73,040 matches
-
aflăm că titlul inițial al cărții fusese Jurnalul scrierii de tot.) Versurile, frazele, notele și micile fragmente pe care vocea lirică le derulează neîntrerupt sunt pânza emotivă a unei stări de grație, nu doar ca intuiție și trăire, dar ca "înțelegere" în sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găsește resorturile care mă fac vie". Credința în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influență naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine știutor, care îmbibă pagina
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
primare fără să înțeleagă măcar ce au pierdut. Un pariu uriaș și curajos al acestei poezii, remarcabil prin comparație cu teribilismele celor mai mulți tineri poeți de azi. Aflată în căutarea identitățiii bune și implicit a unui mod de comunicare completă, acea "înțelegere drept în inimă" care din 2 face 1, vocea lirică se situează de la început într-un indirect dialog cu dublul ei mut, dar zgomotos, ascuns în faldurile interioare. O luptă cu tristețea tot revine: "Tristețea, ŤLe soleil noir de la mélancholieť
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
măsură să-i modifice imaginile în ochii celor din jur. Un astfel de act poate fi uneori util din punct de vedere științific, dar rămîne mereu discutabil la o judecată morală. Firește există scrisori a căror publicare este esențială pentru înțelegerea unor fenomene istorice (să ne gîndim doar la corespondența dintre Hitler și Antonescu), dar, chiar și în acest caz, legitimitatea morală a unui astfel de gest este discutabilă. La fel ca publicarea unor jurnale sau scrieri memorialistice fără acordul explicit
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
decizii concrete. Aplicarea calificativului "utopic" - ca argument de respingere a unei poziții - variază în funcție de anumite "preferințe empirice", cum le numește autorul, care la rîndul lor sînt consecința unor înclinații și opțiuni mai largi, culturale, ideologice, poate chiar naționale. Utopicul, în înțelegerea lui Andrei Cornea, este un termen de comparație mai degrabă decît o proprietate independentă a unui obiect. Pe bună dreptate, căci, la urma urmelor, a stabili în ce măsură o idee este utopică presupune a ști deja ce este realitate. Conform definiției
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
utopia este o "construcție imaginară a unei societăți, care constituie, în raport cu cel care o realizează, un ideal total" (pag. 10). Mutabilitatea verdicului "utopic" reflectă instabilitatea unghiului analitic, crede Cornea, și ea se datorează faptului că fiecare proiect pare utopic pentru că înțelegerea lui e "parazitată" de această implicită opoziție la o entitate care pare solid definită cînd de fapt e tot o țintă în mișcare: realul. Iată, prin urmare, cum un comparativism (sau opoziționism) implicit intervine destabilizator și în modul în care
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
-și explice multitudinea de reacții contradictorii nu doar la ideile, ci și la persoana lui Noica, Andrei Cornea susține că la temelia ambelor categorii de reacții s-au aflat "pasiunea, sentimentul" care ulterior generează "traiectoria pe care se va înscrie înțelegerea, analiza" (203). Acest element emoțional nu definește cazul Școlii de la Păltiniș în particular (oricît de evident predispusă la a crea reacții emoționale va fi fost persoana lui Noica). Dimpotrivă, "majoritatea tezelor confruntaționale, a formulelor de polemică intelectuală riscă să nu
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
o istorie a baletului românesc, a țării, în aceeași măsură, până la data când eu am părăsit-o. De asemenea, am încercat să surprind episoade din amintirile mele, crâmpeie ale istoriei baletului rusesc de la Sankt Petersburg. Biografia mea, scrisă cu atâta înțelegere și migală de Cardenes constituie un periplu prin toate țările europene pe unde am trecut și am dansat. Sunt surprinse conversații ale mele cu mari personalități politice ale istoriei contemporane, precum: Hrusciov, regele Olav al V-lea al Norvegiei, primul
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
