743 matches
-
ei. Timpul se topește ca fulgii de zăpadă, știi că ai câteva ore suspendate, în care nu trebuie să faci nimic-nimic, doar să plutești de-a lungul câmpurilor albe, ca și cum ai zbura. Șovăiseră înainte să pornească, fiindcă iarna trenul se împotmolea, uneori, în troiene. Dar ziarele nu anunțau viscole. — Ce se mai știe de străinul acela, găsit vineri, Dan Crețu? întrebă Agata. Lumea a început să spună tot felul de nerozii, iar copiii noștri - adică mai mult Jacques - îl cred căzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca și cum îi făcea o favoare, dar, în cele din urmă, le-a luat cu totul și au pornit. Estuarul lui Shatt al-Arab scotea o duhoare de mâl, înfrățită atunci cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le-a luat cu totul și au pornit. Estuarul lui Shatt al-Arab scotea o duhoare de mâl, înfrățită atunci cu tutun și cu damf de pește. — Cum e? Vi se împotmolesc bărcile? întrebase Omar. Am citit ieri în ziare... — Se împotmolesc mai de mult, de pe vremea englezilor, spuse șoferul, uitându-se în față. Era un bandari de-al locului, negricios și neras, ca un cioclu. Omar nu mai fusese în sud, atât de aproape de graniță, iar priveliștea orașului ars îl înfricoșa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-a ajuns la concluzia că trebuie exhumat cadavrul și șefectuată o nouă autopșie, sperând a se obține ceva nou , dar tot nu s-a gășit ceva deosebit. Și cum noi cei din echipa de cercetare am rămas cu mașina împotmolită pe un drum spre cimitir, nu reușeam șinguri să ieșim , atunci a venit în ajutor un cetățean din comună, care încălțat cu cizme de cauciuc ne-a ajutat, participând chiar la exhumare și la autopșie, fiind curios și el de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de suspecți. Peste toate acestea, dată fiind existența unui bar în holul recepției, exista poșibilitatea pătrunderii în hotel a unor persoane, fără a fi observate de personalul de la recepție, așa cum, probabil intrase și victima. Una peste alta, ancheta s-a împotmolit și avea să rămână astfel o bună bucată de vreme, timp în care speranțele s-au focalizat pe componenta informativă a acestei complexe activități, care este munca de judiciar. Cu alte cuvinte, apelul la... ciripitori. Am foloșit peiorativul pentru a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
indicându-ne de fiecare dată alt loc. Aceasta s-a întâmplat de vreo 5 ori și chiar odată pe timp de noapte am rămas înzăpeziți, după multe ore am reușit să ieșim din nămeți luând-o prin câmp și deal împotmolindu-ne , am înnoptat într-o școlibă părăsită, iar deținutul(călugărul) era în paza câinelui lup 108 care a stat de strajă și nu l-a slăbit nici o clipă din ochi. Tot drumul ne-Așajutat cu deale gurii că eram tare înfometați
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
bun, mai nou, unde poți fi oricine vrei să fii.“ A ascuns comoara sau cel puțin secretul locului în care se găsea, în Second Life. Și atunci nervii îi cedară. O, nu. Să ajungă atât de departe și să se împotmolească acum. Cum au putut, cum a putut ea să fie atât de incapabilă? — Ce e? întrebă Uri, încă uimit. Maggie nu spuse nimic, punându-și pur și simplu degetul pe buze. Ce idioți. Încă de la moartea lui Afif Aweida își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care tocmai o coborâse... a zis că ar trebui să îmi placă priveliștea. După care, n-o să vă vină să credeți, s-a suit în mașină și a plecat. Cu haina mea cu tot. Era evreu, șoferul ăsta? Maggie se împotmoli. Care era răspunsul corect? Ar fi fost o insultă să acuze un evreu de acest act perfid? Sau ar fi fost considerată o trădare mai mare angajarea din start a unui taximetrist palestinian? — Știi, nu l-am întrebat. Dar simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o idee clară și concisă referitoare la ceea ce își doresc, făcând astfel aproape imposibilă atingerea viitorului succes. Abordarea pe care eu o propun, de planificare strategică, oferă o alternativă unui proces care mult prea des face ca strategia să se împotmolească sau oferă informații incomplete, făcând dificilă atingerea succesului. Jocul „ucideți propriul viitor” Am dezvoltat un exercițiu pe care îl folosesc în cartea de față și pe care l-am utilizat în cazul multor clienți. Este vorba despre jocul „ucideți viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
evoluție? Ce ar fi altceva decît o anticipare a concretului iar concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr iluzoriu care își găsește mai încet progresul, pentru că s-a împotmolit prea mult în concret? Ce este concretul altceva decît un împietrit fel de a fi iluzoriu? Iar adevărul nu constituie tot o iluzie, din moment ce este esențial, dar este văzut în atît de multe moduri aparente?... Și totuși, adevărul este la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ele? În ultimele trei zile, Ivan a tot cărat cu mașina dentiști, geografi și cardiologi. — Dentiști, izbucni una dintre femei, arătîndu-și dinții perfecți. SÎntem soții de dentiști. Par mulțumite. A fi soții de dentiști În vacanță, În timp ce soții lor sînt Împotmoliți pînă peste cap În tot felul de seminarii discutînd ultimele descoperiri ale profesiei, le face fericite. Au ieșit noaptea la plimbare, Într-un oraș frumos și istoric, frunzele foșnesc ușor În măslinii dulci, cu parfum Întunecat, o statuie aurită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi mai pune o Întrebare: ȘI DUPĂ JUDECATĂ CE MAI URMEAZĂ? Asta ar vrea să știe și el, dar nu se așteaptă ca răspunsul să-i aducă iluminarea. Conduce mai departe prin lapoviță, sperînd ca roțile să nu i se-mpotmolească Într-un