1,038 matches
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Paznic Bici cu pleaznă Copil satul de goana Pe câmp talanii Rânduiala Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rand Pe fiecare Erodare Coarne de ciuta Ziua împunge munții Dislocând creasta Pastel Fără plug și cal Cerul n-ar fi albastru Nici târna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de păseri Cad stelele Zarva Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat Referință Bibliografica: Zarva / George Nicolae
ZARVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346342_a_347671]
-
s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o apă în care sufletul se îmbăiază ori de câte ori se întoarce din călătoria prin sine fântânile nu-și iau zborul cumpăna împunge timpul cu amintiri până se face frig în pieptul luminii de iubire nu se divorțează ușor cum nici măiestrele nu seacă de prea mult cântec http://www.youtube.com/watch?feature=player embedded&v=0odUe7VeX6k#! Referință Bibliografică: nu de dor seacă
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
că trece călușul! Am ieșit și eu din curte și am văzut apropiindu-se de casa noastră ceata de călușari, cu alai de lume după ei, mai cu seamă femei. Lăutarii cântau binecunoscuta melodie, iar călușarii, încolonați câte doi, strigau, împungând cerul cu bețele ridicate deasupra capului: -Înc-o dată iar așa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi-șaa! În fruntea coloanei de călușari era vătaful călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă călușarii nu reacționează. Furios, mutul îi împunge cu „bățul” lui și-i bate cu sabia. Călușarii dau semne de înviorare. Se „trezesc” și lăutarii. Melodia prinde ritm. Mutul continuă să-i împungă, până când toți călușarii încep să joace în ritmul trepidant, cunoscut. Ooo! Acum mutul face o
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă călușarii nu reacționează. Furios, mutul îi împunge cu „bățul” lui și-i bate cu sabia. Călușarii dau semne de înviorare. Se „trezesc” și lăutarii. Melodia prinde ritm. Mutul continuă să-i împungă, până când toți călușarii încep să joace în ritmul trepidant, cunoscut. Ooo! Acum mutul face o demonstrație de dans acrobatic, dovedindu-se a fi cel mai bun dansator. Sărituri elegante peste sabie și aruncarea ei dintr-o mână-n alta...Flacăra
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
sus între munți era haiduc unul Voinea, ținutul său numindu-se Voineasa actuala stațiune montană. În contuinuare voi vorbi cu preponderență despre localitatea de la poalele Țurțudanului, actualmente orașul Brezoi, înconjurat de munți cu creste frumos dantelate și pinteni stâncoși ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra din cele patru orizonturi, iar alteori stâncile își expun ostentative frunțile cenușii în fața razelor astrului zilei ce revarsă asupra întinderilor lumină și căldură. Localitatea se întinde ca teritoriu, cum sosești dinspre Râmnicu Vâlcea
AREALUL ROMÂNESC ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI (LOTRENII) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377859_a_379188]
-
apă, dibaci aruncată după prima oră de sport din primul an?! se hlizi întrebător Papa. -Se pare că ai un complex al întâiului... prima oră, primul an, primul etaj... Auzi, tu ai fost vreodată primul la ceva, în afară de vorbărie?! îl împunse deosebit de sonor Babacul pe Papa. -Interesant ce zice Patriarhul... un eveniment dintr-un șir ne-a făcut să ne întâlnim cu un scop anume, controlat de cineva ori ceva?! readuse tema în discuție Doc. -Păi, asta ne poate tranșa foarte
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
mâinile a plătit! Cu picioarele a mers spre locurile fărădelegilor sale, cu picioarele a plătit, străpunse fiind acestea iar capul său cu toate gândurile lui cele rele s-a încoronat cu spini. Ba mai mult, am auzit că a fost împuns cu sulița într-o coastă de un soldat roman, însă acest Iisus murise deja. Iată deci ce primesc cei ce sunt împotriva legii pe care noi tocmai am citit-o! Luați aminte deci! De aceea te îndemn și pe tine
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
un vis rău... nu-i mai recunoștea pe megieși, ba, uite, printre ei chiar și cumătru-său... Îi bănuia pe toți în înserare cu bărbi țepoase și ochi însângerați... Dar, ce făceau aici, de ce-i înconjuraseră locul?! Și de ce-l împungeau în vedere cu torțele și cu furcile?! Omul alerga pe marginea ariei, hăituit precum un animal sălbatic. Abia își trăgea suflarea, iar mintea sta să-i pleznească odată cu inima. Chinuit, prinse răgușeala spurcată: -Ce ți-am zis eu, sărăntocule, la
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
să stea de veghe, să nu scape sărăntocul de pe arie. Să fie lăsat numai dacă se juruia de față cu toată lumea că a doua zi urma să semneze hârtia prin care își dădea lotul. Dacă nu, să fie ars și împuns... ori ținut zălog în mijlocul ariei!... Pe măsură ce noaptea se așeza liniștită peste împietrirea omului și peste nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând:-Unde-i mama, ca să sufle?-Vine... vine în curând!Două boabe cristalineDin ochii îngândurațiLasă dare, urme finePe
