719 matches
-
așa cum se cuvenea să facă o doamnă de viță regală, dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
elită. Pentru ca omul să poată ajunge în acest stadiu, s-a format o mișcare morală pe plan mondial creștinismul. Aceasta are ca și scop stabilirea unei legături de comunicare între individ și Stăpânul adevărat al lumii, Dumnezeu, legatură ce trebuie împrospătată în permanență. Această unire dintre om și divinitate trebuie să se mențină numai prin singularitate. Nu poți să-ți oferi credința, poți doar să-i ajuți și pe ceilalți să creadă. Această acțiune, de a-L servi pe Dumnezeu, trebuie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întîlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirîndu-se În oglinjoara de mînă. Știi, o groază de oameni sînt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui Sally din mână. A fost cuminte? întrebă stăpâna lui. Era dată cu ruj de un vinețiu închis și atât de proaspăt că lucea lipicios, chiar și în lumina slabă. Or și-l împrospătase de curând, or se adăpase din sângele unei fecioare proaspăt sacrificate în camera din spate. — Deloc, spusei răzbunându-mă, mă tot bate la cap și nu înțelege că „nu“ înseamnă nu. Inspiră rapid și smuci lesa lui Sally atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce mă fac, Ben? Nu mai pot s-o țin așa. Părea de-a dreptul disperat, vorbind pe un ton periculos de ridicat, panicat peste măsură. Tonul calm, rațional al lui Ben tempera aceste excese asemenea unei ploi răcoroase, care împrospătează atmosfera toridă. —Relaxează-te, Philip, prea îți faci griji din orice, îi spunea el pe un ton încurajator. O să fie bine. —Crezi? Philip Cantley părea deja că e mai calm. —Bineînțeles. Lucrurile or să se rezolve de la sine, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie. Solul ca o mare de verdeață împrospătează casele mici și cele mari. Steaua înflăcărată coboară încet, dar în mister, iar luna vine mlădioasă împreună cu steluțele argintii. Bufnița stă cu ochii în patru și apără pădurea, liliacul stă și ascultă glasul dulce al doam nelor parfumate, lupul singuratic
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
meșterului care a făcut-o, pentru că ea a dat naștere la foarte originalul studiu de cocotologie, pe care în continuare îl reproducem 17. Circumstanțele m-au obligat cu timpul să devin grav, dar dacă ați vedea dumneavoastră cum mi se împrospătează sufletul în apele copilăriei care din adânc mă poartă în ținutul său! Acum mă văd în copiii mei, mai mult, atunci când mă apuc să le fac păsărele de hârtie, din care știu multe specii și în a căror confecționare sunt
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă! Cum te-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ești tu? tu? Ea plângea... nu putea răspunde. Se credea nebună, credea că-i vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? Chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață... Ea nu se mai sătura prividu-l... și uitase starea în care era. ................................................................................................................................ {EminescuOpVII 134} {EminescuOpVII 135} {EminescuOpVII 136} {EminescuOpVII 137} UMBRA MEA 2255 Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ție acest vis. El aruncă mantia sa neagră pe umerii ei frumoși... și astfel trecură, unul de gâtul altuia, în întunericul vioriu al dumbravei... "Tu ești... chiar tu? "... întrebă ea cu glasul înecat și amar *... căci toată cugetarea ei se-mprospătase amar *... toate visele ei revenise splendide și doritoare de viață... și numai atâta ținea minte că el n-o voise, că el n-o iubea, dar simțindu-i brațul împrejurul grumazului ei, i plăcea a crede că el fusese un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești tu? tu? Ea plângea... nu putea răspunde, se credea nebună, credea că-i vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat, căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era. {EminescuOpVII 167} CEZARA* Era-ntr-o dimineață de vară. Marea-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești tu? tu? Ea plângea... nu putea răspunde. Se credea nebună, credea că-i vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? Chiar tu? întreba, ea cu glasul înecat, căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritore de viață... Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era....................................................... {EminescuOpVII 177} GENIU PUSTIU I TASSO-N SCOȚIA 2255 Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cadrele și șefii dintr-un mediu închis care se reînnoiește prin cooptare, în partidele comuniste controlîndu-se originea de clasă a noilor recruți, iar în cele creștine cea religioasă. El nu lasă la-ndemîna oricui grija de a popula și de-a împrospăta incubatorul viitorilor oameni de stat, avînd privirea ațintită asupra carierei lor anterioare. Există un sistem de promovare în interiorul unui aparat ce-i propulsează spre putere. Numindu-i în anumite funcții deputat, primar etc. partidul le permite să-și asume pretenția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fericirea", la