917 matches
-
castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea zorilor și continuară până a doua zi. Chiar și în acel moment, se credea că era acțiunea de deschidere a unei ofensive generale din partea armatei apusene a lui Hideyoshi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o leghe, una și jumătate, iar mesagerii asiguraseră mereu comunicarea între trupe, astfel încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel moment, unul dintre vasalii lui Hidetsugu intră, în galop, în tabără și opri brusc calul. — Oamenii noștri s-au risipit complet. Armata principală a fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă disperată, într-un loc îngrădit de coline, iar nechezatul cailor și dangătele lăncilor și ale săbiilor lungi răsunau în toate direcțiile. Vocile războinicilor strigându-și numele către adversari zguduiau cerul și pământul. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precum lujerii iarna. În unele nopți, fata se plictisește să-și aștepte mama. Nu poate să adoarmă, dar îi este frică să iasă afară. Stă întinsă în pat, în tăcere. După miezul nopții, aude cum se trage cu gloanțe. Numără împușcăturile ca să știe câți oameni au fost uciși. * Numărul meu se potrivește întotdeauna cu numărul capetelor care sunt agățate de poarta orașului a doua zi. Colegii mei de școală vorbesc între ei așa: O să te omor și o să-ți agăț capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spate rochița. AU VENIT ROMÂNII! O curte țărănească, o ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își relua drumul, dar nu se întoarse. Presimți, mai mult decât văzu, în depărtare, o turmă de antilope, și asta îl făcu să-și dea seama cât de foame îi era. în zilele anterioare mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sfâșiind vântul și antilopa căzu în genunchi, de parcă cineva i-ar fi secerat cele patru picioare sau pământul s-ar fi înălțat dintr-o dată până la ea, ca prin farmec. Femelele sale îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși împușcătura fusese asurzitoare, nu era legată în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se răspândească pe acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun pericol, puse mâna pe pușcă, dar chiar în acel moment răsunară două împușcături, doar două, și caporalul Abdel Osman și soldatul Mohamed Kader făcură un salt în aer ca și cum o mână invizibilă i-ar fi împins cu putere și căzură de-a bușilea, primul peste Abdul-el-Kebir, iar al doilea cu fața în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de lovituri curajoase, oponenții au reușit să scoată din uz trei tunuri. Nu era decât eroismul disperării. La apusul soarelui, steagul alb al Înfrângerii a fost ridicat pe cel dintâi Parlament din istoria persană. Dar, la câteva minute după ultima Împușcătură, Liakov le-a ordonat artileriștilor să-și reia tirul. Instrucțiunile țarului erau limpezi: nu era de ajuns să se desființeze Parlamentul, trebuia să fie distrusă și clădirea care-l găzduise, ca locuitorii din Teheran să-l vadă În ruină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dreapta și, câțiva kilometri mai departe, intraseră în sat. Îmi aduc încă bine aminte, ca un copil ce eram, îmi făceam de joacă în băltoacele din urmele de șenile. Comuniștii se ascunseseră în pădurile de pe lângă Dunăre și zilnic se auzeau împușcături. Femeile erau mereu îngrijorate când bărbații lor trebuiau să se ducă la câmp. Tata primise în gazdă trei soldați tineri. Ei dormeau în casă, lângă cuptor. Noi dormeam sus, în pod. Soldații se spălau la fântână și-și scoteau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dus direct la docuri, unde am urcat la bord. Tipul care Închiriase vasul mă aștepta pe punte. I-am povestit ce se Întîmplase. — Și Eddy unde-i? mă-ntrebă tipu’ Ăsta, Johnson. Nu l-am mai văzut după ce au Început Împușcăturile. — Crezi că l-or fi nimerit? — Nici gînd. Îți zic, singurele gloanțe care au ajuns În cafenea s-au dus În sticlele de pe raft. Asta s-a Întîmplat În timp ce mașina venea În spatele lor. Atunci l-au Împușcat pe primul tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Începuseră deja să joace domino. De cinșpe cenți mi-am luat o supă de fasole și o friptură cu cartofi fierți. Cu o sticlă de bere Hatuey am ajuns la douășcinci de cenți. CÎnd l-am Întrebat pe chelner despre Împușcături, n-a vrut să zică nimic. Erau speriați cu toții. După ce am terminat de mîncat m-am lăsat pe spate și mi-am aprins o țigară; eram Îngrijorat ca dracu’. Apoi l-am văzut pe Frankie intrînd și pe Încă unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vindeca brațul. De unde să știm c-o să tragă În noi tocmai În Mariel, cînd de șase luni acolo totu’ se face la vedere? Na, așa-s cubanezii. Careva nu i-a dat banii cuiva și noi ne-am ales cu Împușcăturile. Chiar că, așa-s cubanezii. — Hei, Wesley, cum te mai simți, dansatorule? spuse uitîndu-se-n carlingă, unde negrul stătea Întins, cu pătura peste el. — Doamne, spuse Wesley. Mai rău de-atîta n-are cum să-mi fie. — Ei, o să te simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trei repezindu-se spre el, și am observat și ce expresie avea. De data asta i se alăturară mai mulți bărbați și-l Îngărmădiră pe pistolar Între două mese din stînga, În timp ce acesta se zbătea sălbatic, și cînd se auzi Împușcătura o apucai pe forțoasă de braț și mă aruncai spre ușa de la bucătĂrie. Ușa de la bucătĂrie era Încuiată și n-a cedat nici cînd am izbit-o cu umărul. — Lasă-te jos, aici, În spatele barului, i-am spus și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici, o să iasă urît. Dar n-avea, În mod clar, nici un prieten, pentru că bărbații Începură să-și bage armele la loc, cineva le dădu jos pe blondele urlătoare și toți cei care se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poarte nu numai cravata de școlar, ci și o șepcuță din aia mică, de care poartă elevii din clasele primare. Ați auzit de vorba aia, că anumite Întîmplări Îi fac pe oameni să Îmbătrînească brusc? Ei bine, Întîmplarea asta cu Împușcătura Îl Întinerise pe tip cu vreo zece ani. CÎt am așteptat pe-acolo, i-am spus forțoasei că toată nebunia asta mi se părea a fi material bun pentru o povestire pe care o s-o scriu cîndva. Felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-am dreptul să scriu așa ceva, pentru că ar aduce prejudicii cauzei Republicii Spaniole. I-am răspuns că sînt de mult timp În Spania și i-am spus că și pe vremuri, sub monarhie, În Valencia exista un număr fenomenal de Împușcături și că Înainte cu sute de ani de apariția Republicii oamenii se tăiau Între ei cu niște cuțite mari, cărora În Andaluzia li se spunea navajas, și că dacă vedeam o moarte haioasă prin Împușcare la Chicote, În timpul războiului, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]