de la Veneția. Pe moment, Iorga nu s-a gîndit cu seriozitate la această propunere. "Țara mea ar putea să aibă încă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în faptul că mă consola cu o făgăduință de fericire, deși de o natură extrem de subtilă și atenuată. Alte perspective, mai imediat legate de grozăvia evenimentelor recent petrecute, erau mai puțin vagi și mai puțin plăcute; și mă simțeam totodată îmboldit de o întunecată dorință de a acționa, dorință neaureolată de aspirațiile mele către sanctitate. Dar ce puteam face? Să încep prin a-l căuta pe Titus? În orice caz, cel puțin întrebarea mea fundamentală își găsise un răspuns: Hartley era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o senzație de amețeală, o impresie că marea s-ar găsi la zeci de metri sub mine, deși, fiind în plin flux, mă despărțeau de valuri doar vreo patru metri. A trebuit să mă așez. Pe urmă m-a îmboldit o nevoie nervoasă de a scruta suprafața mării, atent, cu binoclul - dar nu în căutarea focilor. Firește, cu fiecare zi care se scurgea, eram conștient că se apropia din ce în ce un lucru înspăimântător, și anume devenea iminent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
priveliștea e mai frumoasă de pe stânci. }i-o arăt, dacă vrei să-mi dăruiești un minut. Ce fel de încălțăminte ai? E un loc foarte prielnic pentru scrântitul gleznelor. Țineam să-l scot pe James afară din casă. L-am îmboldit repede s-o pornească prin iarbă, și m-a urmat o scurtă distanță peste stânci, până când ne-am putut așeza pe o creastă însorită, cu vederea spre mare. Apa își schimbase culoarea, era acum de un azuriu-sur, palid, licăritor, trepidând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram: un supraviețuitor, mânat de o răzbunare morală și de o rațiune. La asta mă gândisem când îi spusesem lui Lizzie că mi se arătase un straniu semn ceresc. Zeii care-mi ocrotiseră viața îmi deschiseseră o poartă și mă îmboldeau să trec prin ea. Problema era aceeași, dar lumina sub care o priveam se schimbase. Trebuia să o iau pe Hartley, să fie a mea, și s-o redeștept, s-o fac să zvâcnească și să vibreze la ideea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trecuse, și simțeam că în curând voi fi capabil să iau hotărâri. Ben încercase să mă omoare; și acum eram uimit, retroactiv, că fusesem în stare să trec cu vederea, să „iert“ această crimă, această insultă, fără să mă simt îmboldit să o pedepsesc ca atare. Recentul și acum depășitul meu plan de a o asedia pe Hartley „intrând și ieșind“ oricând din casa lor avea drept scop salvarea ei și nu pedepsirea lui. Îmi propusesem să-l intimidez, doar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vlaga, și curând avea să se prăbușească. Iubirea ei era lacomă, flămândă. Gândea că în scurt timp o să fiu al ei, întru totul, și dorea să se știe în siguranță. Sâcâitoarea îngrijorare a vinovăției făcuse cauză comună cu onestitatea ei, îmboldind-o să-și ia riscul mărturisirii. Pe lunga orbită a iubirii ei, atinsese punctul cel mai apropiat de mine. {i voise să întâmpine marele moment cu conștiința clară, purificată prin confesiune, pentru a-și alunga temerile obsesive ale unui eventuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Purușa. De altfel, identitatea Purușa-Prâjăpati este atestată în texte: "Purușa este Prăjăpati; Purușa este Anul" (Jaim. Br., II, 56; cf. Satapatha Br., VI, l, l, 5). La început, Prăjăpati era Unitatea-Totalitate nonmanifestată, prezență pur spirituală. Dar dorința (kăma) 1-a îmboldit să se multiplice, să se reproducă (Sat. Br., VI, l, 1). El s-a "încălzit" peste măsură prin asceză (tapas, literal "căldura, ardentă") și a creat prin emanație 16; se poate înțelege prin transpirație, ca în unele cosmogonii primitive, sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1941, număr interzis de cenzură, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 153. 154 Ion Călimară, "Greierele borțos", în Albatros, nr. 8, număr rămas nepublicat în generația amânată, apud Lucian Valea, op. cit., p. 104. 155 "G. Călinescu, pe care modestia valorii îl îmboldește să creeze în contra-timp cu pulsul mentalităților conjugate în mediocritate, rămâne totuși - cu și fără voia impostorilor - criticul oficial al inteligenței și competenței românești, iar opera sa - în timp - un moment și un monument literar. (...) Aplicație integrală a acelui "principiu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au dus atât de mulți și atât de repede m-a aruncat într-un soi de tristețe lungă și lată din care abia am ieșit. Dar ce-am observat? Că pe cât se străduia întristarea să mă copleșească, pe atât mă îmboldea la sete de trăit orice fleac. Așa că în ultima vreme mi-am găsit zilnic motive de bucurie în te miri ce. Am să vă dau doar două exemple cam chiciuriste, așa cum mi-au fost servite pe tavă ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
spunându-mi-se, de către lideri de partide, că localele sunt un barometru foarte bun pentru generale. Și mă întreb de ce. Răspunsul îl avem tocmai în anonimatul în care se ascund candidații de la locale. Nu vin cu soluții simple, care să îmboldească omul să-i voteze. Vin cu promisiuni vagi, lipsite de vigoare și culoare locală, lăsând practic decizia votului tot pe umerii partidelor. Nu votăm oameni, ci votăm în funcție de preferințele politice. Și asta nu pentru că noi, electoratul, n-am vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
