470 matches
-
legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când îmi terminau de umplut farfuria. Și eu le lăsam. Le făceam practic o favoare. Am ridicat paharul fiicei mele, pe jumătate plin cu lapte, și l-am golit. Nici măcar prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Huber nu era înlocuită. —Dar ai văzut deja piesa. El nu știe asta. Am privit masa. Era ticsită cu hârtii. —Cui i-ai mai scris? —Regizorului, scenaristului. Asociației de teatru, sindicatului actorilor. M-am uitat la soția mea. Avea obrajii îmbujorați și ochii îi sclipeau. Arăta ca după ce făceam dragoste. M-am uitat din nou spre masă. Nu vedeam nici un rău într-o mână de scrisori adresate unor oameni care probabil că nici nu le vor citi. Producătorul și regizorul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de aici înainte! Ei te iubesc pe tine chiar când greșești și te ceartă, dar în inima lor suferă. Îți place să-i vezi cum suferă? Nu, nu... eu îmi iubesc părinții..., am răspuns printre lacrimile care-mi brăzdau obrazul îmbujorat. Nu plânge! Dacă regreți cu adevărat, eu te-am iertat. Și ei te vor ierta. Poftim, ia-ți patinele și mergi la ei! Să le mulțumești și să nu mai faci alte prostii de aici înainte. Am luat patinele care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și cu inima în gât de teamă să nu fie prinsă, făcea dragoste cu el când ai ei ședeau în fața televizorului, în camera de alături. „Din moment ce te iubesc, trebuie să știi totul despre mine, îi spunea. Să știi cum arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate, ca rupte, inventau altele, înflăcărați de spectacolul ce creștea sub ochii lor, cu privirile scânteind și obrajii îmbujorați, iar la întoarcere, când se înghesuiau pe scara de lemn încolăcită până sub acoperiș, continuau să râdă și la fel după ce se strânseseră toți patru într-o cameră, deschiseseră sticle de bere și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucrurilor. Dar îți mulțumesc că mi-ai oferit această șansă. Am avut ce învăța. Se întoarce și traversează încăperea, conștient că privirea mamei lui nu s-a deslipit nici o clipă de el. Mortimer se apropie acum de Dorothy Winshaw, fiica îmbujorată și impasibilă a lui Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Connecticut, să mă mut - singură, ca un adult În toată puterea cuvântului - În Manhattan și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simți că explodezi de dorul cuiva. Nu așa. Pe vremea aceea nu-și spuneau glume despre pături sau saltele din puf și alei ale Îndrăgostiților. În ultima secundă el Îi Închise palma, căuș pentru spermă. Apoi se lăsă pe spate, Îmbujorat, transpirînd și rîzÎnd. Ea mai stătu o clipă lipită de el Înainte să-și retragă degetele. El și săltă capul și carnea din jurul gîtului i se Încreți. Era preocupat de pantaloni. — Ai luat-o pe toată? — Așa cred. Fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de deasupra suportului de prosop. O secundă, Helen nu știu Încotro să se uite. Viv nu părea mai puțin stînjenită. — Asta se Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd urme de zgîrietură ușoară În vopsea. Frecă din nou, apoi ea și Helen se Învîrtiră În jur Îngustîndu-și ochii, Înclinîndu-și capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru asta. El Își Îngustă ochii. — Nu prea dai atenție motivelor mele, nu-i așa? — Încă nu știu care-ți sînt motivele, zise ea. Nu sînt sigură că tu le știi, adăugă ea. El roși puțin din nou. O clipă stătură amîndoi Îmbujorați, fără să scoată o vorbă. Apoi ea Își schimbă postura, pregătindu-se să plece, vîrÎndu-și mîinile În haină. În buzunare avea bilete folosite de autobuz, diverse monede și ambalaje din hîrtie - dar apoi degetele Îi dibuiră altceva - acel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un pahar cu apă și apoi golindu-l. Se gîndea: Nu face caz din asta. Totul e-n regulă. Comportă-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dracu’ ești! Nu puteai să-mi lași un bilet, măcar? — Nu mi-a trecut prin minte să-ți las un bilet. Nu-ți imaginezi, atunci cînd ieși să iei prînzul... Helen se năpusti la ea: — Prînzul? Deci nu ceaiul! Obrajii Îmbujorați ai Juliei deveniră și mai roz. Plecă fruntea și trecu pe lîngă Helen, ducîndu-se În dormitor. — Am spus prînz ca un exemplu. Pentru Dumnezeu! Nu te cred, zise Helen urmînd-o. Cred că ai stat cu Ursula Waring toată ziua. