2,851 matches
-
ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
about... Îi trimit, la schimb, două manele cu Guță și „Supărat, supărat sunt, Doamne, iarăși, supărat...”. Așa, de balcanism. Șterg jpg-urile. De vreun an și jumătate ne tot scriem. Mircea-mi povestește ce realizări mai are, eu mă victimizez înșirând porcărioare, să-l încurajez că lui i-e bine acolo și nouă de rahat aici. „... s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum stau înșirați unii lângă alții, îmi imaginez că le-aș schimba capetele între ei, de la stânga la dreapta, fără a face deosebire de sexe. Nostimada e că, dacă redistribui tărtăcuțele, aproape că n-ar fi diferențe notabile. Nu știu cum se întâmplă, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai aminteai de cîți inși omorîse. O veselie ciudată și lipsită de orice responsabilitate se năștea în cercuri din ce în ce mai largi de cititori ai ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebi dumneata!" Cu degetele groase, negre de tutun, nu l-a văzut fumînd, în odăi nici nu mirosea a scrum, ci doar a frunze de tutun care se usucă, dulceag și persistent, a deschis cutia. Înăuntru fotografii. I le-a înșirat pe masă. L-a recunoscut pe Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici nu se poate compara cu palatul lui Basarab Cantacuzino, de fapt sîntem rude, un fel de veri de rangul trei, dar el vine din partea nu să zic proastă, dar mai "populară" a Cantacuzineștilor, au venit, și Popianu mi-a înșirat noutățile din Vladia. Mi-ați spus că sînteți informat, așa că n-o să repet. Un lucru totuși trebuie să subliniez. Ceea ce m-a îngrozit, domnule Mihail, era faptul că evenimentele, schimbările din Vladia aparțineau realității neadevărate, dacă vă amintiți am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăsta de distracții căruia îi spunem planeta Pământ, domnul Whittier zice că iubim incendiile de pădure. Deversările de petrol. Ucigașii în serie. Iubim teroriștii. Dictatorii. Pedofilii. Pe cei care deturnează avioane. Dumnezeule, cât iubim știrile de la televizor. Imaginile cu oameni înșirați pe marginea unei gropi comune, așteptând să fie împușcați de un alt pluton de execuție. Fotografiile lucioase din reviste cu oameni ca noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cărțile deoparte, reduse timpul destinat temelor, renunță la joacă și la plimbările cu bicicleta și se puse pe treabă. Termină primul caiet de o sută de file și constată că personajul principal al cărții nu trecuse, încă, de vârsta copilăriei. Înșirase o serie de întâmplări numai bune să distreze clasa de copii de-a II-a pe care, cândva, îi țintuise în bănci cu minciunile ei sfruntate. Pentru a trece la etapa următoare a dezvoltării personajului, avea nevoie de o trăire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o zi. Dacă El putea să ierte, în măreția Lui, putea și ea, un biet viermișor colcăind printre atâția alții. În ultimul trimestru participă la olimpiada de limba română, faza pe oraș. Intră în sală cu capul doldora de comentarii. Înșiră pe foile albe tot ce știa iar privirea mulțumită a profesoarei, care-și tot arunca ochii pe colile ei, îi spuse că făcuse un lucru bun. Așteptând să termine și ceilalți, exaltată de frământările creației, Luana se gândi să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
băiat aflat și el la rând. Acesta susținea, sus și tare, că muzica autohtonă este lipsită de valoare, cântăreții români nu știu decât să-i copie pe cei din afară și singura muzică de calitate este cea străină. Degeaba îi înșiră Luana o serie de nume care nu se coborau la cele spuse de el. Afurisitul o ținea una și bună. Scoasă din sărite, îl prinse de mână și ieși cu el afară. Îl întrebă dacă a ascultat ultima casetă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înștiința că a doua zi se organiza concurs pentru ocuparea unui post de dactilografă. Speranțele îi prinseră din nou aripi. Se prezentă la adresa respectivă, o cocioabă din tablă cu două încăperi. În prima