460 matches
-
blestema. Acest tip de extatic este atestat și în alte societăți nomade (de exemplu, kăhin-ula arabi)36. Mult mai importantă era funcțiunea "profetului" (nâbî); vom reveni asupra acesteia mai departe (§ 116). Pentru moment să adăugăm că profetismul extatic israelit își împlântă rădăcinile în religia canaaneană 37. Într-adevăr, cultul lui Baal comporta acești nâbâim (ci. HI Regi, 18:19 sq.; IV Regi, 10: 19). Dar e vorba de un tip de experiență extatică destul de comun în Orientul Apropiat antic, cu excepția Egiptului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prilej de desăvârșire prin cuvânt. Să-ți atârne fraza fragedă, grea, irizând curcubeie asemeni bobului lipit de talia ierbii înalte. Pe o muchie de șanț comunal, năpădit de brusturi străbuni și scaieți violenți, de pălămidă și curul găinii, de rostopască, împlântând sever un cui ruginit în trupul fragil al unui fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului rămâne împlântat în jiletca brodată. Toată povestirea este pe acest ton vesel și mistificator; parcă e un compromis între Cina armurilor de Théophile Gautier și Anul Nou în Marais de Alphonse Daudet. Și în poeziile sale sună uneori râsul luminos, iar când
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
regretatul Ion Stoian), ca să-l întreb "de ce l-au omorât?". Puțini ani mai târziu, tot tata filma în TVR duetul Contele de Luna-Leonora din Trubadurul, împreună cu Mioara Cortez-David. Eram fascinat de această soprană blondă, cu o voce care ți se împlânta direct în adâncul sufletului - mi aduc aminte că am ascultat prima oară "Sola, perduta, abbandonata" cu ea la un concert Vă place opera? și am avut senzația că mă topesc în scaun -, cu gura spurcată și umor contagios. La filmarea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să ia cu dânsul deochiul, iar omul bolnav să scape de năpastă. Când aruncă apa pe animal, Baba Doftoroaia rostește: Când s-o deochia mâța și câinile, Atunci să se mai deoache (cutare), Atunci și nici atunci! După aceea, descântătoarea împlântă cuțitul în pământ, iar vasul (ulcica, paharul) se întoarce cu gura în jos, zicând: ”Nu întorc ulcica (sau paharul), ci întorc sănătatea și tot binele asupra lui (cutare)”. Superstiții din bătrâni Legate de anumite zile și sărbători Anul Nou. În
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
dobândi o mare putere și energie. Când întâlnești prietenul vegetal, mângâie-l și strânge-l în brațe, rostindu-i un descântec din folclorul nostru minunat (ia această carte cu tine, cititorule): Bun găsit, frate (numele copacului), În pământ te-ai împlântat, În lumină te-ai scăldat, Vânturile te-au înfruntat Până când te-ai înălțat. Ai crescut mândru sub soare Cu curaj și cu răbdare. Eu sunt tu și tu ești eu Și la bine și la rău! Vei simți în vine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
să ia cu dânsul deochiul, iar omul bolnav să scape de năpastă. Când aruncă apa pe animal, Baba Doftoroaia rostește: Când s-o deochia mâța și câinile, Atunci să se mai deoache (cutare), Atunci și nici atunci! După aceea, descântătoarea împlântă cuțitul în pământ, iar vasul (ulcica, paharul) se întoarce cu gura în jos, zicând: ”Nu întorc ulcica (sau paharul), ci întorc sănătatea și tot binele asupra lui (cutare)”. Superstiții din bătrâni Legate de anumite zile și sărbători Anul Nou. În
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dobândi o mare putere și energie. Când întâlnești prietenul vegetal, mângâie-l și strânge-l în brațe, rostindu-i un descântec din folclorul nostru minunat (ia această carte cu tine, cititorule): Bun găsit, frate (numele copacului), În pământ te-ai împlântat, În lumină te-ai scăldat, Vânturile te-au înfruntat Până când te-ai înălțat. Ai crescut mândru sub soare Cu curaj și cu răbdare. Eu sunt tu și tu ești eu Și la bine și la rău! Vei simți în vine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
