848 matches
-
b) cauzalitate provocată/cauzalitate așteptată (un copil care dispare cu bona sa te duce cu gândul la o crimă sau la o răpire). Logica faptului divers intervine atunci când aflăm că este vorba de o înscenare, de o răfuială între soți. Înșelată, așteptarea noastră generează faptul divers. Nu este important faptul în sine (o moarte, un viol), ci relația cu alte fapte. Această relație dă interes și creează uimire. O crimă nerezolvată, o dispariție fără motiv etc. dizolvă logica faptului divers și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte? Îi spune ea naturii. Aștept. Sunt Încă aici. Ca și Desdemona. În aprilie 1972, cererea ei de a se reuni cu soțul ei În rai Încă trecea printr-o vastă birocrație celestă. Deși Desdemona fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toată viața. Au fețe de puști și la cincizeci de ani. Celebrul bărbat-băiat american. Ai dracu’ de ciudați. Da’ Îi plăcea de Macomber ăsta de acum. Straniu tip și ăsta. Probabil că de-acum s-au terminat și prostiile cu Înșelatul. Ei, ăsta chiar c-ar fi un lucru al dracu’ de bun. Al dracu’ de bun. Bietu’ prost, probabil c-a fost un fricos toată viața. Nu poți să știi de la ce a Început. Da’ gata cu asta de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam înșelat, cu atât mai mult nu puteam să-mi dau seama întrucît admirația Irinei pentru natură era profundă, aci, unde afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile sau observațiile lăturalnice nu vădesc neapărat înțelegerea. Și apoi eu însumi, care sunt așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făceau să mă îndoiesc de trăinicia dragostei. Dar deprins cu viața familiei mele burgheze, nu trăgeam concluzii prea rele. Cu toate că, gelos din fire, cu gând iute spre toate supozițiile, veșnic bănuitor, sunt atât de burghez că aș putea fi ușor înșelat. Sunt credul, indiferent de scenele ghimpoase pe care le fac. Trebuie puțin talent spre a fi mințit! Toată lumea de pildă, protesta împotriva vieții mult prea vioaie pe care o ducea Irina față de toți. Toată lumea se gândea la rău, numai eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost al cuiva, zise el, abordând o figură meditativă. Că doar n-a apărut din nicăieri...“ „Al tău, al cui altuia să fie, drăguțule, Îi răspunse consoarta, că doar nu te-am Înșelat cu nimeni...“ „Ce legătură are aici Înșelatul cu praful cosmic?“, Întrebă Subotin, făcând În continuare pe deșteptul. „Are, cum să nu aibă, răspunse nevasta. Te-am iubit atât de mult, Încât te-ai prefăcut În praf și pulbere...“ „Cenușă“, preciză Subotin, adăugând: „Și acum ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar trebui să se descotorosească de sine. Bineînțeles. Dacă poate. Dar mai are În el și ceva ce consideră important de continuat. Ceva ce merită să continue. E ceva ce trebuie să continue, și o știm cu toții. Spiritul se simte Înșelat, Înfuriat, Întinat, corupt, fragmentat, rănit. Dar tot știe ce știe, iar de cunoașterea aceasta nu te poți descotorosi. Spiritul știe că propria lui creștere este adevăratul sens al existenței. Așa Îmi pare mie. Plus că omenirea nu poate fi altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea nimic, Sammler avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne comanda fasciscoidul de Munteanu, care se comporta mesianic, să îngenunchem, și eu o făceam, exact ca și ceilalți. Inserție, 2004 Deși mi-am propus, nu am mai reușit să scriu despre Piața Universității. Poate fiindcă o asimilez unei iubiri înșelate. Da, a fost o stare de îndrăgostire de un chip comunitar al libertății. Dar, ca în orice stare de îndrăgostire, ești cam oarb la ceilalți care nu o împărtășesc, nu o înțeleg sau nu o admit. Mircea, eu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atunci pe care le-au curtat sau nu, plecate mai toate în pacea cimitirelor. Zâmbeau, spre colinele vremii lor, spre o depărtare căreia nu-i găseau întoarcere, de aceea poate, amintirile li se păreau neprețuit de dulci, revigorate sau numai înșelate, ce le alimentau existența. Mă ridic o clipă. Fără să vreau, văd pe geam, de-a lungul gardului din față șirul de flori îngrijit de doamna Carolina Pavel, și prin nu știu ce asociație mă gândii la Rex, a murit de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: îmbătrânise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce întârzia în preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea înșală, gândeam, că intrăm în lumea asta și ieșim din ea mereu înșelați. Și Ana vorbea... sau poate încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătând în cerdac, o mai văzui încă o dată și stătui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu-l, lovindu-l, în timp ce eu mă zbăteam la rându-mi cât puteam de tare. Dar tânărul nu s-a lăsat înșelat. S-a scuturat