caz: nimeni nu ne voia țară mai mare și mai puternică, el a pierdut Transnistria, Iliescu putea pierde Ardealul. După alegerile din Parlamentul de la Chișinău (30 august 1991) am fost primul corespondent de presă care l-am intervievat, în spatele meu, îmboldindu-mă, fiind cei de la BBC. Cu câteva ore înainte filmasem pe Igor Smirnov, cu țăcălia lui, ieșit val-vârtej de la dezbaterile foarte APRINSE și jignirile din plenul Parlamentului. ,,S-a deschis o nouă eră în istoria Republicii Moldova... am ales drumul către
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
deși prezentarea zice că-i născută în 1942Ă, unii sunt mari vedete, alții abia ies la rampă, unii-s moldoveni, alții munteni, ici-colo oleacă de ardeleni și stup de olteni, după cum l-a lăsat inima pe stolnicul Chivu. I-a îmboldit pe toți vreme de aproape trei ani și, pentru că nu s-a dat bătut, a sosit și răsplata: fiecare a pregătit și adus în cele din urmă la curte câte un fel, cum a știut și putut mai bine, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cât mai mult public în sălile de cinema, astea care există, sau să mizezi pe indicele de satisfacție al spectatorului, care după ce vede un film și este realmente impresionat și sedus de film va povesti și altora și-i va îmboldi pe ceilalți să se ducă să-l vadă cât mai repede. Cred că, în mod natural, această a doua categorie este cea care se potrivește filmului meu, cel puțin pe asta aș miza eu și sper că o să și dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
din veacul I al erei creștine. După concepția acestui tratat, sublimul în artă nu se dobândește prin artificii tehnice, ci e o erupție a naturii iraționale, e ceva dăruit artistului și pe care meșteșugul iscusit nu face decât să-l îmboldească ori să-l înfrâneze pentru a-l doza proporționat în operă. Dar dincolo de această prelucrare a lui, sublimul e conceput ca un fenomen mistic, la a cărui putere „e greu, ba chiar cu neputință să te împotrivești”. Căci „sublimul, când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă. După răspunsul primit, se-ncăpățânase să nu mai scoată o vorbă, deși avocatul îl tot îmboldea să nu sfideze justiția - că-i băiat tânăr, că-i vorba de viitorul lui, că o nouă condamnare îi va compromite iremediabil șansele de integrare socială, și alte asemenea sfaturi de om prizonier al condiției lui. Tocmai pentru că în joc
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
greoi, incapabilă să țină pasul cu viitura de Rică vremuind în postură de sceptru al schimbării. Inițial, căutase mai mult să verifice o ipoteză personală legată de optimizarea modului său de-a opera: la zicala "frica păzește pepenii", ceva îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar fi reținut efectiv atenția nici unui tribunal din lume și n-ar fi reușit să disculpe nici un făptaș, ar fi stârnit ceva dezbateri deloc sterile printre eleați. Dac-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și ascuțișuri - răzlețiți de sine în evantai la o cotitură bruscă a devenirii. Judecând după cafetierele aproape golite din birourile arhitecților lui Ian, campania împotriva letargiei se desfășura pe două fronturi, așa încât nu numai obiectele, ci și subiecții se cereau îmboldiți înspre rolurile lor obișnuite, pe malul simțitor, semănat cu ochi, al vizibilității. Canalul prin care transparența scălda lumea trebuia dragat astfel ori de câte ori Marea Nordului își revărsa peste uscat, la altitudine, prinosu-i pneumatizat și opac de umiditate. Ian își convocase ortacii la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atât încât tacâmurile deveniră omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu rigiditate cadaverică de tacâmuri. Bart continuă cu aprindere, vizibil stimulat de dansul mânerelor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Știu și eu? Poate că ai ceva dreptate, dar practica e mai săracă în alternative decât speculația. S-o luăm așa, băbește: dacă le arăți pe față transgresorilor că ești conștient de faptele lor reprobabile, nu faci decât să-i îmboldești la o disimulare și mai bine pusă la punct, iar dacă te prefaci că nu-i bănuiești defel, atunci practic îi inviți să-ți dea iar lovitura. Covârșitoarea majoritate a hoților prinși regretă că au fost prinși, nu că au
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
asaltată de "emoții neașteptate și de așteptări care rămân nesatisfăcute"36. Se împiedică mereu de un obstacol. Să sfideze interdicția, să depășească faza ambiguității, a necuviințelor cuviincioase este pentru ea o imposibilitate viscerală. Nerușinatele Cu toate acestea, sunt fete care, îmboldite de senzualitate, de curiozitate sau de ambiții matrimoniale, îndrăznesc deja! să treacă de această barieră, de acest tabu al sărutului, al mângâierii. În cercurile înstărite 37, fetele de felul acesta pot fi numărate pe degete. Totuși, existența și mai cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dovadă de netăgăduit. Spre sfârșitul seratei, în momentul în care tânăra și Thibaud care se oferise să-și conducă partenera se pregătesc de plecare, Zoé îi șoptește în treacăt la ureche prietenei sale: Nu cumva să-l săruți pe Thibaud!". Îmboldindu-se astfel unele pe altele, chit că pozează uneori în rivale, tinerele tind să reproducă tipul de comportament amoros pe care îl urmează de multă vreme tineretul masculin. De câteva decade, dacă nu cumva secole, tinerii bărbați, fie că proveneau
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în adâncul inimii omenești, omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.” Ce minunată și mai cu seamă completă definiție a sufletului omenesc însetat de sacru și a omului, pelerin pe calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea aparține Pelerinului Rus și o putem regăsi în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]