729 matches
-
să fixeze peruca pe capul lui Judy. Găsi o bucată într-o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse în ghereta lui. Wilt îl urmări cum își aprinde pipa, după care își îndreptă atenția spre biciclete. Afurisitele alea erau încuiate. Nu avea altă soluție decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
viața îi era în pericol. Se ridică, se îndepărtă repede de scaun, călcă greoi pe o măsuță ce-i ieșise în cale, răsturnă coșul de hârtii și se aruncă prin ușă direct în holul larg. Când se îndepărtă de birou, împleticindu-se, dar hotărât să-și găsească adăpost undeva, auzi cum sună cineva la ușă. Părintele St John Froude deschise și fixă cu privirea chipul inspectorului Flint. — Slavă Domnului c-ați venit! icni el. E aici, înăuntru. Inspectorul și doi agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
va fi primit cu bombăneli. Încă o confirmare că nu s-a schimbat, e același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de câteva ori să intre în vorbă cu el. Un tânăr politicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în cazul acesta, sunetul unei mâini mici care îi bătea încet și ezitant la ușă. Era ora nouă și câteva minute și, când Tom a reușit să înregistreze zgomotul, când s-a dat jos din pat și s-a apropiat împleticit de ușă ca să deschidă, viața lui a luat o turnură nouă și surprinzătoare. Mai de-a dreptul spus, pentru el totul s-a schimbat și abia acum, după atâtea pregătiri laborioase, după atâta arat și săpat terenul, începe și cronica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să nu ne întâlnim cu vreun cunoscut. Până la urmă, nu e nici Crăciunul și nici ziua de naștere a vreuneia din noi. Și din câte știu, Irlanda nu a câștigat vreun meci azi, așa că o să fim o priveliște destul de tristă, împleticindu-ne pe Grafton Street în halul în care suntem. Sugerez să luăm un taxi până la Debbie acasă, unde am putea să mâncăm ceva și să mai deschidem o sticlă de vin. I se pare o idee bună și e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu, de fapt nu. Aproape că mi-aș dori, pentru că sunt destul de epuizată, dar mă duc să mă plimb prin Prudential Centre și să mă uit prin vitrine. Apoi mă întâlnesc cu cineva și mergem să bem ceva. Mi se împleticește limba și nici vocea parcă nu ar fi a mea. Aș vrea să par mai relaxată. —Cu unul dintre piloți? întreabă el imediat. Nu fi prostuț. Mă întâlnesc cu una din fete. Am înțeles. Pare ușurat. Mă bucur că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
le fi făcut, jurând că nu mai fac niciodată. În fine, să te îmbeți poate fi distractiv când ești adolescent, dar odată ce treci de o anumită vârstă, e ceva destul de urât, nu-i așa? Adică, ați văzut vreodată o femeie împleticindu-se și v-ați gândit că arată grozav? Așa că asta e. Hotărârea mea de Anul Nou este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sunt Rachel. Sunt Emma. — Emma. Sigur că da ! Dă din cap conspirativ, a aprobare. Păi bine atunci, vă doresc o seară frumoasă ! Și mai sună-mă când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
încă în transă. Tocmai am citit promisiunea Sephora. E... e, pur și simplu, foarte frumos spus. — Păi... OK, zice individul și se uită la mine suspicios. Vă doresc o zi bună. Dau din cap, apoi plec cu un mers relativ împleticit spre un șir de sticluțe cu lacuri de unghii, cu nume ca Inteligență Cosmică și Vis Lucid. Mă uit la produsele expuse, copleșită de emoție. Aceste sticluțe îmi vorbesc. Îmi spun că, dacă îmi vopsesc unghiile în culoarea potrivită, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să spunem lucrurilor pe nume. Aia n‑am fost niciodată eu, nu‑i așa? Rămânem aici ore întregi. Dansăm pe muzică de jazz, mâncăm înghețată din fructele pasiunii și vorbim despre orice, în afară de muncă. Ne întoarcem la hotel râzând și împleticindu‑ne ușor, iar mâna lui Luke își croiește cu îndemânare loc sub rochia mea. — Domnișoară Bloomwood, zice recepționerul când trecem de tejghea. Aveți un mesaj, să o sunați pe Susan Cleath‑Stuart la Londra. La orice oră vă întoarceți. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în spatele meu, Din lipsè de alte probe valabile, singurul meu argument în favoarea acestei deducții este chiar elanul turbat cu care cetèțeanul se aruncè înspre mine, Dar, apreciind eronat distanță la care mè aflu eu, bețivul nu face decât sè cadè, împleticindu-se, pește masă din spatele cèreia, așezat pe scaun, urmèream curios întreaga scenè, Te omor! strigè el, Matei, luat prin surprindere, abia reușește sè se fereascè de atacul lui și, sèrind în picioare, se lipește cu spatele de perete, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit, un schelet urât mirositor, cu mâinile și picioarele degerate, cangrenate Într-o mină siberiană. Pașii lui