1,031 matches
-
amintire veche, veche de tot, nu-i dădea pace: amintirea unui om în căutarea unei voci cu care să vorbească. Alături de orchestratorul vieții lui, Vultur-în-Zbor însuși își găsise propria voce. — Mi-am jucat bine cărțile, repetă el cu o furie înăbușită. O metaforă sugestivă, așa-i? Trandafirul de Piatră te-a pervertit, Grimus. Cunoașterea oferită de el te-a făcut la fel de sucit și la fel de ros de dorința de putere ca și efectul lui, ce a stâlcit și a deformat viețile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o vedeam pentru prima dată. A sfârșit. S-a așezat, oftând, cu vocea ei puțin răgușită: „Na, am spus-o!“. Am prins să chicotesc. — Ce-i de râs? a șoptit ea. Nu știam ce să-i răspund. Era un râs înăbușit. Din frică. Mă gândeam cât de ușor putea fi lovit un om. N-am mai fost atent la cele discutate. Mă contrariase Lia. Mi se făcuse oarecum teamă și de ea. Uite cum poate sări la atac. Mă uitam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muzicuța și cântecul acela învăluitor. Mă cercetase Moartea, mă ademenise cu gândul că am găsit acea povestire pierdută de demult, ascultase cum cuvintele cad în mine, aduse poate de cadența toiagului alb al orbului lovind peretele vagonului, lovituri surde, grele, înăbușite, ca picurii ploii de demult, din acea noapte pierdută. Moartea mă îndemnase poate să cobor la Karanphilou, ea ducându-se în dusul ei, lăsându-mi doar împăcata bucurie a adulmecării înghețatei ei apropieri. Am înțeles, oricum, că așteptarea mea sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu prieten, omul cu o mie de fețe, zise inspectorul Fumero. Mi se păru că aud oasele lui Fermín zgîlțîindu-se de groază dinaintea acestei apariții. Locvacitatea lui se reduse la un geamăt Înăbușit. Între timp, cei doi bătăuși, despre care am presupus că nu erau altceva decît doi agenți din Brigada Criminală, ne Înșfăcaseră de ceafă și de Încheietura mîinii drepte, gata să ne sucească brațul la cea mai mică Încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa, o vagă bănuială?” Nici de data aceasta Noimann nu răspunse. „Păi atunci de ce vă ascundeați sub pat, prefăcându-vă că sunteți plecat de acasă?” Noimann mușcă din pernă și scoase un geamăt Înăbușit. Falsul Satanovski nu-l băgă Însă În seamă. Ginecologul probabil era obișnuit cu suferința, astfel că gemetele lui Noimann nu-l impresionau prea mult. „Ați stat ascuns sau nu?” Îl interogă el din nou. „Poate că am stat, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mușcase și, ridicându-se brusc de la masă, se Îndreaptă spre „fileul francezilor“. La capătul lui Îl descoperise pe un fost coleg de armată: teristul Radu A. Grințu.) „Printr-o ironie a istoriei, În momentul În care la Berlin puciul era Înăbușit, el reușește la Paris.“ (Maurice Baumont, Marea conjurație Împotriva lui Hitler, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1977, p. 207) Vreau să spun că interpretarea semnelor primite din trecutul istoric (obiecte, descoperiri arheologice, documente, cronici, cărți roman... - cum să zic?, romanțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
așa. Mă tem că va trebui să te concediez. —Dar, domnule, dacă aș putea măcar să... Îmi pare rău, Manuela, dar hotărârea mea e definitivă. Te plătesc pentru toată săptămâna, dar asta e tot. Am auzit un fâșâit și un plâns Înăbușit, apoi se lăsă tăcerea până când, după câteva minute, se trânti o ușă. Stomacul meu mi-a semnalat că nu va mai tolera mahmureala prea mult și am Început să mă uit cu disperare În toate direcțiile, ca să localizez baia. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a făcut rău. N-a fost așa, Avery. Eu aș fi preferat să fiu... am realizat că-mi justificam acțiunile cu cine nu trebuia. Poți să mi-o dai la telefon? S-au auzit iar foșnete și un strigăt Înăbușit, apoi Penelope mă salută ca și cum nu știa că eu sunt la celălalt capăt al firului. —Bună, Pen. Eu sunt. Ce faci? —A, Bette. Bună. Sunt bine, dar tu? Conversația părea extrem de similară cu zecile de conversații pe care le avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că Abby se afla În cu totul altă țară. În timp ce mă apropiam, am văzut că ușa de la apartamentul meu și al lui Philip era ușor crăpată - ceea ce se observa doar dacă stăteai chiar lângă ea - și am auzit niște zgomote Înăbușite venind dinăuntru. Era puțin trecut de opt dimineața - miezul nopții, practic, ținând cont de faptul că eu mă Întorsesem la hotel de-abia la trei, iar Philip era Încă la Bella când am plecat - și m-am gândit că presupusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