au nevoie de un sistem de idei, nu doar de pâine și circ. Se găsesc ideologii care promit să le ordoneze viața, să le dea sens vieții. Ideologia totalitară montează o întreagă armată în propagandă încât omul să trăiască acolo împlântat într-o minciună oficială generalizată. Propagandiștii sunt artiști, chiar dacă unii grotești. Folosesc cu înverșunare hiperbola când e vorba să-și prezinte isprăvile, și omisiunea când e vorba de efecte dezastruoase ale propriilor politici.. Ceea ce fac și cei din marketing. În
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
La rândul ei, distanța intră în vedere, se deschide pe măsură ce cheamă, invită la străbatere: "îmi cufund chipul pentru a face rotocoale liniștitoare/ fața mea coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
copac se retrage înăuntrul trunchiului, dedesubtul scoarței terne și scorojite din exterior. Urla din răsputeri "nu vreau" pentru a-și acoperi un murmur interior aliat insurecțional cu el, o slăbiciune ce, treptat, se descoperea cu oroare ca slăbiciune pentru el împlântată subversiv înlăuntru-i. Deversa atunci asupra lui, dramatic, tot torențialul ei repertoriu de ocări în încercarea de a-și trezi ura împotriva lui. Dar el înota sprinten în amontele torentului, de parcă izvorul invectivelor l-ar fi atras și mai tare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de vicar, la parohia catolică din Roman a venit la 1 iunie 1965, de la Ministerul Cultelor. A fost, poate, cea mai liniștită perioadă din viața părintelui, a fost acel „ACASĂ”, trăit în comuniune cu mica turmă, în care el a împlântat atâta dragoste și lumină. În 1975 (pe 23.09) îi scria mamei mele: „Nu v-am uitat. Mă gândesc în anumite clipe, la cei care îmi sunt dragi, și, înaintea mea, am un tablou, care îmi arată, tot ceea ce am
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
enigmatică tăinuită în dezordinea absurdului. Piere sensul și de fapt piere tragicul. Destinul decade la o farsă perversă și încetează de a fi o lipsă de sens a lumii (care e sensul acestei lipse ?), o imoralitate, un Rău fundamental, metafizic, împlântat în ordinea universală. Nesatisfăcut de un deznodământ care dizolvă tragicul, criticul propune o altă desfășurare a evenimentelor. După părerea lui, cererea zeilor ca Oedip să ucidă din nou ar trebui să fie motivată, iar nu arbitrară : ar fi de dorit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
administratorul îl îndeamnă să acționeze în fața cortinei (III, p. 404) și să aducă și câteva bocitoare sau corul pentru că ar face bine n tablou (III, p. 405). Complotistul anunță că se va strecura pe furiș către inamic pentru a-i împlânta cuțitul ăsta în spate, apoi îl va strânge de gât și, în cele din urmă, îl va călca în picioare, partenerul de discuție admiră aceste scene de mare efect, însă îl sfătuiește să aștepte câteva clipe într-o emoție reținută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fetei transformate în junincă precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
solemnă ocaziune Ședința Camerei de la 14 martie 1881 d. general d. lecca: Ieri s a zis, negreșit din eroare, că dinastia este o plantă plăpândă în instituțiunile noastre naționale; noi credem că este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate in conștiința românilor. (Aplauze.) S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțimânte monarhice. Să ne grăbim dar a săvârși marele act al proclamării regalității României (aplauze prelungite) pentru a dovedi că întru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de la Oituz, la Verdea, lîngă Mărăști. Fusesem, în timpul bolii, mutat la un regiment de obuziere. Am ajuns la noua unitate, pe la începutul toamnei anului 1917. Bateria la care fusesem repartizat era întinsă la poalele unui munte, iar soldații în adăposturi împlîntate în peretele muntelui. Eram la baterie patru ofițeri și comandantul, căpitanul Lupașcu un ofițer de elită și un frumos caracter. Ne făceam singuri de mîncare, dormeam toți ofițerii în același adăpost. Trăiam ca într-o familie în care toți, ofițeri
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
