44,928 matches
-
foarte scurt, îmbogățește literatura română cu pagini de un pitoresc aparte, pline de originalitate captivantă, în aproape 15 cărți. Forța personalității sale, libertatea în gândire și acțiune, crezurile sale intelectuale, morale, estetice, civice, acceptarea cu seninătate a destinului, independența față de împrejurări și evenimente exterioare, puterea de a acoperi cu iubire tot ceea ce întâlnește și atinge... sunt calitățile unui om absolut special, de o înălțătoare puritate, bunătate, spiritualitate... Elena Buică este și o vehementă promotoare a valorilor culturale românești în spațiul american
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
trezie, în timpul zilei (Totem) sau al nopții (Poemul 30 din Nirvana), în situația din Avatar, actualizarea lupului se produce în chiar momentul căderii sub greutatea loviturii primite, când eul poetic se află într-o stare de „hiperluciditate halucinantă”. În această împrejurare, avatarurile sunt recunoscute după nume - Litovoi, respectiv Lupus lupus -, empatia este atât de intensă, încât spiritul lor se suprapune total spiritului Poetului. Lupul se înfățișează eului poetic în imediata apropiere, devine palpabil, îi accentuează determinarea de a fi cine este
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O poveste cu lupi, se relatează cum bunicul autorului, forțat de împrejurări, a reușit să treacă, făcându-și loc cu genunchii, printr-o haită de lupi. Discutând despre puterea de stăpânire a bunicului, despre curajul său de a intra în haită și despre lipsa de agresivitate a lupilor, nepotul Andrei îi pune
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
întâlnirea cu Florin Piersic, m-a făcut să simt iarăși adierea ei proaspătă. Îl văzusem și îl ascultasem pe inegalabilul actor Florin Piersic de nenumărate ori la radio, la televizor și nu de puține ori pe scenă. În toate aceste împrejurări mi se părea că îmi apare ca un tablou frumos al vieții. Dar altceva am simțit când m-am aflat în preajma sa. Mi-a venit în minte o comparație între trăirile pe care le avem privind un colț de natură
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
și europeană a mileniului III și secolului XXI... El are mult loc de mai bine, adică este o lucrare nedesăvârșită dar perfectibilă... De asemenea, mai trebuie precizat că el cuprinde o varietate de teme, subiecte și problematici, abordate în diferite împrejurări și din diverse motive sau cu diferite scopuri, nădăjduind că, cel puțin, am încercat într-un mod cât se poate de sincer și smerit să-mi aduc și eu, mai ales dimpreună cu interlocutorii mei, smerita mea contribuție la clarificarea
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de francez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipuiți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesne dacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese deocamdată se prefăcuse într-o grijă, vară primără cu spaimă (...) Între Brăila și Cazasu, unde cu peste un sfert de secol
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
amfiteatru au izbucnit în râsete și aplauze. Diferența dintre noi și el era evidentă, nu numai datorită vârstei și culturii sale. Avea o înțelepciune aparte, o răbdare pilduitoare, permanent vesel, optimism, gata oricând să ajute creștinește pe cineva, în orice împrejurare și cu orice risc. Nu aveam de unde ști - atunci -, că toate aceste calități native, cultivate în familia plugarului Dumitru și Ileana Calciu din Mahmudia-Tulcea (Ghiță, născut la 23 noiembrie 1925, fiind ultimul din cei 11 copii), și călite în închisorile
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
ta în computer - în mailing list, cum se spune aici - și nu vor mai fi probleme. Sunt sigur că în septembrie ne vom întâlni. Sunt curios să văd cum arăți. Atunci erai tânăr entuziast și curat. În general, prin forța împrejurărilor, imaginea mea despre voi toți, inclusiv foștii mei elevi de seminar, a rămas nealterată de timp. Acum, când i-am întâlnit pe mulți dintre ei, oameni de 40 ani unii, am rămas uimit de cât am îmbătrânit eu. Sunt alb
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
