983 matches
-
cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printre altele, al „Toamnei însinguratului”: „Amară zăpadă și lună./ Un lup roșcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca gheața albastră și, plin de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
mulți ca să vină cumpărătorii. Bani pentru o existență modestă. Rezistență în a persevera în orice anotimp pentru trai, pentru continuitate, pentru a atinge sensul existenței care întârzia, dar nici un pescar nu observa. Timpul trecea, ei deveneau tot mai impenetranți. Sticloși. Împietriți în sentimente și vorbe. Comunicarea se reducea la câteva cuvinte și interjecții de mulțumire sau de indignare față de natură. Mișcări de brațe pe oglinda luminoasă a apei. Liniștea s-a tulburat pe neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-a
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ecranul său mintal derularea unor imagini pe care încerca să le deslușească mai bine, apoi continuă: - Știi, această derută momentană a lor, mie îmi spune că de fapt ei obosiseră demult să-și mai imagineze timpul, cumva și altfel decât împietrit pe veșnicie, că nu se așteptau defel la schimbare, că nu-și puteau imagina cum un monolit poate deveni sub explozia neprevăzutei întâmplări, doar o grămadă de nisip. Însă mă tem mai rău de ceea ce vor face ei când într-
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
ceea ce a fost rău a trecut, oferindu-i în continuare dragostea lor așa cum se pricepeau. Dar se pare că el percepea iubirea pe care o primea de la ei ca fiind insuficientă... ca și cum ar fi fost un pământ arid atât de împietrit de seceta prin care trecuse, încât ploaia cădea în zadar peste el și nereușind să-l pătrundă, băltea sau se scurgea în șuvoaie cu repeziciune. Oricum, ceea ce am putut eu să văd de-a lungul copilăriei noastre a fost faptul
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
încrezătoare în fața porții pe la vremea când știa că trece poștașul, așteptând vești care nu veneau niciodată și intra înăuntru încet, târându-și pașii pe dalele pustii într-o muțenie desăvârșită. Singurătatea și nedreptatea care i se făcuse, până la urmă au împietrit-o și femeia se afla într-un continuu război mai ales cu copiii din blocurile ce-i luau parcă lumina și aerul. Mereu se cocoțau pe gard rupând crengile încărcate cu roade ale cireșului, ori se jucau și scăpau mingea
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
în permanență scopul ales, înarmându-se cu răbdare, ducând o viață sfântă și trăind cu frica de Dumnezeu, și, călăuzit de Duhul Sfânt, ochii lui au văzut mântuirea. În Cuvântul lui Dumnezeu, citim „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii. [...] și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat, oare, celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” (Ep.
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
de moarte naturală și la adânci bătrâneți sunt mai puțini decât cei răpuși în floarea vieții ! Tu știi că viața ta pe pamant este numai astăzi și numai acum ? De aceea cum zice Scriptură « Dacă auzi astăzi chemarea, nu-ți împietri inima ; mâine poate să fie prea târziu pentru tine » ! (Epistola către Evrei). - În toate timpurile au fost oameni care au luat în derâdere evenimentul măreț și unic în istoria omenirii , Venirea în glorie a Mântuitorului să-și ia la Sine
NEPREGATIT LA PORTILE VESNICIEI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341674_a_343003]
-
în centrul Bucureștiului, iar cei din teatru pot vedea pe fereastră scene atroce. Sursa foto: realitatea.net Douăzeci de minute mai tâziu și eu sunt alături de ei. Ieșim cu toții în balconul de la primul etaj ce dă spre bulevard și urmărim împietriți spectacolul sinistru care, în zilele următoare avea să facă înconjurul lumii... Cineva striga ceva, altcineva încerca s-o ia la goană și, în secunda doi, dispărea sub asaltul unei grămezi de trupuri cenușii ce părea un mușuroi de furnici gigantice
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > LUCIAN Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 137 din 17 mai 2011 Toate Articolele Autorului “Alo!? Eu sunt, Lucian!” Am împietrit în mijlocul străzii, în plină zi. “Am aflat numărul acesta de telefon de la sora ta. Am întâlnit-o acum câteva clipe. Se interesa de nu știu ce acte. Voiam să te sun de ziua ta, dar numărul pe care-l știam nu mai
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în lumina-nghețată și să le-ngroape în înțelepciunea pămîntului așteptînd o primăvară ce va uita să vină! IARNĂ TIMPURIE Ninge duios pe sufletul meu. Fulgi răzvrătiți împietresc obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute pustiite prin veacuri adunate acum în prima zăpadă! Și, ninge! Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
și plângi , Și plângi în șoaptă... Și cel mare a fost un timp Supărat pe tine, Și tu te-ai detașat de el. O fi și vina ta? Te-ai rupt sufletește Și inima-ți amărâtă S-a stafidit, a împietrit, A înghețat... Cât un purice ți-e inima acum... Ticăie, freamătă,sare; Înapoi, înainte, înainte, înapoi Și-ți cade-n pantaloni apoi! ילדים, זו שמחה לבך פרעוש קטן, קופץ, מפרפר וחוזר. לבך במכנסיים... הקטן נמצא בבדיקות. התחלת לדמיין תסריטי בלהות
COPIII SUNT O BUCURIE (VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343964_a_345293]
-
degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor. - Iseliiin..., se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul. Împietri. Toate simțurile se concentrară pe acea voce atât de familiară. - Iseliiin... Iseliiin... Îi tânjea fiecare vibrație; cu cât se apropia, cu atât o dorea mai tare, mai aproape... Rămase cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot mai pregnant
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