ușor, dându-mi drumul și aruncându-i soră-sii pe un ton de reproș: — Atunci doar fata e a ta? Ea n-a spus nimic, ceea ce pentru Juan era deja un răspuns suficient. — O iei cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunau primii clopoței, bâzâiau soneriile, costume și rochii se îngrămădeau repede pe lângă noi), pentru că și-a dat seama, din felul în care mă așezasem acolo lângă ea, că și eu sunt mișcat și sufăr din pricina durerii foarte speciale a celui înșelat, tăcerea suferinței... Da, înțelegi? Numai sentimente omenești, în toate felurile posibile. I-am privit unghiile și am văzut cât de mâncate și roase erau: Durerea umană ajunsese până în vârful degetelor, doar eu nu eram în stare să văd acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avem vreo carte de Zorrilla, convins că era vorba de o cronică pe seama aventurilor unei știoarfe tinerele din Madridul de pe vremea casei de Austria. Tata nu știu ce să-i spună, Însă Fermín Îi sări În ajutor, În sfîrșit păstrînd măsura. — Vă Înșelați, stimate domn. Zorrilla e un dramaturg. Poate că vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
O adevărată stare adulterină guvernează peste tot în O noapte furtunoasă, fundamentând o moralitate alterată și realții false între personaje. Ca și Trahanache, Jupân Dumitrache este o autoritate. Dar autoritatea lui are poziția cea mai falsă „el este singurul mare înșelat al piesei și cel mai ușor de înșelat dintre toți în același timp” (de Veta, Zița, Chiriac). Înțelegem că tejghetarul Chiriac va prospera înșelându-și patronul de două ori - o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sunt căsătoriți ci practică o tulbure stare de concubinaj, de „amantlâc”38. În construirea acestor personaje Caragiale a folosit o tehnică de tipizare cu multe implicații caricaturale din arta comediei populare și din arta circului. În D-ale carnavalului „amanții înșelați” adoptă măștile, joacă de bună voie roluri false, sunt luați la bătaie de adversari care nu-s ai lor, urmăresc vinovați închipuiți, în timp ce vinovații adevărați trec fără grijă pe lângă ei. Una din aceste măști e în fond și bărbierul, reprezentat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
la muncă în jurul casei. A devenit brusc suspicios și când a descoperit că deși avea pielea albă și trăsături nobile, băiatul era o corcitură, a simțit că i se confirmau suspiciunile. Elspeth decădea tot mai mult. Va fi prădată și înșelată. Îi scrise o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i lase un bilet. Când i-l dă, portarului îi spune că miss Chapel a plecat într-o vacanță lungă și nu se întoarce la Oxford până în septembrie. Vestea îi provoacă o nouă criză. Rămâne în fața porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în surdină corul marilor mafioți români, cântând celebra melodie, „Poliția și justiția, e cu noi”. Și totuși, cine este vinovat de starea aceasta în care am ajuns? Oare cine va mai face vreodată ceva pentru poporul acesta, veșnic exploatat și înșelat? Despre întoarcerea cu adevărat spre popor, spre năzuințele lui, spre nevoile lui, spre lacrimile lui. Cred că mare dreptate avea Mircea Eliade când într-un articol din ziarul Vremea din 1937, scria: "Crima elitelor conducătoare românești, constă în pierderea acestui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Nu e ca și când i-am pus pistolul la tâmplă și l-am obligat să se Îndrăgostească de mine. De fapt, aș fi fost mult mai fericită dacă n-o făcea. Cel puțin nu aș ști acum cum e să fii Înșelată. Cât despre felul cum l-am tratat, a meritat-o! Larisa Își dădu ochii peste cap, ca și când ceea ce spusesem nu avea absolut niciun sens. M-am uitat după Maria, care se Învârtea aiurea În raionul cu accesorii. Trebuia să plecăm
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Doamne, nu te-am invitat aici să-ți povestesc despre căsnicia mea ratată. Doamne, e ultimul lucru pe care voiam să-l fac. Cum am ajuns să vorbesc despre asta? —E vina mea. Te-am întrebat dacă ai fost vreodată înșelat. —Așa e, se uită Mike ciudat la mine. Ciudat să întrebi pe cineva așa ceva la prima întâlnire. —E o întâlnire? Nu mă pot abține să zâmbesc. Păi, recunosc că nu e cea mai romantică întâlnire la care am fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
printre necredincioși? Ar fi trebuit să mă mulțumesc să-i răspund: dacă n-ați fi transformat frumoasele noastre ținuturi În pușcării, n-am fi avut nevoie să ne găsim refugiu la europeni! Dar m-am muiat și m-am lăsat Înșelat. Am venit la Istanbul, și iată rezultatul. În disprețul regulilor ospitalității, acest om pe jumătate nebun mă ține prizonier. Nu de mult, i-am transmis un mesaj care spunea: „Sunt oare oaspetele dumneavoastră? Dați-mi permisiunea de a pleca! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]