962 matches
-
la vedere locul unde au fost înmormântați până în ziua de astăzi stăpânii locurilor, adesea prieteni ai localnicilor. Pe atunci țăranii, îmbrăcați în costumația timpului - cămeșoaie albe, lungi, lucrate cu broderii, cu căciulile în mână, și cu făcliile însoțitoare, cu fețele împietrite și privirile fixe, în tăcerea deplină care însemna respectul pentru cel repauzat, purtau sicriul boierului pe brațe până ce îl lăsau în locul de veci. Era respectul pământului și a omului. Plecatul, și el un fel de voievod al locurilor, stăpânul pământurilor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi îi ceru iertare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Portul popular românesc, introd. edit., București, 1971; Al. Tzigara-Samurcaș, Scrieri despre arta românească, introd. edit., București, 1987, Memorii, III, introd. edit., București, 2003; Ștefan Zeletin, Burghezia română, originea și rolul ei istoric, București, 1991, Neoliberalismul, București, 1992; Vintilă Ciocâlteu, Adânc împietrit, București, 2003. Traduceri: Michelangelo, Sonete, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., pref. Tudor Vianu, București, 1964, Sonete și crâmpeie de sonet, îngr. și pref. trad., București, 1975, Scrisori urmate de Viața lui Michelangelo scrisă de Ascanio Condivi, I-II, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
rațiune și cu sensibilitate) pe care această micime îi lasă cu totul reci. Puii de focă află asta de fiecare dată, pe propria lor piele. Vulnerabilitatea, privirea lor (inocența, tandrețea din ochi) ar trebui să înmoaie până și cele mai împietrite inimi și totuși, în fiecare an, în sezonul în care puii vin pe lume, aceștia sunt asasinați metodic pe banchizele marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
terorizat peste umăr la mulțimea speriată de bărbați și femei care încercau să nu vadă sau să audă nimic. Rusul a agitat mitraliera Thompson și și-a rotunjit buzele. „Komm!” - și l-a împins cu forță în coloană pe recrutul împietrit. Din nou erau doisprezece prizonieri. Fața rusului era relaxată. Cu al treilea chibrit și-a aprins papiroasa și a expirat placid fumul spre germanii încordați care se îndreptau spre casă în asfințit 14. Între aceste două episoade a intervenit o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui instabilitate dislocă eul din realitate și îi provoacă vertijuri. Terorizat, exclus sau atras cu perfidie de materie, descumpănit de conținutul propriului psihic, personajul se simte și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
durere o zidire mângâioasă.” (V. Alecsandri, 145) c. analitic: „Nu putem trăi confundând un rug cu focul lui Prometeu sau fiindu-ne indiferentă prăpastia dintre ele.” (O. Paler, Galilei, 156) d. propozițional (circumstanțiala modală de calitate): „Mă uitam la fețele împietrite ale inchizitorilor și-mi dădeam seama că erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și asimila mireasa și ceea ce reprezintă ea, poetul își începe creația. Timpul îngheață. Zamfira nu este cea hărăzită Luceafărului și Lautreamont nu l-a întâlnit încă pe Rimbaud. Zeii din Olimp se așează la mese, în tabere diferite, între zidurile împietrite ale Troiei. În față se deschid cărări, dar ochii-mi/ stau/ La pândă. O nouă Ana, cea a Meșterului Neagu, urmează a fi jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
O nouă Ana, cea a Meșterului Neagu, urmează a fi jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și visar, în codrul unde stă să moară/ un licărit de soare. În spațiul împietrit al iubirilor astrale din timpul Genezei, calea capătă consistența omătului și poleirea contopirii, flori de mercur, realizând piatra artei împlinite. Aici se schițează faza disoluției și începe coborârea spre inconștient, ceea ce de fapt e doar o moarte pentru văzul celor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