făgaș, pînă cînd vede răspunsul: ÎNVIEREA. Ei, așa e mai bine, dar tot nu crede că e corect să trebuiască să treci printr-o judecată pentru a ajunge acolo. După alte cîteva mile În sus pe deal, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe poziție. — Și eu, pentru prima dată în viață, am lăsat baltă o clinică plină de pacienți. Francesca își închipui visele și speranțele tuturor acelor oameni, eșantioanele de spermă risipite, ovulele nefertilizate, și toate astea din cauză că ... Aici imaginația ei se împotmoli. Din ce cauză de fapt? — Trebuia să te văd, Francesca. Trebuia să-ți spun chiar acum, fără să mai aștept o clipă măcar, ce prostie am făcut. Fran simți că-i sare inima din piept. Avea să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fac un zgomot puternic și, de multe ori, stăpânul casei, politicos, ne invită să renunțăm la atare „huruială” să poată auzi urarea... Să vezi atunci râsete, pentru că dacă se termină bateria de la lanternă și am uitat parte din cuvinte, ne împotmolim. Odată terminată toată trebușoara aceasta, adică urătura, suntem invitați în casa gospodarului care ne servește cu suc, uneori vin fiert, prăjituri, mai ales plăcintă cu mere sau nuci ori cu plăcintă cu brânză de vaci. Nu știu cum este prin alte sate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la capăt, Marie... singura mea nădejde... iartă-mă, dragostea mea. Iartă-mă, pentru ce? I se topi nima. Ea era cea care nu Înțelesese nimic, ea era cea care ar fi trebuit să-l urmeze, ea era cea care se Împotmolise. RÎdea și plîngea În același timp, se temuse atît de mult că-l pierduse, dar acum totul avea să se aranjeze, o iubea, o ierta... Își apropia mîna de ecran cînd imaginea făcu linii și dispăru. Legătura prin satelit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minte, mi-am dat seama că erau cu toții supărați. M-am strecurat până În apropierea lor și i-am văzut adunați Într-un luminiș, pe malul apei. Se zgâiau la ceea ce fusese culcușul lui Enkim care, Încă legat de bulumac, se Împotmolise Într-o limbă de nisip. Nu Îndrăzneau să se apropie de lucrul acela nenumit și am Înțeles că se chiorau după urmele noastre pe care, cum altfel, nu izbuteau să le găsească. Nu trecu mult și câțiva, uriași și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țineai pe Enkim cu noi, ca să-i Încurcăm semnele, Îmi zise. - Enkim Îmi era și prieten și vrăjmaș, i-am răspuns. Nu puteam să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care stăpânește N’jamo, iar semnele pe care le-am schimbat de fiecare dată, o să-i Încurce și mai și. Până se vor găsi cu Enkim, noi o să ajungem departe. - Of, of, măi Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a continuat Ravelstein, dar ești de acord, cred, că Încerc să‑ți fac un bine. Bineînțeles, Îi Înțelegeam motivele. Voia să‑i scriu biografia și, În același timp, să mă salveze pe mine de deprinderile mele pernicioase. Socotea că sunt Împotmolit În viața privată și că ar trebui să fiu restituit comunității. „Prea mulți ani de interiorizare!” Îmi repeta. Aveam nevoie urgentă de contactul cu viața politică - nu cu politica locală sau cu aparatul politic, nici măcar cu politica națională, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o stare foarte ciudată, dar Îmi spuneam că asta‑i indispoziția cu care venisem din nord - un soi de tulburare sau de confuzie - ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
orice om normal. Ai s‑o verifici În fiecare dimineață și pe viitor ai să‑mi comunici ziua din săptămână și data calendaristică. După care mi‑a agățat un calendar pe perete. Doctorul Își dădu seama că zilele mele se Împotmoleau Într‑o mlaștină de nepăsare față de mine Însumi și că eram adânc demoralizat, că mă lăsam târât, descurajat, În apatie și dezordine. E posibil ca doctorul Bakst să fie acela care m‑a salvat. Cred că Îmi datorez viața acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îmi plăcea să ascult vocea care însoțea afișarea unei stații - uneori, din cauza intensității prea mici a curentului, subțirimea ei femeiască lăsa loc unui bariton androgin, care zicea Urmează stația... și spunea stația, dar nu se mai înțelegea nimic, de parcă se împotmolise în noroi. Acum eram înconjurat de moși și nu mă puteam uita pe geam fără să irit pe vreunul și, mai mult, afișajul se blocase la Piața Gemeni, așa că nu știam unde mă aflu. Nu era cazul să întreb, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Primăria, Comandamentul militar, singura biserică din sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă, cu o capacitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
roșie ca sfecla a lui Neil, iar personalitatea lui Neil era la fel de instabilă ca și firma lui. Despre care Hugo a descoperit curând că era înglodată într-o lipsă de idei egalată doar de lipsa de ambiție. Iar acum se împotmolise și el în firma asta. S-o ia naiba pe Amanda fiindcă-l obligase să se mute aici. Și să-l ia naiba și pe el fiindcă îi dăduse voie Amandei să facă asta. Apoi Hugo a revenit la discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bărbat mic de statură, cu aspect de nevăstuică, în jur de patruzeci de ani, care nu dădea semne să aibă un caracter prea romantic. Cincisprezece minute mai târziu, tehnica de vânzare a lui Hugo - detalii originale, atmosferă, interes istoric - se împotmolise. Potențialul cumpărător nu părea impresionat. În realitate, arăta din ce în ce mai puțin ca un potențial cumpărător. Eu căutam, de fapt, o proprietate în sens de investiție, a spus el privind de jur împrejur cu ochi neconvinși. O casă pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]