de tranzit, „Sogenannte Durchgangsgetto”, un ghetou model, se spune... Și cel mai mare din Ardeal și din toată Ungaria... Trei zile am stat acasă cu sufletul la gură să vină să ne ia... Stăteam toți ascunși prin camere cu sufletele împietrite de groază, așteptând pe jandarmi... Au venit, în sfârșit... Doi jandarmi unguri cu un camion german după ei... Mama mea ne-a spus că ne merităm soarta, că suntem ca niște animale proaste care așteaptă să fie duse și spintecate
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
acesta în Fortul Agra, punându-i în spate cheltuielile costisitoare folosite la construcția Taj Mahalului. E de mirare cum a putut fi salvat acest minunat mormânt de mânia și invidia urmașilor! Dar probabil că frumusețea și măiestria artistică le-a împietrit orice pornire răuvoitoare, încât, chiar și azi, Taj-ul se înalță majestuos, nestricat de vicisitudinile vremii. Legenda mai spune că după ce a fost ridicat, inginerilor și lucrătorilor li s-ar fi scos ochii și tăiat mâinile că nu cumva să se
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
-n Bizanț ... În secolul al patrulea-n Bizanț, Împărăteasa zisă Plagudia, Neajungându-i ei, Împărăția, Ca guda ce își rupe al ei lanț Venit-a chiar pe Munte-n pași de danț Ca să-și arate toată semeția. Deodată, însă-i împietri trufia, Când auzi de dincolo de-un șanț Al Maicii Domnului, temutul glas: „Întoarce-te! Eu sunt Împărăteasă Pe Sfântul Munte; el îmi este vas! De-aici-'nainte, nici femei cu rasă N-au să mai calce-n sat ori prin
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
a fot mohorât foarte mult timp. Nu a mai zâmbit și nu a mai râs în nicio împrejurare. Nimeni nu putea ghici ce se petrece în sufletul său. Nu a plâns și nu s-a văietat nimănui. Inima lui era împietrită. Nu a mărturisit niciodată, dar și-a respectat tatăl necondiționat și și-a iubit mama mai mult decât se iubea pe sine, poate mai mult decât își iubea copiii și nevasta. Gavrilă a fost aproape indiferent. Atât atunci când a murit
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
întunece,căci iată păctuiesc în tot ceasul. Doamne, Cela ce vi în taină între oameni, ai milă de noi, că mblăm împiedecându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flîmând și fără de haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți și osândiți până la pământ. Doamne, Cel ce vi între oameni în taină, ai milă
RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377559_a_378888]
-
vise Dară cerința lor a fost prea mare ! Au fost prin ele chiar și interzise ! Și de-asta am căzut în resemnare. - Iubirea ta acum neșlefuită ! O voi trata ca pe-o esență tare. Chiar dac-o știu că este împietrită Am să o ”ung” cu dragoste, răbdare. Și-am să sculptez în dragostea divină Chipul plăpând ce-mi este și ispită. Voi aștepta ca sufletu-ți să vină ! Prin visul meu să facă chiar risipă. Brăila, decembrie 2016 Referință Bibliografică
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTEA TA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378402_a_379731]
-
21 aprilie 2017. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit O doamnă ești, târzie și plină de păcat. Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de pătimit Și pentru ce păcate să dăm acuma plata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
nepotrivit. Citește mai mult Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivitO doamna ești, târzie și plină de pacat.Inghetul tău din suflet pe flori le-a ofilit,Lumina primăverii, râzând, ai alungat.Si cântecul de păsări pe ram ai împietrit,Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata.Frumoasa ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit,Credeam că, obosită, la Poluri ești plecata.Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de patimitSi pentru ce păcate să dăm acuma plata?Sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
realitate a ei, așa cum o știa dintotdeauna. Însă ochii refuzau să se închidă și tot cercetau, încercând să înțeleagă ceva din noul decor, învăluit în aceeași lumină de atunci, sau, aproape la fel ca atunci, cândva, de parcă timpul ar fi împietrit, uitând să mai curgă. Cu toate acestea, simțea că totul era atât de... altfel. Înaintea stației la care ar fi trebuit să coboare, în autobuz urcă cu greu, ținându-se de bară, o femeie, căreia Smaranda îi putea da cu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
mentorul ei, neuitatul artist, cântăreț alipit de inima pădurenilor, Drăgan Muntean. Cu voia și fără voia sa, în spiritul artistei s-au zidit cărămizile temeliei dragostei de folclor, ale lui Drăgan Muntean, pentru că l-a iubit și urmat; s-a împietrit în ea zelul căutării, lustruirii, înfrumusețării și dăruirii folclorului, inimilor însetate de folclor. Se observă în aceasta că Maria Stroia a ucenit la „învățătorul” Drăgan Muntean, o ucenicie fructificatoare, că a „împrumutat” de la el stările înaltului spirit dar și modelul
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
inert. - Mămică, vino, cred că si-a dat ultima suflare. Aneta s-a apropiat de pat i-a luat mâna și a constatat că nu mai are puls. I-a închis pleoapele. Tea a ieșit afară. Ninsoarea cădea deasă. Durerea împietrise lacrimile în inimă. Ar fi vrut să plângă. Nu putea. Gândul îi stătea la cele văzute și nu găsea nici o explicație care să o mulțumească. Această experiență îi fusese de ajuns pentru a crede că omul nu este alcătuit doar
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Secunda grea ce nu o înțeleg. Întreabă-mă de-mi amintesc acum Mirosul primăverii pe-nserat, Umăr la umăr pe același drum Și, totuși, doi străini noi ne-am aflat. Când chipul ți-l scobesc cu gândul meu Să simt cum împietrește liniștea, Întreabă-mă, întreabă-te mereu Ce gust poate avea, ea, Fericirea. Referință Bibliografică: Întreabă-mă / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1447, Anul IV, 17 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]