bebelușul Gertrudei, care avea cel mai zdravăn plămân din cartier, urla ca niciodată, papagalul lui Pimentel, care căzuse de pe stinghie și dansa atârnat de sârmă, își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero, în acele împrejurări, fox-terrierul lui Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
preoți, mai puțin vehementă în a-și afirma dorința de revanșă și înțelegând mai bine misiunea spirituală ce-i revenea, se părea că lucrurile au început să intre în normalitate. Nu chiar total și nu dintr-o dată. Au existat câteva împrejurări în care înaltele fețe bisericești au pierdut minunate ocazii de a tăcea. Din nenumăratele exemple ce-mi vin în minte, una se referă la dosarele oamenilor Bisericii, iar a doua, jenanta intervenție recentă a patriarhului Teoctist, prin care cerea, pur
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
să se semneze scurt. în momentul întâlnirii cu Margareta, maestrul are "vreo treizeci și opt de ani", ca și scriitorul când a cunoscut-o pe Elena Sergheevna Șilovskaia, a treia sa soție, prototipul Margaretei. Ambii sunt blamați de sistemul comunist, împrejurare ce le provoacă o nevroză "estică", ambii fac gestul gogolian al arderii manuscrisului. "Hruba" în care e nevoit a se adăposti maestrul supus persecuțiilor evocă "vizuina teatrală" a lui Maxudov, "ascunzișurile de cârtiță" ale lui Babel, ca și camera cu
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
zburătoare, undeva pe la margine exista o stație germană de ascultare. între servanții acesteia și localnici se stabiliseră relații de troc. Pentru cinci sticle de bere indigenă, nemții ofereau una de șampanie franțuzească - regimul schimbului de țigări mi-a rămas necunoscut. împrejurarea mi-a îngăduit să degustez parfumatele produse ale regiilor germane: Memphis, Echt Orient, Sulyma Rekord, țigări plate, cum mai toate erau pe atunci, și Juno Josetti - acestea rotunde. "Warum ist Juno rund?" suna reclama pe pachetul de țigări. Din bune
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
valoros... cineva. De ce insist asupra acestui fapt? Pentru că ieri, cu numai o zi Înainte, făceam demersuri pentru obținerea pașaportului românesc pentru a cărui reînnoire aici se așteaptă luni Întregi. De ce trebuie să-mi amintesc de birocrația românească În astfel de Împrejurări neplăcute? Răspund astfel la Întrebarea pe care mulți mi-o puneau - de ce pleci? Eu știu foarte bine de ce! 9 octombrie 2009 Montréal, Québec Canada Mă numesc Corina Diana Haiduc Luca, Haiduc după tată și Luca după soț. Sunt de profesie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
studenții străini aflați În anul pregătitor, de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc În cancelaria de acolo, În pauza În care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu și Mihai Zamfir - și sentimentul amar văzându-i obligați de Împrejurări, de o politică stupidă, să-și piardă vremea cu prostii.” și Gheorghe Crăciun, Eram niște copii răi, interviu inedit realizat la 13 octombrie 2006, publicat În Observator cultural, nr. 358, februarie, 2007: „Mircea Martin, care era asistentul meu și al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce, În ce Împrejurări, nu-și putea aminti. „Asta Înseamnă că trebuie să se Întoarcă băbuța mea”, Își zise profesorul Încercând o explicație. Cu părul alb, la cei peste șaptezeci de ani, se arăta stăpân pe trupul lui. Fusese ceea ce se numea un bărbat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc al vreunei sancțiuni. Și în loc să se consolideze în timp, să capete pregnanță și autoritate, imaginea sculptorului s-a alterat în asemena măsură încît nici agresiunea directă, fizică, împotriva operei sale nu mai impresionează cine știe cît. Astfel
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Mondial. Din nefericire, vizita s-a mărginit doar la acest obiectiv din perimetrul Sighetului, deși toată lumea știa că în același oraș se află Memorialul Victimelor Comunismului și ale Rezistenței. Faptul că Elie Wiesel nu a vizitat acest Memorial într-o împrejurare în care era însoțit de doi oameni a căror greutate politică ar fi putut da o semnificație simbolică acestui eveniment a însemnat ratarea unui moment psihologic și totodată istoric. Președintele României și ambasadorul Americii au încuviințat tacit traseul unilateral al
