943 matches
-
-ți cer cadouri scumpe,Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată,Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpeSpre vulturii luminii, de neguri detașată.Poate dorința mea un pic să te surprindă,Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitateCe-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate.Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubirePentru micuți sărmani ce suferă-n tăcere,Cuvântu-mi să le-aducă o rază în privire,... XIX. DECEMBRIE, de Rodica Constantinescu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Azi s-au oprit păsările cerului din zburat și din cântat, lumea toată a încremenit pentru o clipă, că îmi venise mie rândul să ies din tăcerea mea împietrită. Cântul meu așteptase calm în mine, îl simțeam cum voia să curgă duios și-avusese răbdarea unui biet câine când stă pe labe și linge un os. Mă întrebam, " Oare, despre ce să cânt?" când rândul avea să-mi vină
PASĂREA DE PIATRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378963_a_380292]
-
este ca din basme Și ninge iar în luna mai, Noaptea cea plină de fantasme Coboară lin pe-un colț de plai. Peste salcâmi se-așază norii Și vântul parcă s-a oprit, Adorm în cuiburi puișorii, Iar timpul pare împietrit! Referință Bibliografică: Au înflorit sub cer salcâmii / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AU ÎNFLORIT SUB CER SALCÂMII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379054_a_380383]
-
aștepta lângă gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin și pe cap cu o pălărie tot albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
au suflet bun și o inimă mare, De vindeca o rana-nainte de-a te doare Alții sunt mai chitrosi, cu sufletu-nnegrit Pentru ei lăcomia, nu are infint. De toți, dar și de toate găsești că la bazar Și inimi împietrite, dar și inimi cu hâr. Eu? sunt un muritor și simplu și onest Îmi trăiesc frumos viața, am caracter modest, Nu ma priviți pieziș, că nu sunt vreun fixist Am scos din al meu suflet, tot ce-i negativist. Așa
ASA SUNT EU de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382111_a_383440]
-
uitați... Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea. Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat Încă nu am uitat să mă nasc din nou Într-un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi Pentru prelungite dureri, Poeme ce se nasc din tăceri, Din speranța de ieri, din iubiri
ÎNCĂ NU AM UITAT... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380504_a_381833]
-
înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
gingășii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și fața ... Citește mai mult E forfotă și zarvă pe străzi aglomerate,Abia dacă se-aud vecerniile în strană
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
gingășii și nici de brațe-ntinse,Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc,Cu toții au probleme și vise neatinse,Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc.Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degustă plictisiți.Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând,Cu haine ponosite și fața ... XIV. GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015. Auzi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nu mai vezi cei de văzut demult... te-ascunzi mai aprig după deget ca o rană și plângi cu capul ca o perlă în pământ. ce ți-am facut eu fiică dalbă cea după Chip asemănare că stai ca moartă împietrită albă și nici la cer nu ai strigare ? tot ocolești menirea-ți sfântă de-a te trezi în Taină ca o floare nici nu cobori paloarea-ți blândă în cămăruța inimii chemare... până la apusul vieții mai ai șansă mai ai
POEM HIERATIC V- OCHIUL MINŢII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381104_a_382433]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > URMELE DE CAR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului În vis, eu merg îngândurată, cu pașii grei, ca împietrită, un car cu lume stă la poartă și-o văd pe mama mea iubită. E veselă și tânără, basmaua are nod în ceafa ei, râde cu lumea, îi aud glasul, râde, vorbește doar cu ei. Carul nu e tras de
URMELE DE CAR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381498_a_382827]
-
apare sub forma fixă a unui poem suprasaturat la maximum cu figuri de stil s-a înșelat amarnic. Căci, dacă vara îți scârțâie, vrând, nevrând, uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
Norii se țin în cârje de ninsoare, Vag timpul țesătura și-o complică, Contururile ard în îngroșare Sub marea de lumini cu ochi de sticlă. Culorile sunt reci și părăsite, E-o revărsare de metale gri, Largi voaluri indigo cad împietrite, Sub răsuflarea serii albăstrii. Atâta timp s-a condensate în aer Și-atâta necuprindere-n cuvânt. Prin zațul depărtărilor mă-ncaier, Cu umbra mea, în vidul pal dansând. Din volumul PEISAJE ȘI ANOTIMPURI de RODICA ELENA LUPU Editura ANAMAROL, 2016 ISBN