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apel? — Bineînțeles, zise Mickey. Dădu din cap aprobator spre O’Neil. Kay are dreptate, O’Neil. Las-o baltă. — Da, consideră-te norocoasă, zise Hughes. Să faci la fel și cînd o să fie rîndul meu, Langrish! O’Neil era Încă Îmbujorată. — Ei, zise ea, Îți mulțumesc, Langrish. Kay o urmă pe Cole În garaj. Cole Își porni dubița și o luă Încet. — Nu-i cazul să ne grăbim, presupun... Vrei să fumezi? SÎnt cîteva țigări acolo. Arătă spre un buzunar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alec luă hîrtiile cu un gest de dezgust, le mototoli și le aruncă pe podea, apoi, sări ca un arc, se năpusti asupra lor din nou, le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se transformă În admirație. Ai făcut-o de data asta! — Ți-am spus, nu-i așa? Ești nebun de legat! Prefer să fiu nebun, zise Alec dîndu-și capul pe spate, decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Hollinger. Dar Încă mai eram cu gîndul la cel care furase șalupa și-și făcuse jocul cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu care poliția spaniolă se simțea În largul ei. Îi conduse pe polițiști În biroul lui, unde o sticlă de Fundador și o tavă de tapas erau pregătite să ușureze și să grăbească ancheta. Plecară douăzeci de minute mai tîrziu, Îmbujorați și Încrezători. Hennesy flutură din mînă În urma mașinii, afișînd un zîmbet blînd ca de Moș Crăciun angajat la supermarket. Nu Încăpea Îndoială că Îi liniștise spunîndu-le că se va ocupa personal de securitatea Residenciei Costasol, lăsîndu-le astfel libertatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar provocările escaladaseră dealul, ducîndu-l pe Crawford În sus către casa Hollinger și către flăcările atotcuprinzătoare. Paula umbla În jurul mașinii; Încrederea În mine Îi scădea treptat, parcă În același ritm În care i se scurgea sîngele din obrajii mai devreme Îmbujorați. PÎnă la urmă cedă și făcu un gest disprețuitor cu brațul prin aer, lămurită odată pentru totdeauna că n-aveam să mă ridic niciodată să-l Înfrunt pe Crawford. M-am Întins peste bancheta din spate și am luat ghidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din ce în ce mai sus, fără griji, ușoară ca un fulg de zăpadă. Mintea mea e amorțită de o nemăsurată fericire și se însomnorează. Nu știu cât stau așa, cu ochii închiși. — Hei, scularea! aud glasul Georgianei undeva, deasupra mea. Deschid ochii și o văd îmbujorată toată, cu părul ei scurt și creț ud leoarcă și albit de fulgi. Avem de lucru! Sâmbătă seara îmi serbez majoratul, iar tu vei veni de data asta, pentru că așa mi-ai promis, că vii la petrecere dacă ies cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încurajase Clara, cu un glas incolor. în schimb... ce anume? — în schimb m-a rugat... sssă le ccchem pppe... Anda și pppe Georgiana. Clara tăcuse. Suficient de mult timp pentru ca el să cuteze să-și ridice privirea spre chipul ei îmbujorat și să-i absoarbă toate nuanțele. — Aha! rostise ea, într-un târziu. Bobo înghițise din nou în sec. O cunoștea suficient de bine pe Clara ca să-și dea seama ce se ascunde în spatele acelei scurte exclamații. O gheară nevăzută i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
incurabil insomniac? De la duelul lui cu marea? De la Clara cea dispărută? De unde? O asculta absent pe Georgiana, încuviințând din când în când, fără să audă prea bine ce-i spune. Dar, la un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe care pistruii păreau să prindă o culoare din ce în ce mai pronunțată. Georgiana îi declara că își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șerpuitoare din aur masiv. în mod instinctiv, își duse mâna la gât, pipăindu și lanțul ei din aur alb, primit cadou de la domnul Ionescu în ziua logodnei lor. A fost o noapte de pomină, recunoscu domnul Neacșu, surâzând și el îmbujorat și misterios. Ehe, câte s-au întâmplat în noaptea aia! Poate am să povestesc cândva, când o să-mi scriu memoriile! De altfel, anul ăla a fost pentru mine și Ionela un an fast, cu multe împliniri și satisfacții! Tăcu, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ehe, câte s-au întâmplat în noaptea aia! Poate am să povestesc cândva, când o să-mi scriu memoriile! De altfel, anul ăla a fost pentru mine și Ionela un an fast, cu multe împliniri și satisfacții! Tăcu, cu același zâmbet îmbujorat și misterios pe buze, și îi contemplă pe Ionești. — Dar voi ce făceați acum 20 de ani? întrebă el, curios, cu glasul lui nazal, inconfundabil, zornăindu-și gheața în pahar. Domnul Ionescu își frecă nasul, meditativ. — Ehe... Acum 20 de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
moarte. I se părea că ziua de 1 Mai 1975 nu va mai trece niciodată. — Dar de ce te-ai simțit atât de mândru? întrebă Codrin Neacșu, zornăindu-și mai tare gheața în pahar, cu privirea în continuare lipită de obrazul îmbujorat al Clarei. Până la urmă, ce mare scofală să mergi la mare câteva zile, de 1 Mai! — Pentru că a fost un angajament pe care mi-l luasem la în ceputul anului, după cum v-am spus, și-am ținut morțiș să-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nervoase... Dar nu noi, Clara, nu noi! hohoti Ionela cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că e simpatică Ionela și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut, îi răspunse Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vorbesc cu ea. E cu gândul numai la distracții, cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]