jumătate de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
paltonul mototol, îl aruncă în curte, spre uimirea generală, strigînd: ― Naiba să-l ia de palton, și pe voi la fel! Las' că v-o fac eu! Dar, în aceeași secundă, în curte se auzi șuieratul nervos al unui fluier înăbușit și hohote de râs care izbucniră în cascade, ca la o comandă nevăzută! Ce se întîmplase? Fatalitatea, căreia câteodată îi vine toane de glumă, făcuse ca paltonul lui Noica să cadă chiar în capul lui Cioc, tocmai când acesta fluiera
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei din jurul lor fuseseră prea ocupați ca să le dea atenție, dar Îi păziseră cu strășnicie. Acum, În sfîrșit, sultanul se va Întoarce și spre problemele lăsate pentru mai târziu. Biruise. După Înfrângerea de la Vaslui, după luni de suferință și mânie Înăbușită, după alte luni de pregătiri și de marșuri de-a lungul imperiului, În sfârșit, aici, la Valea Albă, biruise. Soseau, rând pe rând, corpuri de spahii și de ieniceri trimise să asigure spatele sultanului, În vreme ce el urca spre Suceava. Prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
roșu ca pe un taur. Intr-o zi discuția între Rim și Lina, pe subiectul unui trandafir roșu de cârpă la pălărie, avusese loc în fața lui Mini și Nory. Lina, astfel înfruntată, se supărase de tachinările doctorului, se învinețise 67 înăbușit, cum îi. era felul, ba chiar se înrăise, se vedea bine că are venin în ochi și pe buze, dar nu spunea un cuvânt, numai fum pe nas scotea cu răsuflarea ei astmatică. Biata Lina . . . Rim față de public căutase să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gândesc? — Poftim? Uite ce e tipule, te cheamă Johnny Walker? — Nu, domnule, mă cheamă Chapel. Profesorul Henry Chapel de la universitatea Oxford. — Ei bine, dacă nu te cheamă Johnny Walker, ce naiba să discut cu tine? Așa că, dispari! Se aude un zgomot înăbușit, făcut de un obiect greu care cade la podea. Apoi un geamăt. — Ajutor! se vaită vocea. Ajută-mă. Am căzut din pat. Îl cheamă Short, este blestematul de reprezentant al guvernului la fața locului și toate celelalte în plus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă spațiul și timpul nu sunt fixate în ea în așa fel încât posesorul ei să nu-și rătăcească drumul. Nu se poate face asta fără tobe pentru că spiritele comunică între ele prin tipare de sunete, așa că tobele scot sunete înăbușite și fac mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
cu obrajii în flăcări, se întoarce spre mama sa. Ea îi face un semn încurajator din cap. Împăratul începe să ne dea ocol, ca o albină care dansează în jurul florilor. Deodată, cea mai tânără fată din rând scapă un țipăt înăbușit. Nu pare să aibă mai mult de treisprezece ani. Împăratul Hsien Feng merge la ea. Fata se îneacă și apoi începe să plângă. Ca un adult care îi dă o bomboană unui copil care plânge, împăratul Hsien Feng îi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte. Am urmat-o nedumerit. Fata apăsă o clanță. - Aici, șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem în vizită la cineva? Răspunsul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel lung a tresărit, a suspinat aproape cu mulțumire și a deschis ochii larg, a ușurare. Eram destul de mare (unsprezece-doisprezece ani) și știam că un bărbat adevărat nu plânge, dar m-am ascuns În pod și am sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul de carne chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva rânduri, al legăturii de chei. Mititelu se Întorsese Înnegurat și cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să bem o ceașcă de ceai. —înaintea copiilor tăi? a spus Josephine moale. Emer stătea chircită pe scaun. A urmat o nouă tăcere prelungă și chinuitoare. De atâta încordare, umerii îmi ajunseseră aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]