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
ai cai de curse ori măcar cinci limuzine, să fii academician sau cel puțin universitar, dacă miliardele prind bine. Și nici dacă, precum se cere, chelnerii, eventual cu barbeți, apar mai distinși decât cei de pe la mese. Ceea ce mă intrigă este împrejurarea foarte specială a ultimelor săptămâni, de-a lungul cărora o seamă de personalități ale scrisului literar sau gazetăresc au recunoscut a fi fost, într-o epocă a vieții lor, informatori ai Securității. Pe zi ce trece numărul lor sporește, ei
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
mean", reiterate la fiecare cîteva cuvinte. În cartea ei apărută la București, Postscriptum, Vera Călin se regăsește în unele din mărturiile din închisoare ale lui Vaclav Havel, glosînd pe marginea noțiunii de "identitate" și a necesității păstrării sale în toate împrejurările, dar mai ales în cele extreme. "Păstrarea identității asigură echilibrul în condiții traumatizante, împiedică pulverziarea eului", scrie ea, referindu-se, probabil, la propriul ei exemplu, după emigrarea în America, de rezistență la anumite canoane (apetența pentru festivismul gregar și stereotipiile
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
apărut în 2002 și incluzând publicistica din anii 1896-1918, Teodor Vârgolici îi avertizează pe cititori: "În periodicele vremii au rămas uitate extrem de numeroase articole, pe care ne propunem să le scoatem la lumină în volumele următoare ale ediției noastre, dacă împrejurările ne vor fi favorabile". Avertismentul e de rău augur. În nota la volumul VIII, apărut în 2003 și cuprinzând excelente pagini de exegeză teologică, Teodor Vârgolici își anunță încheierea misiunii editoriale înainte de termen. Principalul motiv invocat este absența unei bibliografii
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
pe prim plan drepturile civile, uitîndu-și de îndatoririle religioase. Biserica Ortodoxă nu și-ar fi permis o asemenea atitudine de o agresivitate socială fără precedent, dacă nu s-ar fi bucurat de un tratament preferențial din partea statului și în alte împrejurări. De pildă în afacerea retrocedării bisericilor greco-catolice, în care dreptul a fost lăsat pe seama înțelegerii, deși înțelegerea nu prea funcționează. Un alt exemplu a fost cel cu deschiderea dosarelor preoților care au colaborat cu Securitatea, dosare care și azi sunt
Crucea contondentă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10564_a_11889]
-
mortuis nil nisi bene. Și chiar și despre cei vii, de vreme ce nu au comis "crime împotriva umanității" (cum se zice, deși pare-mi-se că nimeni nu prea știe ce este și cam cum ar trebui să fie, în toate împrejurările vieții, umanitatea, adică omenia), ci doar falsuri. Pentru că vorbele și scrisele lor au fost și au rămas niște falsuri, întrucât procesul revistei Facla - social-democrată de certă orientare anarhistă - cu Regele Carol I nu a avut loc niciodată și deci nici
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
a vrut însă sami compenseze ghinioanele legându-mă de femei care au fost excepționale fiecare în felul ei. Dealungul anilor, m-am comportat că un îndrăgostit, chiar dacă o pasiune mi-a fost învinsă mai târziu de o altă sau de împrejurări. Afirm răspicat, spre deosebire de atâția dezamăgiți, că fiecare din femeile cu care am avut deaface mi-au dorit doar binele și s-au comportat pe măsură, adeseori împotriva intereselor lor. De la fiecare am avut înțelegere și ajutor chiar când nu le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de lei. Salariul meu pe cinci luni. Am ascuns repede banii în fundul sertarului. Și am rămas pe gânduri... Nu mă simțeam prea bine. Un tânăr medic care primește plicul pentru primul chiuretaj (clandestin) m-ar înțelege... Dar, curând, prin forța împrejurărilor, aveam să mă întâlnesc cu alte... plicuri. La șantierul din Constanța, de pildă, se consumau prea multe cauciucuri la kilometru de piatră transportată. Aurel, tatăl vitreg, șeful, mi-a spus, într-o zi: Băiete, te însărcinez să vezi... să afli
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]