4,140 matches
-
arsură. Margoulies ridică din sprâncene și îl privi pentru prima dată pe Bull. Alan îl plăcea pe Bull. Fusese unul dintre primii săi pacienți când începuse munca acolo, cam cu patru ani în urmă. Se întâmpla destul de rar să se îmbolnăvească, și atunci nu se văicărea, nici nu cârtea. Era atent la diagnosticul pus de Alan și apoi îi urma întocmai recomandările. Alan și-l imagina pe Bull ca pe un tânăr inimos, simplu și jucător de rugby, adică exact opusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din societatea aristocrată, el trăiește retras într-o suburbie din Beijing. Chiar într-o asemenea situație dificilă, Cao Xueqin scrie primele 80 de capitole ale romanului Visul din pavilionul roșu, pe care însă nu reușește să-l termine. Scriitorul se îmbolnăvește și se stinge din viață. Romanul se mai intitulează și Istoria unei pietre nestemate. Când Cao Xueqin era încă în viață, manuscrisul era deja cunoscut în capitală. După moartea sa, un cărturar pe nume Gao E, înțelegând perfect intenția scriitorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii mâncau alimentele crude în lipsa focului și din această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Zhou a fost prea nepoliticos cu suveranul. Dar împăratul Wen l-a lăudat: "Doar el este un adevărat comandant de armată" și chiar a tras concluzia că Zhou Yafu este un geniu militar. În anul următor, împăratul Wen s-a îmbolnăvit. Înainte de a-și da ultima suflare, l-a chemat pe prințul moștenitor și l-a sfătuit: Dacă într-o zi vor apărea tulburări în țară, să-l lași pe Zhou Yafu să conducă armata." După moartea împăratului Wen, prințul moștenitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
timp tânăra a murit, înainte însă le-a cerut părinților să o înmormânteze în grădină, sub un copac mare. Mai târziu, familia Du s-a mutat, iar după un timp, a trecut pe lângă grădină un tânăr. Întâmplător, el s-a îmbolnăvit și a trebuit să stea câteva zile în oraș, pentru îngrijiri medicale. Tânărul se numea Liu Mengmei și arăta exact ca cel întâlnit de Du Liniang în vis. Când a început să se simtă mai bine, Liu a mers să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vulpe care era cu flori și un băiețel. El a încercat să fugă și să facă gunoi da nu a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă și s-a pitit. Vânătoru s-a îmbolnăvit de la furnici și-a murit dup-aia. Și băiețelu cu vulpea l-a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
depresii reactive», a mai spus Mihăilescu. Tot mai mulți români încep să dea semne de oboseală în fața greutăților zilnice și a grijilor, iar din lipsa banilor și din teama de a nu mai avea ce mânca, mulți ajung să se îmbolnăvească psihic (unii chiar ajung la sinucidere, ca măsură disperată și extremă). [...] « Dificultățile economice fac să se declanșeze mai frecvent bolile psihice, să evolueze mai rău, să se recupereze în măsură mai mică bolnavul», a declarat Zenoviu Cordea, șeful secției de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adevărată»). Astăzi sunt îmbrățișate tot mai des cultul plăcerii (eroticului) și cultul mâniei (violenței) prin intermediul mass-mediei.” Citându-l pe Victor Frankl într-o conferință de presă, domnia sa spunea că: „nu pofta plăcerii, neîmplinirea ei, voința de putere; nu acestea ne îmbolnăvesc, ci vidul spiritual, lipsa de sens a existenței”. Filozoful Petre Andrei remarca pe bună dreptate: „În special astăzi se aduc multe critici democrației, uneori nemeritate, alteori justificate. Dar defectele care se observă în funcționarea mecanismului democrației nu sunt fără legătură
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de circ, ba murise dându-mi viață, ba dispăruse într-un cutremur. De aceea, într-o zi hotărâsem să nu mai pun întrebări și să aștept să-mi vorbească el. Împlinisem de puțină vreme șaisprezece ani, când tatăl meu se îmbolnăvise de febră galbenă. — Lasă-mă să-ți povestesc de la început, gâfâia. Când ai să ajungi la Oquedal și ai să spui: „Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora“, vei auzi multe despre mine, povești neadevărate, bârfe, calomnii. Vreau ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cerșea în fața gării și cred că oamenilor li se făcea, câteodată, milă de ei și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus-o din nou la spital și au constatat că tuberculoza îi măcinase oasele rău de tot. Unele se fărâmițaseră și o împiedicau la mers. Au făcut tot ce le-a stat în putință, dar n-au izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stăpînești cînd vezi cu ochii tăi cum începi să aluneci din ce în ce mai tare către capătul celălalt al vieții. Pînă în urmă cu cîtva timp, nici nu-i păsase de asta. Pur și simplu nu se gîndise că și el se-poate îmbolnăvi, că și el poate fi privit cu îngăduință de către alții, că și el poate fi cuprins de spaime inexplicabile care-l trezeau noaptea întotdeauna la aceeași oră, 3 în zori, cu fruntea umedă, acoperită de o sudoare rece. Auzise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rău înainte de a ieși pe uliță. Și mai bine că ți s-a făcut rău la timp și te-am găsit eu. Nu știai, dom'le Bîlbîie, că omul care bea singur nu doar că se