istoviți, Împleticindu-se În zăpadă, excremente, sânge, sârmă ghimpată... Tată... Căldura trupului mare și ocrotitor care te duce adormită În brațe, scârțâitul zăpezii sub pașii apăsați ai tatei. * Suntem alți oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mese fuseseră debarasate, iar scaunele fuseseră date de-o parte, astfel încât restaurantul să fie pregătit pentru a doua zi dimineață, când avea să apară echipa de curățenie. Celor doi le-a trebuit de două ori mai mult timp ca să ajungă, împleticindu-se, până la camera lor. Asta pentru că întâi au greșit drumul și-au ajuns în debaraua cu așternuturi și prosoape. Acolo au avut parte de ceea ce ei au numit: momentul lor Boris Becker. Susan și Nick au început să se sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în buzunarele adânci ale șortului din material de camuflaj. Rafael umbla printr-o ceață a memoriei, încercând să lege imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
căror șoferi erau de obicei mai puțin gravi decât cei care conduceau chestiile alea mari, cu două etaje. Șoferul nostru Își exprima personalitatea deschizând ușile Înainte să ajungă În stație și Închizându-le după ce pornea iarăși. Se urcară doi bețivi, Împleticindu-se și mormăind, cu câte o cutie de Tennent’s Extra strânsă zdravăn În mână. Am sperat că nu aveau să cadă atunci când va demara autobuzul. — Derek ar putea să aibă niște necazuri, i-am spus. Ți-a explicat Împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acoperișul chioșcului, ca să scapi de furia lui? Abia după ce l-am chemat pe fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și când face cinci pași. Noaptea trecută l-au găsit în patru labe, cu fața plină de rahat de câine.” „Cum?” „Da, a căzut cu fața chiar în murdărie. Și azi de dimineață, anunța fălos că o să-l otrăvească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intrau fără avertisment. Urmau o mulțime de gesturi largi și o muzică dramatică la pian. Înainte, muzica fusese moale ca vata. Doamna ducea o mână la piept și își punea apoi brațul pe frunte. Ea cădea leșinată, iar Charlie se împleticea printre scaune. Dacă era destul de dibaci, îi trăgea soțului niște șuturi în fund. Filmul rula duminică dimineața la cinema, noi copiii râdeam până ne durea burta. Durerea de burtă apare adesea în cele mai frumoase momente, niciodată când te amenință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
săturat de învinuirile tale! N-o să scapi de mine așa de ușor acum după ce m-ai îmbolnăvit, șuieră el printre dinți, iar eu tremur din tot corpul, eu te-am îmbolnăvit, ingratule, eu te-am îmbolnăvit? Dar cuvintele mi se împleticesc în gât, se chinuie să iasă, flutură printre amigdalele inflamate din pricina furiei, cine oare pregătise un capitol atât de scurt de viață pentru noi și cum se va termina el și ce anume se va întâmpla cu Noga, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
firișoare de carne roșie, grasă, iar în clipa aceea îmi dau seama că am mâncat tot, că nu lăsasem nimic pentru Noga, nimic din mâncarea aceasta care îi plăcea atât de mult, cum am putut să fac așa ceva, mă îndrept împleticindu-mă spre baie și îngenunchez în fața vasului de toaletă, nu pot păstra greutatea aceasta în burtă, îmi îndes două degete în gură, simțeam că, atunci când voi da totul afară, mă voi purifica, dar nu voia să iasă nimic, bulgărașii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în care mă gândesc la răsăritul inevitabil, încep să tremur, Noga se va trezi de dimineață, ce să îi spun, cum să stau în fața ei, trebuie să îi găsesc scrisoarea, să o ascund de ea până ce îmi revin, mă îndrept împleticindu-mă spre camera ei, din pricina faptului că stătusem prea mult aplecată peste balustradă, îmi este greu să îmi îndrept spatele, așa că merg aplecată, asemenea omului primordial, prin peșteri, intru încordată în cameră, îmi fac loc printre grămezile de haine, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe pat în pijama, o copilă deja mare, înconjurată de ursuleți și clovni, încerc să o ating, te simți bine, Noghi? Dar ea nu îmi răspunde, știe, nu mai am nici o îndoială, a găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-și intre pe deplin în drepturile. Am ridicat capacul borcanului, am scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mână. E o tigaie. Niciodată până acum n-am mai văzut pe cineva lovit sau lovind cu o tigaie, în afară de personajele din desenele animate de sâmbăta dimineața. Sună cam așa: „Bang!“ și cred că doare de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia aleargă spre Jennifer. Ar putea fi atlet profesionist cotoroanța asta: țâșnește de pe scări ca din standurile de pornire în cursa de alergări. Ajunge la Jennifer atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]