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
imediat, stârnind un zâmbet complice al partenerei, care ridică capul și-l privi insistent în ochi. Parcă dorea să-i spună: - "Prostuțule, lasă-le acolo unde au coborât singure. Vreau să le simt forța cum îți simt virilitatea ce mă împunge atât de plăcut în abdomen." Se lipi și mai tare de el. Văzând răspunsul fetei, lăsă totul în voia sorții. Știa că se expune dezaprobării Gloriei care desigur că era cu ochii pe ei. Ridică capul și se uită spre
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
ochi îi aducea lumină. Visa cum poate-o să-l dezmierde, Trântit pe spate, visător, De vraja ei cum se va pierde Când părul desfăcut, ușor Va undui ca iarba verde. Ea o zâmbi sub apasare, Simțind cum sânu-i îl împunge Și contopiți în sărutare La pieptul lui cu drag s-o strânge, Cu gând sfios de fată mare. Ăst timp, voinicii, toți s-au dus La scaldă, cum se strâng băieții, Departe, hăt pe râu în sus, Plecați cu roua
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
de Jean și de Cosmin în odaia din față, martoră a năzbâtiilor lui din copilărie. Toate se clătinau. Ușa, masa, patul, vărul Cosmin și unchiul Jean se înclinau până la pământ. Se înclinau în fața Măriei Sale Porcul! Ridică un deget și îl împunse pe Cosmin direct în piept: - De Crăciun, o facem lată! - ... încă odată! Se întinse în așternuturile cu miros de levănțică și mentă și simți cum plutește, ca într-un vals din altă lume. Oboseala din trupul său dispăruse ca prin
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
socoteli. Gogu... bâtă. De când ajunsese monitor nu-și mai aruncase ochii prin abecedar sau prin aritmetică. În schimb eu învățam cu disperare. Ca mârlanul speriat că îl ascultă monitorul sau domnul Fusulan. Dacă am văzut că Gogu e tămâie, am împuns aerul cu degetele: - Știu eu! Domnul Fusulan, contrariat de insistența mea, m-a ascultat și a priceput cum stau lucrurile cu monitorul și mârlanul din ultima bancă. Așa că ne-a inversat rolurile, spre disperarea lui Gogu, care a început să
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
la ... XVIII. ZARVĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012. Bici cu pleaznă Copil sătul de goană Pe câmp talanii Rânduială Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rând Pe fiecare Erodare Coarne de ciută Ziua împunge munții Dislocând creasta Pastel Fără plug și cal Cerul n-ar fi albastru Nici țarna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
țarna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu pleaznăCopil sătul de goanăPe câmp talaniiRânduialăEcou înfundat Strămoșii cheamă la rândPe fiecareErodareCoarne de ciutăZiua împunge munțiiDislocând creastaPastelFără plug și calCerul n-ar fi albastruNici țarna de lutAd compositumVăzduh pritocitDin aripe de paseriCad steleleZarvăStare confuzăîn lunca liniștităGreier posedat... XIX. DOINĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012. Plâns necontenit Pauza
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
istorico-bisericești, mărturii ale statorniciei în credință, în primul rând specificele edificii bisericești din lemn, prin care a uimit o lume întreagă. Aici turlele de lemn ale bisericilor, amplasate de regulă pe terase vizibile din depărtare, se înalță semeț spre cer, împungându-l parcă, glăsuind peste timp despre tăria de caracter și tensiunea spre înalt care-i animă pe locuitorii acestui ținut ce pare de legendă. O civilizație a lemnului, așa cum numai aici găsești, domină regiunea masiv românească din această margine de
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
suave și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Citește mai mult Vulcan latent...Are neliniști iarăși ramul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Verdeața va erupe iarăși din pământ,Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt,Miresme dulci vor izbucni spre soareși el o să le-adauge valoare,Pârâul cel înmărmurit în gheațăSe va trezi, fluid, la viață,Iar sabia fragilă-a firului de iarbăVa-mpunge cerul, viața s-o absoarbă...Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit,Visează-acum, reconstruit, să fie locuitși, ca-ntr-a lumii dimineață,Erupe iar în mine viață,Precum vulcanul de verdeață...... XXX. EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ, de Gheorghița Durlan, publicat
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
să faci în palat? - Să strâng găinațul și să îl transport în grădină. În hohotele de râs ale călătorilor, Mladin se strecură afară din adăpost și porni hotărât spre palat. - Stai așa, îl opri un cocstârc, unde crezi că mergi? Împuns în piept de ciocul lung și ascuțit, prințul Mladin se opri încercând să pară cât mai umil cu putință: - Păi, am fost chemat la palat de Pană-Împărat. - Pentru care trebuință, mă rog? - Să strâng găinațul și să-l duc în
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]