funcționa un xerox, în a doua erau înșirate patru mașini de scris. În ciuda numărului mare de candidate, Luana câștigă. Seara, împreună cu bărbatul ei, destupă o sticlă de șampanie iar negura în care acesta-i prevedea viitorul ca dactilografă nu reuși să-i umbrească fericirea. Se trezi devreme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbatul se tot învârti în jurul ei, neștiind cum s-o mai împace. Ea amenința: Să știi că mă angajez tonetară. Am să vând gumițe și chiloți până când am să mor de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieșenii care vor să pară de la București, e o încântare pentru urechile mele. Ea zâmbi. Cândva, Ștefan îi spusese cam același lucru. Bine. E vorba de un articol pe care l-am citit nu de mult. Am întrezărit, printre cuvintele înșirate pe hârtie, o idee cu aplicabilitate în munca de creație. La început n-am înțeles exact care ar fi asta dar la ultima ședință de lucru, de la locul meu retras, ascuns în umbra dumneavoastră, văzând sclipirile din ochii celorlalți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din Franța, din Rusia ori din China, despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu știa ce trebuie răsturnat și ce trebuie păstrat. Dar toate astea priveau Java și Sumatra, de partea cealaltă a acestei țări de insule Înșirate pe mare ca algele zvârlite pe mal. Asta era ceea ce gândea lumea. Numai Adam a știut că nu erau În siguranță. Karl refuzase să facă ceva. Nu s-a gândit nici o clipă să plece. — Dar... a Încercat Adam să protesteze
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta. Noile magazine de beton construite la Întâmplare, casele șubrede de lemn ale mahalalelor, șoselele cu șase benzi de circulație, apa băltită din canale, steagurile Înșirate prin tot orașul Înăbușit de praf, de fum și de gaze de eșapament. Nu băgase de seamă când dispăruseră culorile și amănuntele orașului, când cenușiul i se pusese pe ochi ca o cataractă care o Împiedica să vadă frumusețea Jakartei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întredeschisă. O dâră subțire de salivă uscată i se Întindea de la colțul gurii până la bărbie. Alături de ea era o cutie cu nasturi, iar În poală avea o tăviță plină cu papiote. În palmele desfăcute una lângă alta ținea niște nasturi Înșirați pe un fir. El și-a plimbat privirea de-a lungul coridorului În căutarea toaletei, dar n-a văzut decât alt dormitor și o minusculă bucătărie deschisă spre drumul Îngust și gol, tăiat printre casele Îngrămădite unele-ntr-altele, alcătuind ceva care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se Învârteau de colo-colo prin Întuneric. Lui Îi plăcea Întunericul. și-ar fi dorit să fie acolo, În locul acela neguros. La orfelinat nu-i fusese niciodată teamă de beznă. Noaptea, În Încăperea aceea lungă și pustie, cu paturi de pânză Înșirate de la un cap la altul, nu fusese niciodată lumină. Seara, când ziua cade dintr-odată În noapte, băieții nu se mai clinteau din loc, Înspăimântați de ce ar putea să le aducă noap tea. Unii adormeau de Îndată, alții se smiorcăiau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta din pricina pereților neregulați, care făceau casă să arate că o locuință rupestra destul de civilizată. Pe rafturi fuseseră lăsate ici-colo spații libere, în care erau expuse mai multe vaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Vizita...”, în primul alineat, expozițiunea (câteva informații despre familia Popescuă este combinată cu intriga (dorința de a o felicita pe doamna Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni în urma lor adieri dulci mirositoare, aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat, ducând cu ea acele priveliști viu colorate și mirosurile parfumate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și mărețe. Când am intrat pe porți, în fața mea, s-a ivit o nouă lume. Am pășit dincolo de porți și eram încremenită. Casele erau constituite din flori, pomii erau toți înfloriți, iar de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]