ALERGARE ÎN NORI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374345_a_375674]
-
uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit; o simfonie, • ca o șoaptă-mpietrită, așteptând resemnată, un soare nou, din neguri să răzbată... * 14 iulie 2014 Referință Bibliografică: Și zeul a uitat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
răpus toată iarba, culturile și toți copacii, de totul devenise sinistru în țara Egiptului; 8 - Stoluri de lăcuste au venit și au mâncat iarba ce mai rămăsese la egipteni chiar în urma plagilor anterioare, chiar a - grindinei! În ciuda acestora faraonul tot împietrit era; 9 - Când după toate acestea se făcu întuneric... Mai precis, după a treia zi de întuneric, în care nu se mai putea deosebi lumina de întuneric, ba chiar acelea au fost 3 zile ca de nopțile cele mai dense
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
Acasă > Poeme > Emoție > STRIGAT Autor: Dorisdoria Stănescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o zi am pierdut un prieten. Sufletul s-a golit și-a gemut împietrit. Într-o zi am pierdut un prieten, În zadar l-am chemat, înapoi n-a venit. Într-o zi am sădit un copac. Cu-a lui umbră am fost mulțumit și-mplinit. Într-o zi am sădit un copac. L-am
STRIGĂT de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374609_a_375938]
-
goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui și Marius o știe. Fiecare lucru este așezat într-o ordine desăvârșită și este mânuit cu o maximă atenție și grijă. Simt automat
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
așteaptă să le descoperi. Mi se pare ca visez, totul e atat de surprizător și fastuos. Îmi încarc plămânii cu aer curat și sorb cu nesaț toate priveliștile, de la clădirile vechi și cochete, cu flori la pervaz, la statuile golașe, împietrite, la străduțele înguste și șerpuite, la magazinele de anticariat, pline de lucruri valoroase. Orașul capătă un iz cosmopolit pe masura ce, în jurul nostru, apar grupuri de turiști, pe fața cărora citești aceeași încântare și surpriză pe care o încerc și eu. Nu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
mame, dar își aminti repede de misiunea lui, așa că își întinse și el aripioarele învăluind cu iubirea sa, și mamă și prunc deopotrivă. Sa-l botezam, rosti părintele cu gals scăzut, din care bunatatea lui învăluia și inimile cele mai împietrite. O cădiță mică, în care mama îl îmbăia pe micuțul prunc, apa pregatită pentru botezul copilașului era caldă, atât cât Dragoș să nu simtă că i-ar fi frig! Îngerașul își împreună mânuțele într-o rugă fierbinte, către Bunul Tată
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
le atrăsese atunci atenția să nu arunce cu pietre, deoarece riscau să lovească pe vre-un legionar. Apoi acel muget al pământului îi făcu pe toți să stea locului încremeniți și totodată uimiți, privindu-se unii pe alții încurcați și împietriți. Pământul se cutremura iar cele trei cruci se mișcară într-o parte și-n alta dând locului un aer și mai sinistru fiindcă cele trei corpuri atârnate se mișcau acum în virtutea inerției, ca bătute de un vânt foarte puternic. Ploaia
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
studenții noștri de azi, între studii și rugăciune. Nu știm cum își pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care vrând-nevrând o căutăm și ne-o însușim, avem nevoie de hrana sufletească, fără de care murim, deși trăim, devenim sterpi, împietriți, uscați, nesimțitori, geloși, mândri s.a.m.d. După dum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.'' Viața aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
studenții noștri de azi, între studii și rugăciune. Nu știm cum își pot face programul, însă, pe lângă hrana trupească pe care vrând-nevrând o căutăm și ne-o însușim, avem nevoie de hrana sufletească, fără de care murim, deși trăim, devenim sterpi, împietriți, uscați, nesimțitori, geloși, mândri s.a.m.d. După dum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.'' Viața aceasta duhovnicească de rugăciune este o legătură cu Izvorul
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
simt atât pe oamenii cei buni, cât și pe cei răi. Pentru că omul cu suflet mare iubește deopotrivă pe toți din jurul său: și pe oameni, și pe toate ființele lăsate de Dumnezeu pe pământ, precum și întreaga natură cu frumusețile ei împietrite. Pe de altă parte, autorul motivează trimiterea cailor pe drumul fără întoarcere și de către stăpânii care i-au iubit, pentru că au fost nevoiți să recurgă la această decizie disperată, din cauza sărăciei, când nu mai reușeau să le asigure hrana. În
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]