1,511 matches
-
scoțiană și mă așezam. Imediat simțeam cum corpul mi se relaxează, cum mădularele mi se Întind. Îmi dădeam părul la o parte de pe față, ca să văd. Erau fosile În formă de ferigă și fosile care arătau ca niște scorpioni cu Înțepătură mortală. Jos, sub picioarele mele, vasul de toaletă avea o pată de rugină, și ea veche de când lumea. Toaleta din subsol era opusul vestiarului nostru. Cabinele aveau doi metri Înălțime și Începeau de la podea. Marmura fosilizată mă ascundea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele. Și am impresia că vei fi foarte interesat de ce am să-ți spun! Nu mi-a stâlcit numele. Istoria diferă de informațiile pe care le ai acum... Arvon. Un zâmbet fugar îi străbătu buzele. Să trecem peste toate aceste înțepături, zise într-un fel plictisit și făcând leneș cu mâna un gest. Deși avem timp berechet, tu nu beneficiezi de acest lux. Mă pregăteam să țip din nou, când îmi vorbi. Poți să țipi și să urli și să chemi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Sfetnicilor să fie a mea, eu trebuia să fiu veșnic. Pentru ca Imperiul să dăinuie, Împăratul trebuia să fie etern. Un râu are maluri, albii și insule. Orice fir are câte un nod ici și colo, și fiecare pagină are o înțepătură în textura sa, mai mică sau mai mare. Eu sunt nimeni și oricine. Eu sunt timpul și moartea, fiecare curent și fiecare picătură. Eu nu sunt. Mă ridica. Eu... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor și jumătatea Eternei! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după Întâlnirea cu primul leu. Gata, povestea aia s-a terminat. Dar În seara aceea, după cină, după whisky-ul cu apă minerală băut În jurul focului, În timp ce stătea Întins În patul de campanie, acoperit cu plasa care-l proteja de Înțepăturile țânțarilor, Francis Macomber Își dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gâsca, girafa sau iepurașul sunt bolnavi. Sorin și Sorina trebuie să le dea medicamente, să le facă injecții - căci fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți înțepătura numai când te uiți la ele. Acum, însă, sunt, cu toții, sănătoși tun, veseli și cu mare chef de joacă. Știi ce? spune Sorin. Hai să ne jucăm de-a spectacolul. Cum se joacă jocul ăsta? întreabă Sorina. Păi, foarte simplu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
comemorați strămoșii, a zis că aveam un stil „absolut memorabil, la fel de emblematic ca și cel mai reușit portret din colecția Sackler“1. Exagera puțin, asta e sigur, dar o spusese din inimă. Și cu siguranță am simțit, la rândul meu, Înțepături și strângeri În inima mea răposată. La un moment dat chiar am simțit durerea celorlalți. Mă simțeam pătrunsă de durerea comună - În sfârșit, trăiam și eu un sentiment atât de profund - și m-am bucurat cu adevărat, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Wyatt nu-i răspunsese la Întrebare, observă ea. În ultimul timp făcea des asta, lăsându-i Întrebările fără răspuns. Nu o mai iubea? O iubise el vreodată? În ultimul timp, tot ce simțea când se afla În preajma lui erau Împunsături, Înțepături, dureri, fisuri, rupturi și goluri bruște. Fiecare răspuns al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acolo de două ori -, dar la un moment dat s-a descoperit că trei turiști, toți morți În cele șase luni de dinainte, nu muriseră accidental, atac de inimă și respectiv Înec, cum scria În certificatele de deces, ci de la Înțepături de meduze. Stațiunea a fost Închisă după moartea celei de-a treia victime, fiul unei americance, membră a Congresului. După aceea, Heinrich reapăruse Într-o funcție de conducere oarecare a unui hotel de lux din Mandalay. Când am dat peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâncare și țânțari. Stăteau pe doi bușteni despărțiți de o poieniță, loc pe care Îl numiseră ,,sufrageria“. Se dăduseră pe fețe, brațe și picioare cu pudră de termite, pe care Pată Neagră le-o oferise pentru a-i feri de Înțepăturile de țânțari. Pudra era făcută din scoarță de copac sau rocă, eficientă și Împotriva termitelor, de unde și numele - credeau ei. De fapt era făcută din termite pisate. Și dac-ar fi știut, tot ar fi folosit-o. Se dezvățaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înfierbântat de dogoarea de peste zi. E drept că țânțarii cedau, plecând în căutarea altor locuri, unde puteau lua masa mai în voie, dar prețul cu care era obținută această victorie era exagerat. Filip ar fi optat fericit pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