fel cum odinioară preoții spuneau credincioșilor: "Dați-ne sufletele voastre iar noi le vom purta la ceruri". Dacă le-am lua oamenilor credința, facultatea de a-și crea iluzii deci, ei nu ar mai întreprinde nimic. Credințele îi împrospătează și îi întineresc. Ele reproduc, în structura lor, nevoia de certitudine și speranța mulțimilor, la fel cum în cazul indivizilor științele întrupează aspirația către un adevăr demonstrat și o realitate obiectivă. III Credințele sînt infinit de variate. Unele sînt universale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care acesta o ocupa, asigurîndu-și astfel un ascendent și facilitînd manifestările de devoțiune. Artist al limbajului și credincios regulilor dezvăluite de Le Bon, a știut să reînvie cuvinte cu încărcătură afectivă (Franța, Revoluție), împodobindu-le cu o valoare solemnă. A împrospătat semnificații și imagini adăugîndu-le sensuri noi, cum a fost cazul celebrei "mascaradă", folosit pentru a evoca "tulburările" din mai 1968, sau altul, "arțagul, bombăneala și mînia". Avînd el însuși o convingere de nezdruncinat, a știut să o comunice în etape
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o singură excepție: cea care atestă influența certă a psihanalizei"350. Lupta se reia, așadar, pe un teren nou. Avem de-a face nu atît cu o înfruntare a unor vechi demoni familiari, cît cu o modalitate de a-și împrospăta forțele pentru a le putea face, încă o dată, față. Sau, pe scurt, de a demonstra că tot psihanaliza este fundamentul și în psihologia mulțimilor 351. În sfîrșit, un al patrulea motiv este de ordin personal. Deținem, în acest sens, mărturia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ajuns și ceilalți, reacția a fost una de consternare generală. În loc de laude, ei au Început să mă condamne. Am Încercat din răsputeri să-i conving pe toți că, dacă vor fi răbdători, schimbarea va face ca fiecare departament să se Împrospăteze și să revină la viață. Nici vorbă. Bombănelile nu s-au oprit toată săptămâna, iar productivitatea a scăzut și mai mult. Aproape de sfârșitul săptămânii, eram gata-gata să mă dau bătut. Micul meu experiment de „terapie prin schimbare” eșuase lamentabil. I-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
masă pentru noi și pentru Încă doi oaspeți la un restaurant pretențios din oraș. „Este unul dintre cele mai bune din Europa”, mi-a explicat el. Nedorind să-l supăr, am afișat un entuziasm politicos. Prezentarea contează! În seara aceea, Împrospătat de un duș rapid și cu forțe noi date de un ceai Earl Grey, m-am dus cu partenerii mei la ceea ce avea să fie cea mai impresionantă cină din viața mea. Restaurantul se afla În foste catacombe ce aparțineau
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul lui Dumnezeu cu veacul. Teologia nu poate face aceasta decât într-o intimitate absolută în relația cu Cuvântul, respectând veșnicul dialog trinitar dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, adică „sfatul Treimii” descoperit nouă „la plinirea vremii” (Gal. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a „obișnuinței [care] e pe umerii tăi ca o cămașă uzată”, a izolării și stagnării. Ieșirea din aceste ultime stări de spirit e marcată Întotdeauna, cu fastul imagistic cunoscut, ca o adevărată transfigurare. O energie nouă mobilizează ființe și lucruri Împrospătînd sărbătorește universul Întreg, ca În finalul secțiunii a patra a poemului: dar vine făt-frumos cu limbile păstrate În sîn ca o colecțiune de timbre și tresare iarba ținutului se desface În lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
toată curtea, dacă poți să crezi una ca asta... Poate să fie și uscat, că pun la ciorbă... O să caut, cred că am o legătură... S-ar putea să se fi uscat, cum zici, dacă îl pui în apă, se împrospătează... — Ca și oamenii, râse madam Gavrilescu. — Ca și oamenii... îngână Rada. Își găsi, în sfârșit, cheile. Se opinti în sacoșă și urcă treptele de la intrare. — Las ușa deschisă, mai strigă în urmă, ca să nu mai suni, să pierzi vremea. N-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
durere pentru noi. Dar nu vom lăsa să se închidă această rană. Cu a noastre mâni o vom deschide deapururea, cu a noastre mâni vom zugrăvi icoana Moldovei de pe acea vreme și șirurile vechi, câte ne-au rămas, le vom împrospăta în aducere aminte, pentru ca sufletele noastre să nu uite Ierusalimul. Căci acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi cu ruinele măririi noastre, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang și în neatârnare era egal cu patriarhii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ocazia căruia se adună fiii satului și rudele celor plecați, prieteni și neamuri de la mari distanțe. Pregătirile pentru hram începeau cu multe săptămâni înainte. Se zugrăveau casele pe dinafară și pe dinăuntru, se lipeau prispele cu lut galben și se împrospăta nisipul din ogradă și din fața porții. În ziua de hram,localnicii se îmbracă în straie de sărbătoare și merg la biserică. La întoarcerea acasă, invitau la masă pe rudele venite din alte sate, pe cunoscuți și pe străini. Atunci când gazdele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]