constat că în fața ochilor mi se prezentă o adevărată hartă archeologică cu totul specială a județului Romanați" (p. 105) cu detalieri de direcții, de înaintări și de parcursuri posibile în teritoriu: "de aici în sus merge spre Recica o cale împietrită...", "o altă cale, și mai bine însemnată pe țărmul stâng al Oltului, apucă de la Izlaz" (pp. 108-109) etc. 12 A. Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, Tipografia Națională a lui Ștefan Rasidescu, București, 1862, p. VI. 13 Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și se limitează reciproc: nu există nici un constant absolut, împietrit, care să devină independent de timp, respectiv de scurgerea ireversibilă a acestuia, după cum nu există nici un variabil absolut, care să nu se finalizeze cu stări și efecte care să se mențină relativ nemodificate de-a lungul unui interval mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
bucura de maturitate literară și de prestigiu în lumea științifică. Din 1932 era membru activ al Societății Scriitorilor Români. Debutul lui este găzduit în 1925 de revista „Gândirea”, fiind vorba de poezia Singur, ce va apărea și în placheta Adânc împietrit, din 1932. C. este un poet, chiar dacă unul în proces de autodefinire, cu trăiri entuziaste, cu angoase și incertitudini pe care le analizează detașat, consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
al invulnerabilității individului, apărat de forțele magice ale pământului. Dacă firul vieții nu i-ar fi fost atât de brusc curmat, C. ar fi încredințat tiparului și alte scrieri (dintre acestea, În miez de noapte rămânând în manuscris). SCRIERI: Adânc împietrit, Craiova, 1932; Poesii, București, 1934. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 97-98; Metzulescu, Literile, I, 29-33; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont. (1937), 104; Călinescu, Ist. lit. (1941), 852; Papadima, Creatorii, 450-455; Crohmălniceanu, Literatura, II, 169-171; Dicț. scriit. rom., I, 573. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
salvarea acestor versificări, rămase fără efect prin scoaterea din contextul generator. Iar în secțiunea Lirice, în afară de imaginea reușită din Sentimentală - „Ca lacul înghețat, inert,/ Adoarme sufletu-mi deșert/ Și toate gândurile tac./ Icoana ta doar, neclintită,/ Stă ca o lebădă-mpietrită,/ Surprinsă de îngheț pe lac” -, se află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
drept comun adresau vorbe grele poporului român. Atunci ei s-au hotărât să îl omoare. Lovit puternic de un deținut, preotul nu a replicat în nici un fel conform moralei creștine, care cere să întorci și celălalt obraz. Criminalii au rămas împietriți. Cel care l-a lovit i-a spus atunci “Iertați-mă părinte!” iar preotul l-a iertat, strângându-l în brațe și sărutându-l. Mai mult decât atât, l-au rugat pe părinte să mănânce, să nu moară. Cei care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
deci corpului, res pectiv lumii perceptibile prin simțurile corpului conduc la dizarmonii, care, mai devreme sau mai târziu, vor conduce la îmbolnăvirea și prăbușirea „sistemului“ artificial creat, pentru o necesară și igienică revenire a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
morți.“ Modurile înalte de manifestare și înțelegere presupun raportări diferite cu privire la materie și întruchipare. în acest context, materia devine forma unei înfățișări, ca vehicul pentru mijlocirea unui semn, fără fixarea ori atașarea unei „personalități“, fără separarea ca individualitate limitată și împietrită spațio temporal. Mai degrabă, spațiul și timpul devin, în acest caz, punți aruncate către oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV.3 Despre memorie Experiența surprinderii multiplului ca fiind desprins de Unul face posibilă memoria ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