rana adâncă de la umăr Bodo mai avea alte câteva răni deschise care Îl umpluseră de sânge. Alunecă de pe cal și Ambrosius se apropie să-i dea lovitura de grație. În clipa În care vârful sabiei străpungea veșmântul tânărului, Hugo Își Împlântă adânc cuțitul În spatele tovarășului său. Sabia chiorului alunecă sub coasta tânărului, fără Însă a-i atinge inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintr-odată liniște. Oamenii se retraseră către ieșire. Rămaseră doar câțiva, cei mai apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe care Îl aprinse și-l Împlântă Într-o crăpătură a pământului Înghețat. Apoi se retrase de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort ca și cum s-ar fi așteptat să-l vadă ridicându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spini? O vorbire lungă, plină de gravitate, întreruptă de tusă și scuipături: Domnilor! châm! châm! châm-châm! Pftiu! Meșteșug de a te urca prin unghiul de dinafară al caselor de lemn, al gardurilor nalte, cu două junghere scurte, pe care le împlântă pe rând și le scoate ridicându-se în mușchi până sus. Mania persecuției: Râdea de mine și sunt sigur că râdea de mine că prea râdea cu haz. * Brienley, Johnson et Ince Ltd. Bucharest Roumania 35 Leicester Square 22 Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ninsori. Gazeta noastră, adică ilustrul Gancevici Mâna cu spada-n mână o mie de bulgari Și-i contempla maiorul din somnul lui, de-aici Cum fug zarzavagiii notând prin munții mari. Iar sublocotenentul din Hangu eu v-o jur Își împlântase spada la un Bulgar în c... Ș-așa, prins în frigare, striga spre-o ordonanță Să vie ca să-i puie friptura-n siguranță... Vulovici, de-altă parte, eșea ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a lui Vodă Cuza, într-un timp pe când partizele politice, nefiind bine diferențiate, o întreagă confuziune domnea în spirite, pe când ideea liberală era taxată de subversivă, de anarhistă, iar ideea conservatoare de reacționară, separatistă, pe când principiul monarhic nu era bine împlântat în inima poporului. Prin urmare, spiritul public în continuă oscilațiune, întocmai ca și o mare rădicată în valuri, nu putea să se liniștească deodată și să reintre în echilibrul normal decât încet, încet. De aceea, s-a văzut la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
face ca organismul pionier să fie Întotdeauna o plantă, adică un organism capabil să se hrănească singur. Iar această plantă nu este o oarecare, ci una lipsită de rădăcini, cu care n’are Încă ce face, neavând unde să le Împlânte, și care să se mulțumească astfel doar cu apa ce-o poate absorbi din atmosferă. Adică, licheni și mușchi, plante ale căror corpuri funcționează efectiv ca un burete. Lichenii nu sunt Întotdeauna apți a Îndeplini acest rol. De multe ori
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
simbolic, Îndreptat spre pământ, indică sensul În care acesta asigură un flux, de altminteri real. Întreaga biosferă, cu civilizația umană cu tot, depinde, mai mult decât ne putem imagina, de felul În care planta Își Îndeplinește rolul, acela de “ștecher” Împlântat În Soare. Numai că planta n’are nevoie doar de a fi conștiincioasă. Ea are nevoie măcar să fie lăsată În pace, dacă nu ajutată. Dar realitatea e alta, conform proverbului românesc “În calul care trage, În acela se bate”. Copaci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
favorizată care, posedând o armă secretă, anume una chimică, ar domina lumea. Chiar dacă sinteza acelor substanțe alelopatice, cu caracter reducător, secretul armei, necesită energie și doar planta are acces direct la ea. De fapt, plantele nu trăiesc singure, ci Își Împlântă rădăcinile nu Într’un material inert cum poate pare solul, ci Într’unul unde “fierbe” Viața. Lăsând deoparte organismele mari, ca larve, viermi, animale superioare chiar, dar care, pluricelulare fiind, ascunse deci, cum spuneam nu demult, În spatele pielii lor, nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]