560 matches
-
se ridica deasupra unei abordări atât de naive. Dar de data asta răspunse fără să se angajeze prea mult: - Mde, așa și așa. Tovarășii lui părură să găsească răspunsul destul de amuzant și izbucniră amândoi în hohote de râs. Cayle se îmbujora, dar, în sinea lui, stăruia încă o dorință puternică de a afla și alte lucruri. - Spre planete? întrebă el. Nici un răspuns. Seal studie cu grijă cărțile, apoi ridică o monedă măruntă de pe masă și plusă. Cayle lupta cu sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Stau aici zi și noapte până când se stabilește că rămân stăpân pe el... Am să trec mai târziu pe-acasă după hrană și îmbrăcăminte, dar vreau ca până atunci să fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e chiar atât de ușor, iar asta înseamnă că preavrednica mamă care te-a învățat merită să fie slăvită de copii și nepoți, îi spusese însoțitorul. Deja se pornise să îi vorbească la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Te văd plictisită, ceea ce nu ți se întîmplă niciodată. Pasiența cu ași nu-i ieși. Strânse cărțile și începu să se învîrtească prin casă fără nici un rost. Căscând ușor, rupse foaia calendarului. Se uită câteva clipe la dată și se îmbujoră brusc. ― Dumnezeule! 18 noiembrie! Bine, dar mâine e ziua lui Mirciulică! Împlinește 6 ani. Scăzu vocea trăgând cu coada ochiului spre motan: Vorbește mai încet, fetițo, nu trebuie să te audă. Și acum gîndește-te la o surpriză. Mi-e teamă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sigură, că nu și-a luat rămas-bun de la domnul Panaitescu, decât superficial. Dar cine putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie extrem de distinsă... În viața mea n-am văzut o caligrafie mai delicată. Se îmbujoră: Literele par niște ghiocei... A fost o singură dată în București. Am petrecut admirabil. Tricotam împreună după-amieze întregi. Ceasuri cu adevărat fermecătoare... Din nefericire, vecinii mei n-au fost suficient de amabili cu ea. Surîse: nici cu mine... ― În consecință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un om cu limba ascuțită. Îi răspunsese tăios: ― Înțeleg. Aveți în laboratoarele dumneavoastră ființe omenești care fac experiențe pe șobolani, dar acum ați găsit un șobolan care să facă experiențe pe ființe omenești. REMARCA O FĂCUSE PE INNELDA SĂ SE ÎMBUJOREZE LA FAȚĂ IAR PE INTERLOCUTORUL EI SĂ FIE IZGONIT DOUĂ SĂPTĂMÎNI DE LA MASA ÎMPĂRĂTESEI. DAR SE VEDEA BINE CĂ EA ÎL MAI POATE FOLOSI PE ZEYDEL, LUCRU NEFERICIT, PENTRU CĂ PĂREA SĂ EXCLUDĂ CORUPȚIA ȘI DAREA DE MITĂ \ ACEST AUXILIAR IMPORTANT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. "Hai și stai pe fotoliul din fața mea", mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei acolo schimbase dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acest caz. Îl poate chiar identifica pe unu dintre complicii ei. Cine altu’, lucrând singur, singurel, a găsit persoane suspecte, ca cele trei fete, și le-a adus la secție? Mancuso, cine vreți să fie? Pielea lui Mancuso, măslinie, se îmbujoră puțin, cu excepția zonelor care fuseseră zgâriate de auxiliarele Partidului pentru Pace. Acelea erau pur și simplu roșii. Am avut noroc, spuse modest Mancuso, dregându-și vocea. Mi-a semnalat cineva locu’ ăla. Și apoi, Burma Jones m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela care se preschimba rapid În panică, Hovhannes Stamboulian a cercetat Încăperea până când a dat cu ochii de fiul lui cel mare, care stătea lângă ușă, privind Înăuntru. Când se strecurase afară din bucătărie? De când Îi urmărea? Obrajii băiatului erau Îmbujorați de intensitatea furiei Împotriva soldaților. Însă ceva din expresia lui ascundea mai mult de-atât. Chipul tânăr al lui Yervant părea straniu de netulburat și oarecum Înțelept. Hovhannes Stamboulian i-a zâmbit fiului lui, Încercând să-l convingă că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gânditor și aruncă o privire întrebătoare la rana de pe capul celuilalt cadavru. Își scoase o țigară și o aprinse, apoi se uită la doctorul Pervoiedov cum începea să dea pielea la o parte. Capitolul șase Actorul Aerul cu gheață îi îmbujoră obrajii, fiindcă Porfiri îl simțea doar pe față, restul corpului fiindu-i înfofolit în piele de nurcă, iar shuba lungă până la glezne îi exagera rotunjimile, dându-i apariția unui clopot mare de blană, accentuat de ushanka imensă de pe cap. Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
duminică dimineața și căutătorii de senzații urcau câte patru scările spre culmea derdelușului, iar, în timp ce coborau pe partea cealaltă, strigătele lor atârnau în aerul gol. Majoritatea erau băieți și tineri, însă erau și niște fete acolo de asemenea, cu fețele îmbujorate de voie bună și de intenții ascunse. Porfiri zâmbi, simțind, de la distanță, un gol în stomac și o nerăbdare vertiginoasă în suflet. Nu avea însă niciun chef să-l descose pe Salitov despre sursa mizantropiei sale. ă Ai făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă somnoroși, dar se Îmbujorase de jenă. — Dar e o poveste amuzantă! spuse el. Cum continuă? — Albă ca Zăpada m-a Învățat să merg printre galaxii pe simulator. A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide, nu te rușina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trupul lui, Îi va lua mâna Într-a lui și o va Învăța să scrie cu o pană. Charlie se Îndepărtă de Kitty și se așeză lângă Desert Rose. Când puse mâna peste mâna ei, Kitty o văzu tremurând și Îmbujorându-se, nemaiputând să-și ascundă emoția. I se părea că, dacă Charlie ar fi Înmuiat pana În cerneală și ar fi plimbat-o pe corpul ei gol, În loc de papirus, Desert Rose nu ar fi fost mai Încântată decât se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