plan subiectiv sau înțeleasă ca dinamică intradivină, reprezintă (dincolo de orice „localizare“ spațială înăuntru-în afară, aici-acolo) registrul inefabil, diafan, de nenumit, de neprins în chingile unui contur, ale unei forme date. Ea este, prin excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cei bănuiți de milă față de „chiaburi” sau a celor care șovăie. Colectivizarea este o ocazie remarcabilă de a-i selecționa „oameni mai duri”, lucru recomandat de Lenin încă din 1918. Stalin constituie astfel un partid format din călăi cu inima împietrită, gata de orice pentru a-l mulțumi pe Ghid și a servi sistemul. La fel de profund este și impactul psihologic și politic. Colectivizarea accentuează criminalizarea puterii și a societății. Numeroși kolhoznici devin apatici și eșuează în alcoolism. Cât despre Stalin, încurajat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucru foarte simplu: că sunt nevasta lui". Pentru puțin timp, Andrei este eroul așteptat, dar eroina văzând ezitările bibliotecarului redevine lucidă și inflexibilă, iar comunicarea dintre cei doi devine imposibilă. După gestul lui Andrei de a se împușca, Ioana rămâne "împietrită", "năucită", "nu pricepe nimic". Ioana nu era tipul de femeie mondenă, disprețuia balurile și avea o mândrie rece ca toți strămoșii săi, boieri de viță. Era cunoscută în cercul de prieteni drept "jupânița". Ea avea o simpatie deosebită față de o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
, revistă apărută la Iași, ca bilunar, la 15 februarie și la 1 martie 1947. Girant responsabil: Jacob Popper. În articolul-program, Secretul lui Pygmalion, se pledează pentru „literatura angajată în problemele vieții noastre”. Colaborează cu poezie Constant Tonegaru (Pădurea împietrită), Otilia Cazimir, Nicolae Țațomir, Al. Popovici, Gh. Chivu, Radu Vasiliu, iar proza este semnată de Ion Istrati, Otilia Cazimir, Leonard Gavriliu ș.a. Tudor Arghezi e inclus în sumar cu un medalion consacrat lui G. Ibrăileanu, Henri Dona scrie despre „libertatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289073_a_290402]
-
cadența. Dacă ai obosit mai bine las-o mai încet dar nu te opri decât odată cu ceilalți. 11. Când cobori ține ferm ghidonul și totdeauna ține un deget pe maneta de frână (arătătorul de regulă). Asta nu implica o poziție împietrită coatele și umerii trebuie să lucreze suplu astfel încât șocurile să nu-ți ajungă la cap și să nu-ți afecteze atenția și concentrarea. Mănușile te protejează de bătături și nu îți lunecă mâna chiar dacă transpiri, în plus te protejează de
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
a redeșteptat ca dintr-un somn adânc. Se sculă și cu pași repezi, mânat ca de o mână sfântă, s-a apropiat de ieslea Mântuitorului. Numai era acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, cu fața posomorâtă, cu inima împietrită, ci un unchiaș bătrân, cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca un mielușel și plin de bunătate. Smerit el căzu în genunchi la picioarele lui Christos și cu ochii scăldați în lacrimi îi ceru iertare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
urmare nu are timp să lenevească sau să rămână fără sentimente.171 Succesiunea rapidă cu care cititorul primește imaginile poetice leopardiene constituie și un scop al ermeticilor. Dorind la rândul lor să ofere imagini simultane, cu contururi nete, aparent fixe, împietrite, a căror capacitate de a intra în rezonanță cu viziuni din aceeași poezie sau cu cele din alte versuri scrise de acelasi autor să devină vizibilă numai într-un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viața se află sub semnul morții care se insinuează în fiecare clipă ce bate și în fiecare manifestare existențiala. Atunci cand poetul ermetic se referă la universul sau interior, rareori uită să semnaleze prezenta morții ce s-a strecurat în inima împietrita: Și moartea e / un loc din inimă (Valuri de râuri proaspete în somn).304 Pentru el moartea din interior, data de lipsă sentimentelor sau a inspirației creatoare este, întotdeauna, reversibila. Dimpotrivă, pentru Leopardi moartea era o experiență totală, o limită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]