570 matches
-
inteligentă câteodată, continuă prințul, mai înainte ai spus pe neașteptate ceva foarte inteligent. Despre îndoiala mea cu privire la Ippolit ai zis: „N-ai decât adevărul, deci ești nedrept“. O să țin minte cuvintele astea și o să meditez la ele. Deodată, Aglaia se îmbujoră de plăcere. Toate aceste schimbări aveau loc la ea extem de spontan și cu o rapiditate neobișnută. Prințul se bucură și el și chiar râse de bucurie, privind-o. — Ascultă, începu ea din nou, te-am așteptat de mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primul moment, când îl văzuse, izbucnise în plâns, dar apoi, după ce prințul o liniștise, începuse să râdă. Prințul era oarecum impresionat de profunda compasiune pe care i-o arăta această fată; îi prinse mâna și i-o sărută. Vera se îmbujoră. — Ah, ce faceți, ce faceți? exclamă ea speriată, retrăgându-și iute mâna. Curând după aceea, ea plecă acasă, stăpânită de o tulburare ciudată. Printre altele, apucase să-i spună că tatăl ei, dis-de-dimineață, dăduse fuga la „răposat“, cum îl numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca Vesta să vină și ea la cină? — Bravo, drăguță! o laudă. Îl ia pe rex drept martor: — Vezi ce elevă deșteaptă vei avea de acum încolo? Regele zâmbește la rândul său. Micuța se îmbujorează de plăcere și rostește fără să se mai fâs tâcească: — Și acasă le oferim de mâncare larilor. — Desigur, răspunde Occia. Numai că noi - în calitate de slu jitoare ale Vestei - facem legătura între viața religioasă a fiecărei familii și comunitatea în ansamblul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius caută sprijin pe lângă Vipsania și Agrippina. — Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina tace nepăsătoare, însă Vipsania se îmbujorează de plăcere. Observă că tânărul nu îndrăznește să stea jos și o împinge un pic pe soră-sa ca să-i facă loc lângă ele. Consideră apoi că atât prezentările, cât și împunsăturile s-au terminat, așa că-l îndeamnă pe Titus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i Întinse două lui Helen. MÎncară Împreună, uitîndu-se la copiii și cîinii care alergau, așa cum o făcuseră cînd sosiseră acolo. Apoi se priviră În ochi. — Ți-a trecut? o Întrebă Julia cu unda aceea de răceală care persista. Helen se Îmbujoră ușor. — Da, Julia. Julia zîmbi. După ce termină de mîncat mărul, se Întinse la loc și luă cartea. Helen o urmărea cum citește. Ochii i se mișcau de la un cuvînt la altul, dar dincolo de asta, fața Îi era nemișcată, ermetică, netedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
politice. Un prieten Îi făcuse rost de „slujba de scrib“ pe care o făcea acum; se ținea de ea În speranța că o să apară ceva mai serios. Fusese Încurcat cu o fată o lună sau două, dar nu mersese - se-mbujoră spunîndu-i asta lui Duncan. Făcea parte din echipa care lucra la organizația de caritate pentru refugiați. Vorbea cu seriozitate, fluent, ca un comentator de radio. Accentul lui educat se simțea pregnant, iar de cîteva ori Duncan se trezi tresărind, dîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, nu-i așa? La cel care a murit? Alec? Și apoi, cînd ea Își ridică privirea, el dădu aprobator din cap. Da. Vezi, știu tot despre el... Nu crezi că sînt ca el, bineînțeles? Ea nu răspunse. El se Îmbujoră de parcă ar fi fost furios. La asta te gîndești? Dacă asta e, atunci aș putea să-ți dau o listă de fete care te-ar lămuri În această privință! Vorbise cu multă seriozitate, dar după aceea probabil că sesizase gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost furios. La asta te gîndești? Dacă asta e, atunci aș putea să-ți dau o listă de fete care te-ar lămuri În această privință! Vorbise cu multă seriozitate, dar după aceea probabil că sesizase gravitatea propriei voci. Se Îmbujoră și mai tare, Își prefiră mîna prin păr și-și coborî capul. Gestul lui, nestudiat și puțin stîngaci, era cel mai emoționant din cîte făcuse. Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbat, poate că au stat Împreună pe podeaua dormitorului, i-a dat jos chiloții, a intrat În ea și a Împins, a Împins... Brusc, ușa biroului domnului Archer se deschise, iar domnișoara Gibson apăru În carne și oase. Viv se Îmbujoră și-și plecă fruntea. Carne de porc, de vită, de miel, de pasăre, bătu ea. Hering, sardine, somon, creveți... Dar domnișoara Gibson, după ce-i surprinse privirea, o chemă la ea. — Domnișoară Pearce, zise ea. Avea În mînă un șablon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de-o fi una, de-o fi alta. — O să-mi pun capăt zilelor, zise el. — N-o să faci așa ceva! spuse Duncan holbîndu-se la el. — De ce nu? — Nu se poate. Nu-i cinstit. Ce... ce-o să zică maică-ta? Alec se Îmbujoră. — Ăsta-i norocul ei, ce să-i faci! N-ar fi trebuit să se mărite cu bădăranul de taică-meu. El, cel puțin, o să fie mulțumit. Vrea să mă vadă mort. Duncan nu asculta. Medita la cele spuse și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte, Richard