oameni importanți și, când am avut prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieșit din comun, ceea ce i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorându-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. „Hai și stai pe fotoliul din fața mea”, mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei acolo schimbase dintr-odată totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un sentiment spontan de afecțiune. Prefăcătoria va trebui să-i țină locul. Era, la urma urmei, un lucru mai bun decât adevărul. Întinse mâna și o strânse pe a ei. Sunt doar ceea ce tu ai făcut din mine. Camilla se îmbujoră de mândrie. — Nu mi-ai spus niciodată de ce v-ați despărțit. Camilla știa că pășește pe un teritoriu periculos. — Mi s-a părut mare păcat. Chiar ar trebui să te așezi la casa ta. Laurence rezistă ispitei de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
parte, Richard deborda de șarm, mă așteptam ca unul din noi să se repeadă să aducă o cîrpă ca să-l șteargă de pe podea. — Tu trebuie să fii Încîntătoarea Ellie, zise el, sărutîndu-mă și, fără să vreau, am simțit că mă Îmbujorez ușor. Slavă Domnului că Dan pare să-mi fi moștenit În cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui grup mare de prieteni. În loc să facem conversație, povestim de zor, fiecare Încercînd să fie mai haios sau mai revoltător decît cel de dinaintea sa. După aceea, cînd o ajut pe Linda să spele vasele În bucătărie, se Întoarce spre mine, Îmbujorată de la razele soarelui și de la vin, și-mi spune: — N-am bănuit niciodată că ai prieteni atît de Încîntători. — Nu m-ai Întrebat. Pari surprinsă... Ești surprinsă că sînt drăguți? — Absolut deloc, zice. Mă bucur pentru tine. Mă gîndesc Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre ușă, fiecare pas pe care-l fac pe coridor pecetluindu-mi soarta. O privire trecătoare aruncată spre oglindă Îmi confirmă ce știam deja, anume că arăt Într-adevăr bine. În ochi Îmi joacă o scînteie, iar obrajii Îmi sînt Îmbujorați. Motivul e poate acela că, pe sub haine, port cea mai sexy lenjerie pe care am văzut-o vreodată sau poate că sînt puțin beată. Dacă aș fi În locul lui Charlie Dutton, cu siguranță aș vrea să mă culc cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mama, iar lui nu-i recomanda niciodată să o salute pe mama sa. Începu să bolborosească vraja - Digimon, Digital monsters,/ Digimon are the champions. Era cât pe ce să-i tragă una micii vipere Fioravanti, dar se limită să se Îmbujoreze ca un gogoșar. Îl ardea ochiul cel roșu, acoperit de plasture. Ochiul deschis, strabic, o căuta cu disperare pe Emma. Era oribil să fie umilit În fața ei. Pentru mama Își dorea să fie perfect, cel mai bun, sau măcar să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ați mai văzut și nici n-ați mai auzit de o moașă la fel de pricepută ca ea. Are mâinile lui Isis și iubește copiii la fel ca zeița, are o milă cerească față de mame și de copiii lor. Meryt, cu obrajii îmbujorați de căldura familiei ei, vorbea despre mine ca o negustoreasă la târg care-și vinde marfa. - Și este de asemenea oracol, dragii mei. Visele ei sunt puternice, iar de mâinia ei trebuie să te temi, căci am văzut-o spulberând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie rămase iarăși uluită de surprinzătoarea lor asemănare. Parcă ar fi fost gemeni. Cu toate astea, cînd erau copii, Gildas și Loïc Kermeur fuseseră din punct de vedere fizic foarte diferiți. Cei patruzeci de ani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odinioară Într-un colț În care vindea cărți și ziare. În detrimentul clienților casei, care obișnuiau să joace acolo cărți În zilele ploioase. Dar aceștia continuau totuși să vină. Și pe bună dreptate. Era singurul bistrou din port. Văzînd-o că se Îmbujorează, Christian Își aduse aminte că sora lui nu cultiva același gen de umor ca el. La drept vorbind, ea nu cultiva nici un fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci pentru că, pur și simplu, lua totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în camera de discuții. Fiecare sală de consiliu are așa ceva : un spațiu lateral unde te duci să discuți chestiuni private, sau când îți vine să spargi ceva. Tensiunea după-amiezei a dispărut. E ca refluxul unei val. Fețele din jurul mesei sunt îmbujorate, oamenii sunt încă sub imperiul certurilor de mai devreme, dar acum nu mai strigă nimeni. Clienții au plecat. Pe la ora patru am ajuns la un consens, am bătut palma, iar ei au dispărut în limuzinele lor strălucitoare. Acum e rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]