M-a luat acasă la ea. M-au oprit la masă. (Aceasta se întîmplă mereu.) Seara, am stat în cerdac, cu două lumânări în globuri de sticlă, ca întotdeauna. Mi-a povestit drumul ei la Piatra, cu impresii, stil și înțepături femeiești: "Ai văzut vreodată Ceahlăul din Dealul Balaurului? O colosală miniatură a lui însuși, un bibelou uriaș cu subiectul Ceahlău. Am fost și la mănăstirea Bistrița de lângă Piatra. Starețul ne-a făcut o primire foarte bună. Nevasta lui n-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se raportau la părăsirea programului meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor... Am plictisit, ori am ofensat pe femeia aceasta cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât ar fi suferit mândria mea. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit în mândria mea, dar înconjurînd cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu "curios": "O nesfârșită prietenie pasionată". (Cuvîntul "prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează și face suportabilă înțepătura.) N-am spus nimic. Ajunsesem la poarta casei ei. Eram, amîn-doi, în atitudinea care precede despărțirea. (Calculase locul și momentul? Alesese ultima întîlnire, ca totul să rămână fără urmare? Ori aștepase, și acum, plecând, se împlinise termenul?) Și-a trecut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tânărul „Seymour“, acela care mergea și vorbea în prima povestire, ca să nu mai menționăm sinuciderea, nu era deloc Seymour, ci, în chip ciudat, cineva care semăna frapant - hop-țop - cu mine însumi. Ceea ce e adevărat, cred, sau destul de adevărat ca să simt înțepătura de reproș proprie unui artizan. Și chiar dacă nu există vreo scuză plauzibilă pentru acest gen de faux pas, nu mă pot opri să nu menționez că acea povestire a fost scrisă doar la vreo două luni de la moartea lui Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
întregi. Irene s-a încruntat către el. Amândoi au pătruns pe pajiștea din fața cabanei, iar Naji se simțea sleit de sete. De când venise în țara asta, suferea de o sete pârjolitoare. Și asta de la toate reclamele alea la sucuri, de la înțepăturile minunate ale colei, de la spuma extravagantă a siropului de plante. Naji își turna Mountain Dew în cana de cafea pentru ca pacienții să nu-și dea seama că asta era ceea ce bea la micul dejun. Ellis lega barca la mal, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă devale pentru afaceri și treburi, nana Floarea venea și amesteca vorbe multe lângă capul calului, așa că, în urechea lui Șargu, intrau de zeci și zeci de ori aceleași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel puțin acum puteam să-i spun mamei. Sau, cum îi spun eu, a zis, Joey Ciufutul. A oftat adânc. — Tocmai vin de la el. —Ce-ai făcut acolo?! Am jucat scrabble. Jocul de scrabble de duminică după-amiază! Am simțit o înțepătură de ciudă că fusesem exclusă. Dar cine putea să-i acuze? Li se lungiseră urechile de când mă tot invitau și îi tratam cu refuz. Nici măcar nu mă uitam la el, dar, privindu-l cu coada ochiului, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare nouă năvală, se întoarse spre ușă și începu să zgârie, brăzdând-o cu ghearele. Tata și cu mine urmăream spectacolul neputincioși, știind că fiarele ar putea ajunge la femei și le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă, chiar și toamna, un vânt înghețat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inspirat adânc - și am auzit micul protest al dușmanilor mei din plămâni. El stătea pe scaunul de lângă mine. Tricou, vene proeminente, bicepși noduroși. A cerut un pahar cu apă. Apă de la robinet, nu apă minerală. N-o să suporte el, Spunk, înțepăturile din bulele alea. Acum trebuia să-mi amintesc că el era un tânăr complicat. Nu mânca. Nu juca. Nu înjura. Nu se regula. Nici măcar nu și-o lua la labă. Stătea în mâini. Făcea flotări. Medita și făcea exerciții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel a putut vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici nu mai există nici urmă de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ați ingurgitat de-a lungul anilor. Priviți, până și peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu repulsie. Chiar și Bikinski, cu care Satanovski se intersecta În pasaj sau se Întâlnea la Corso, manifesta o atitudine mai mult decât prudentă. Inginerul căuta să-i câștige cu orice chip bunăvoința, dar pictorul era refractar și nu uita Înțepăturile de ironie pe care inginerul Edward i le arunca de fiecare dată când se Întâlneau În pasaj. Acum, Satanovski ținea cu orice preț să-i cumpere câteva icoane. Pictorul era Însă reticent. „Atâta timp cât o să purtați numele ăsta, n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
panică, ne relaxăm, ne detașăm de acele zgomote și ne focalizăm mental pe destinația stabilită pentru călătorie; efectuăm mai multe exerciții de dinamizare a centrului energetic VI; 7. Apariția unor vibrații în tot corpul însoțite de furnicături, senzații de mâncărime, înțepături etc. REZOLVARE: urmărim să ne îmbunătățim nivelul moral; ne relaxăm corpul, ne detașăm și ne abandonăm acestor stări, folosind simultan sugestii pozitive; ne focalizăm mental pe destinația călătoriei noastre; ignorăm senzațiile și sunetele; intensificăm echilibrarea sistemului energetic al ființei noastre
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]