ideală, preferă formele cu respirație amplă și nu se teme de rigiditatea simetriei, pe care o convertește în structuri clar articulate. Deși ferm ancorată în sol, sculptura lui Paul Popescu sugerează totuși aspirația spre înalt, zvâcnirea, zborul. Cu totul altă înțelegere a materialului are Florin Strejac, pentru care masivitatea nu este o condiție a sculpturii. Apropierea lui de materie implică delicatețe, atenție pentru detaliul expresiv, un sens al nuanței și chiar o discretă ironie în toată această deturnare a masivității materialului
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
are pretenția vanitoasă a pertinenței absolute, în fine, tonul lui nu pretinde obediență oarbă. Cei care au urechi de auzit, însă, vor asculta. În discursul lui, deseori dramatic (în sensul punerii în scenă) și ironic, detectăm însă și toleranță, și înțelegere, și compasiune, și resemnare, și îndoială, dar, peste toate, o anume eleganță datorată unui bun simț de invidiat cu care judecă fiecare detaliu și, mai ales, a unei splendide dicțiuni a ideilor. Forța discursului lui Andrei Pleșu se realizează la
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
duce crucea până la capăt... Câte un notoriu om de afaceri, cu rafinării sub mână, falimentează de câteva mii de miliarde de lei " în euro de abia câteva zeci de milioane " explicațiile pe care le oferă sunt de o tehnicitate excluzând înțelegerea pasagerului de troleibuz " dar suma e formidabilă, aventura uluitoare, omul măreț " siguranța că nici aici politica nu și-a băgat coada și în nici vreun fel factorii Puterii, este deplină și perenă. Te încarcă de seninătate. Altcum, bănuiam mai de
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii portretistice a lui Eustațiu Stoenescu, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. II. Corneliu Baba Identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens, punctele de pornire, cel puțin din ceea ce se cunoaște
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
rețete. Spre comparație, Portretul mamei reprezintă sigur o altă etapă, o altă percepție a modelului și o preocupare mult mai evidentă pentru viața lui interioară. Realizat în cărbune, acest portret minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei morale. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
și bebete, cavaleri și domnișoare." Nu mă încadrez. Surîd pierdută. S-a înserat. Și s-a răcorit puțin. Stau în pragul FotoCabinetului, fardată a la epoque, îmbrăcată, însă, cu hainele mele. Un hibrid. Și îi privesc pe concetățenii mei. Cu înțelegere. Ei, cu uimire. O pală de vînt îmi duce fusta în toate părțile. Aleg și eu o cale ca să mă întorc în prezent, cu tot trecutul pe care îl port pe chip. Ajung în Calea Victoriei. Dintre mașini luxoase, din zarva
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
să înceapă cu citarea numelor care i-au dat strălucire: Brummell, Byron, Barbey d'Aurevilly, Baudelaire, Balzac, Oscar Wilde, Robert de Montesquiou, Benjamin Disraëli, Eugčne Sue, Marcel Proust, Pierre Drieu La Rochelle. Dandysmul. O istorie este o carte fundamentală pentru înțelegerea rolului jucat de dandies în istoria civilizației europene. Acest rol nu a fost, cîtuși de puțin, unul de figuranți. Simpla înșiruire de nume din paragraful precedent o demonstrează. Iar modul în care autoarea și-a organizat materia cărții este exemplar
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
alături de un Gheorghe Dinu, poet avangardist și el, sub pseudonimul Stephan Roll, care denunța cu furoare "burghezismul artistic". Are loc, desigur, separarea de "poezia pură", ca și cum înverșunata negație avangardistă n-ar avea, în fond, mai multe afinități cu o atare înțelegere a poeziei decît cu o doctrină politică ce ținea s-o înfeudeze: "Poezia pură (...) este astăzi în slujba clasei dominante". E reclamată în schimb, o "poezie proletară": "Numai ocolind hibridul și împerechierile stupide, existența poeziei proletare va putea fi afirmativă
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Acolo se găseau punctele de susținere, sprijinul major al demonstrației. Mai nimic consistent despre prezent. Iar vocile noastre veneau din tot universul. Profiluri de actori, întîlniri sau nu cu regizorii mari, comunicare, timp și vîrste, transformări benefice - ca semn al înțelegerii și al evoluției înțelepțită de experiențe - stagnări și șabloane, conuri de umbre și tăceri, revigorări, șanse, neșanse, spaime, succes, inteligență, har, travaliu. Relații vii, relații moarte. Adevăr, minciună. Teatru. Mai este timpul acesta pentru teatru? Parcă nu. Mă gîndesc la