deborda de șarm, mă așteptam ca unul din noi să se repeadă să aducă o cîrpă ca să-l șteargă de pe podea. — Tu trebuie să fii Încîntătoarea Ellie, zise el, sărutîndu-mă și, fără să vreau, am simțit că mă Îmbujorez ușor. Slavă Domnului că Dan pare să-mi fi moștenit În cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui grup mare de prieteni. În loc să facem conversație, povestim de zor, fiecare Încercînd să fie mai haios sau mai revoltător decît cel de dinaintea sa. După aceea, cînd o ajut pe Linda să spele vasele În bucătărie, se Întoarce spre mine, Îmbujorată de la razele soarelui și de la vin, și-mi spune: — N-am bănuit niciodată că ai prieteni atît de Încîntători. — Nu m-ai Întrebat. Pari surprinsă... Ești surprinsă că sînt drăguți? — Absolut deloc, zice. Mă bucur pentru tine. Mă gîndesc Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre ușă, fiecare pas pe care-l fac pe coridor pecetluindu-mi soarta. O privire trecătoare aruncată spre oglindă Îmi confirmă ce știam deja, anume că arăt Într-adevăr bine. În ochi Îmi joacă o scînteie, iar obrajii Îmi sînt Îmbujorați. Motivul e poate acela că, pe sub haine, port cea mai sexy lenjerie pe care am văzut-o vreodată sau poate că sînt puțin beată. Dacă aș fi În locul lui Charlie Dutton, cu siguranță aș vrea să mă culc cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele, sunt îmbujorate și parcă te întreabă: o, dar de ce nu vii în grădină, dragul meu? Forrester simte prezența unui spirit. A murit în potop și acum probabil că trăiește un fenomen anume, unul ca acelea pe care le invocăm bătând în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are o pălărie de pai cu flori galbene de mătase în jurul creștetului. Îndreptându-se spre Cornmarket, el își dă seama că e frumoasă și în minte i se conturează ceva care-i produce trăiri stilizate și mărețe. Chipul îi este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului pe care-l face să pedaleze, iar rochia albă de bumbac i se lipește de coapse întins, destins, întins, destins. Are un chip de păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță de păr blond îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mari scule. — Despre ce naiba vorbea? Întreabă Ray. — Ascultă Ray, e vorba despre ce-ți spuneam, Îi șoptesc eu confidențial văzându-l În același timp pe Gillman cum intră În camera cu copiatorul. Sindromul armăsarului tânăr. Ray pare că s-a Îmbujorat. — Nu știe nimic despre cocaină, nuiașa? șoptește el cu nerăbdare În voce. — M-aș mira, zâmbesc eu. Mă uit la horoscopul meu În vreme ce, da, aproape că pot s-aud, sunetul ăla molcom și Încântător scos de labagiu ăla, Ray Lennox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dobândi sufletul întreg... Un ceas șovăi, apoi la plecare se uită adânc în ochii ei și zise cu hotărîre: ― Poimâine voi pleca la război! Marta avu un zâmbet de necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele îi tremurau ușor și Apostol își puse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se îmbujorară din nou și, ca să-și ascundă emoția, îngînă: ― Vai, ce caldă ți-e mâna... Apostol nu simți gustul doctoriei. Împreună iar pleoapele, cuprins de o fericire în care i se înecau toate gândurile. Auzi pe Ilona cum așează sticluța pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tălpășița!... Și toate acestea, în numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi că e... e oribil?... Și nu atâta șovinismul tău, ci tocmai ipocrizia, poate inconștientă, în care se cocoloșește! Apostol se clătină, parcă l-ar fi pălmuit. O mânie nebiruită îi îmbujoră o clipă obrajii și pe urmă se pierdu într-un val de scârbă. Buzele subțiri îi tremurau răspunzînd: ― Ura te orbește, Gross, și te face să vezi năluciri! ― Acuma mă urăști, Bologa, zise locotenentul cu un surâs satisfăcut. Dacă însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine a fost singura ființă umană pe care procurorul a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
este gata să iasă de pe șosea, dar eu mă opun, chiar nu, iar el acceptă dorința mea cu o ușurință surprinzătoare, starea lui sufletească se îmbunătățește văzând cu ochii pe măsură ce ne depărtăm, părul îi flutură în vânt, fața îi este îmbujorată, este imposibil să crezi că ieri zăcea paralizat pe un pat de spital, eu oftez ușurată, este un adevărat miracol ceea ce i s-a întâmplat, este incredibil, privesc în jurul meu curioasă, miracolele nu le sunt străine acestor culmi strălucitoare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ei, însă astăzi nu pot gândi clar, urc în spatele lor, gata să o prind în cazul în care va cădea din mâinile lui, picioarele lui se clatină pe scări, dar continuă să își țină bine echilibrul, fața îi este îmbujorată din pricina efortului. Îl conduc repede spre camera lui Noga, ghidul trist al unei excursii extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]