îmbată, dar se și îmbolnăvește la creier, atît de grav, încît nu mai știe pe ce lume trăiește, tot ce i se pare devine demn de crezut. Și nimeni nu-și dă seama că el de fapt nu mai vede și nu mai aude decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chestiunea asta, a micilor ofițeri, nu-i decît un joc de copii, în vreme ce în altă parte se pune la cale lovitura, adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit, obligîndu-l să judece, orice-ar face, după mintea lui, nu după cea proprie? Și-a turnat pînă la jumătatea păhărelului, mirosea plăcut a alcool tare și a strugure, gustă cu vîrful buzelor, apoi bău totul dintr-o dată, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva care să ne încetinească și să ne țină în loc îndeajuns ca să putem arunca o privire sub suprafața lumii. Dezastrul poate fi un accident de mașină sau un război. Care să ne facă să ne oprim. Poate fi să te îmbolnăvești de cancer sau să rămâi însărcinată. Partea importantă e cum pare să ne ia prin surprindere. Dezastrul ne împiedică să trăim viața pe care ne-am plănuit-o când eram copii - o viață mereu pe fugă. — Și așa ne creăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau măcar să-i curgă nasul. Nici biata noastră copilă nu poate fi trasă la răspundere că, strănutând, se trezește închisă trei zile în casă și îndopată cu medicamente... După cum spuneam, mă îndoiesc amarnic și continuu să te supăr spunându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o educație impecabilă, simțise o dorință nestrămutată ca acestui copil să-i fie bine, să aibă parte, în sfârșit, de bucuriile vieții. Dar destinul Sandei nu împărtășise speranțele bătrânei. La nici patru ani de la căsătorie se întâmplase nenorocirea. Eduard se îmbolnăvise de cancer, acea boală îngrozitoare care decima mii de vieți în toate colțurile lumii și Bica își văzuse fiica intrând pe poartă sfâșiată, devastată, desfigurată de o privire goală. "Mamă, Eduard va muri". Din ziua aceea Sanda devenise un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbi prima. Părea că nu se simte bine pentru că tot sorbea, suspinând, dintr-un pahar cu apă. Luana, te-am chemat să-ți spunem că suntem profund nemulțumiți de tine. Am întors problema pe toate părțile, eu m-am și îmbolnăvit din cauza asta dar nu mai contează, iar concluzia a fost că de când ai venit tu aici nimic nu mai merge cum trebuie. Suntem alături de tine și te compătimim pentru nefericirea ta dar nu putem accepta să faci în curtea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce n-aveau nimic în comun cu postul pe care-l ocupa. O controlă dacă-și ducea coșul de gunoi, dacă ștergea praful de pe mobilier, deschidea geamul când Luana își mânca pachetul, plângându-se de mirosul de mâncare care-o îmbolnăvea pe ea și prin extindere, ca de obicei, pe toată familia ei. Se coborî până la a-i lua oglinda de pe perete, cine știe în urma căror asociații create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Început să vorbească cu gura plină. — Ia-o, te rog, ceva mai Încet, i-a spus Margaret. Dacă mai mănânci În felul ăsta o să ți se facă rău. Mie mi-e destul să mă uit la tine ca să mă Îmbolnăvesc! Aspectul lui o intriga, dar nu Într-un fel neplăcut. Era un caz interesant de studiu pentru ea. Trăsă turi tipice indo-malaeze, printre care se puteau bănui urme ale unor strămoși minangkabau și o piele de nuanță mai deschisă, Întunecată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
val de Îngrijorare, așa cum i se Întâmplase și În ultimele zile, alături de imaginea lui Karl Într-o celulă murdară, printre comuniști În zdrențe care Încearcă să-i fure pantofii. N-avea nimic de mâncare, apa era puțină, infectă și-l Îmbolnăvea. A Închis ochii și și-a frecat tâmplele care Începuseră să-l doară. A făcut o socoteală simplă. Karl lipsea de unsprezece zile, nu se putea să fi murit de foame, dar de sete putea să fi murit. A tresărit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea tot timpul căldură. Când ceilalți copii Își puneau căciulile și mănușile și mergeau să pati neze, știam că nu sunt dintr-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să bea apă cât putea. Margaret a preparat o fiertură de orez și l-a făcut să mănânce două castronele. și-a amintit de vremea când era la Bali, nu cu mult Înainte de-al fi Întâlnit pe Karl, se Îmbolnăvise de malarie și maică-sa Îi dăduse să mănânce fiertură de orez. Asta mânâncă toți asiaticii când sunt bolnavi, i-a spus maică-sa. Corpul nu primește nimic altceva când e extenuat. Mar garet n-a știut cum de și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat un telefon președintelui. Cum vă puteți imagina, un ordin primit direct de la președinte are multă greutate. L-au găsit imediat pe domnul de Willigen. Se pare că fusese pe lista de expatriere, din greșeală, zic ei, apoi s-a Îmbolnăvit și a trebuit să fie mutat din spital În spital. Birocrația polițienească nu-i prea eficientă. — A fost un lucru de mare curaj și de generozitate din partea ta să faci asta, a zis Margaret. și sper că pe tatăl tău
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-o noapte, se făcea că-mi dădea vecinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]