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii artistului, Realismul constructiv, prin orientarea sa netă către componenta morală a creației, către înțelegerea și explicarea existenței noastre individuale și colective prin analiza expresiei artistice, se definește mai curînd ca o componentă gnoseologică. În fapt, Hans Mattis-Teutsch, în mod real un intelectual de stînga, în sensul stîngii democratice europene, are o nevoie fundamentală, în
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care mi-a fracturat orice formă de înțelegere. Și am plecat. Cred că respectul între creatori și spectatori trebuie să fie reciproc. Brook nu și-ar fi permis asta. Și nici Purcărete. A bon entendeur, salut! P.S. Minunată ideea ca Teatrul de Luni să acompanieze, cu producțiile lui
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
a publicului. Chiar mai mult decît în cazul textelor juridice, s-ar părea că premisa e simplă: nimănui nu-i e permis să ignore tehnologia de specialitate. Textele par scrise cu intenția de a crea impresia unei ușurințe maxime de înțelegere și de aplicare. Desigur, intervin diferențe semnificative de stil personal: există cărți de bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
său este unul greșit. Corectitudinea cronicarului este fără fisuri și el nu ezită să pună în lumină nici măcar greșelile tactice sau metodele discutabile ale celor despre care crede că se află în tabăra bună a unei bătălii de idei. Cu înțelegere și evidentă simpatie este privit Augustin Buzura, autorul cărții Tentația risipirii. Aflat de la revoluție încoace în fruntea unei instituții culturale emblematice pentru statul român (Fundația Culturală Română, transformată, la sfîrșitul anului trecut, în Institutul Cultural Român), scriitorul Augustin Buzura a
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
8 - 9 , manifestările neconvenționale dezvăluie anumite caracteristici ale vieții colective ce depășesc stricta semnificație artistică. Forme ale deschiderii, limbaje fără coloratură etnică și dovezi certe ale implicării artistului în cotidian, aceste expresii complementare solicită nu numai un anumit tip de înțelegere și de sensibilitate, ci și un grad mai înalt de responsabilitate civică și o voință explicită de solidarizare cu valorile morale amenințate. Interesul pentru acest complex de manifestări - de la instalația clasică pînă la performance și la videoinstalație - dezvăluie, prin însăși
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
retrage din Serviciile Secrete, rezistă cu obstinație la toate încercările acestora de a-l readuce în slujbă și rămîne singur între trei femei: mama, soacra și fiica lui adolescentă. în această ambianță de feminitate oarecum conflictuală, Yoel se concentrează pe înțelegerea, pe cunoașterea postumă a soției sale: încearcă să o reconstituie din amintiri, din gînduri tardive, să-i descifreze enigmele și să se cunoască pe sine, în lumina unei vieți conjugale mai mult sau mai puțin ratate. Și să-și izbăvească
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
să scoată un cuvânt. Penescu Îl devizaja pe Han cu multă ură. Peste patru zeci de ani, când se va afla la Paris, expulzat de Ceaușescu, va relua contact cu tânărul Han. Nici atunci nu vor găsi un teren de Înțelegere... Învățătorul era asudat. Mihalache zâmbea. Hațegan Îl privea Împăciuitor. De parca l-ar fi aprobat. Ilie Lazăr, un om hotărît, dar sentimental, judeca după inima. Era de partea lui Penescu. Hudița, diplomat, părea neperturbat. Solomon, deasemenea. Popovici și Pop păreau convinși
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
măi, nu ai simțul umorului!" (daciaclub.ro); Atîtaaa domne', ce dracu! Păi te mint io!" (ziar.clubromantic.ro). (Ca de obicei, am introdus în citate semnele diacritice și uneori și pe cele de punctuație, pentru a permite o mai bună înțelegere a exemplelor). Acest uz expletiv după elemente interogative e curent în multe limbi (în franceză, de exemplu: combien diable...? comment diable? oů diable? pourquoi diable? etc.; cf. TLF, Le Trésor de la langue française informatisé), desigur cu diferențe în preferința pentru
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]