933 matches
-
frig și foame. VITALIE CIOBANU: Batem străzile până spre miezul nopții, o echipă multinațională - români, lituanieni, portughezul Paulo Teixeira și doi cehi. Ajungem într-o zonă traversată de o rețea deasă de linii de tramvai, blocuri cenușii din anii ’60 înțesate cu birouri și reclame. Pe undeva, pe aici, trebuie să fie și redacția Gazetei Wyborcza, condusă de Adam Michnik - cel mai mare cotidian polonez, având mai multe suplimente săptămânale, de circa 100 de pagini. L-am cunoscut pe „creierul” acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre stația de metrou, până la care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra solului. Un escalator te urcă până la peron, unde pe niște suporturi metalice sunt afișate rutele trenurilor. De cealaltă parte îl zăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
strada Cosma, oboseala drumului și emoțiunea de a o vedea pe Lia bolnavă o făcură să leșine. Rămase acolo de dejun și o aduse înapoi d-na Slătineanu, care dispunea de cupeul Crucii Roșii. Din fericire, nu trecură pe Calea Victoriei, înțesată de agenți germani, căci ar fi pățit, desigur, ca d-na Pherekyde, care, având trăsură pentru operele de binefacere și luând cu ea pe d-na Zăuceanu, femeie de aproape 80 de ani, a fost oprită și dată jos. Cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din zori, a început fierberea premergătoare unei mari sărbători naționale; din toate părțile soseau sate întregi și convoaie lungi de automobile și trăsuri, chiar din Vechiul Regat. Piața cea Mare, împodobită cu tribune frumos decorate, cu steaguri și flori, era înțesată de lume în haine de sărbătoare. La ora 10, la gară, intrarea regelui. Primarul sas îi urează bun venit pe nemțește! În[tr]-o altă țară s-ar fi tolerat așa ceva? De acolo, cortegiul se îndreaptă către Catedrală, la Te
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona pe un ton calm și senin, ca privirea în care m-a învăluit, e chiar atît de normal să discutăm despre... literatură, despre coordonatele existenței umane... într-un birou ca acesta, înțesat pînă la refuz cu cifre de plan? În birou la mine, doamnă, îi spun surîzînd, dîndu-mi seama cum mă destind, e prea frig. Găsești că aici e prea cald? Nu, dar măcar sîntem sub lumina caldă a florilor de magnolie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar nu teribilist, de a lăsa sufletele să respire năvalnic și imaginația să escaladeze piscuri unde nu ajungeau întotdeauna cu pasul. Fiecare creastă devenea Everestul lor, de asta își aducea bine aminte, se așezau în iarbă, apăsați de greutatea cerului înțesat de nori și își fotografiau starea de bine metamorfozată în chiuituri și zâmbete necenzurate. Uneori, în câte o seară lungă, răsfoia albumul cu fotografiile care imortalizau trecutul - Petrișor avea un aparat care-l costase o avere și tot el developa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
neglijată într-unul din colțurile camerei. Uneori își spunea că acesta era motivul principal pentru care continua să meargă la munte, posibilitatea de a se refugia în amintirile acelea pline de freamăt sufletesc fără a fi deranjat de zgomotele bulevardului înțesat de mașini, tramvaie sau autobuze. Erau amintirile lui. Amintirile lor, în pofida faptului că viața rupsese punți, măcinase maluri de gând cu insensibilitatea caracteristică și fiecare pornise pe un alt drum, nemarcat, către destinații diferite, chiar dacă Eugen se retrăsese la un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încă fată mare la douăzeci și... de ani. Continuă să meargă, iar distanța dintre cei doi pereți deveni și mai mică. Ar trebui să existe niște pârghii în spatele pereților, niște agregate extrem de silențioase, inventate de o minte bolnavă, diabolică și înțesată cu perversiuni, altfel nu poate fi explicată această mișcare ciudată, ilogică și aducătoare de moarte. Nu lăsă ideea să se piardă în neant. Și mai mult ca sigur că cei de la agenția imobiliară - fericirea este la doar un pas de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de pe urma lor. Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se deșiră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra mea din toate colțurile încăperii. Printre ele recu noșteam și desenele pe care mi le adusese, triumfător, atunci când mă vizitase acasă, să mi demonstreze că este un artist, așa cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cameră, așeză tabloul pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o casă veche și joasă, care aducea vag cu locuința de vacanță din copilăria Clarei - locuința care zămislise amintirea despre mama ei tocând vinete și plângând într-o bucătărie de vară. Era o sală destul de mică, dar cochetă și înțesată de tablouri care înfățișau oameni. Oameni în mișcare, în diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie de încrâncenare pe chipuri. în rest, încăperea era goală. Nici un vizitator nu rătăcea prin ea. Nici Bobo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndelungată. Atât de mult tăcuse, încât Clara avu impresia că Bobo și-a pierdut dintr-odată vocea, a amuțit pentru totdeauna și s-a transformat într-o statuie. Apoi își plimbase ochii lui cu pleoapele pe jumătate căzute peste pereții înțesați de lucrări. — Ai ghicit, asta a fost camera lui mai demult, mormăise Bobo. Vvăd ccă nu ți-ai pier dut interesul pentru Edi. De multe ori m-am ggândit la dorința ta de a-l face pe Edi un personaj
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
catedră Îți puteai da seama cât de Întemeiate erau argumentele lui. Tot ce‑ți expunea el ți se clarifica perfect. Și publicul considera Înalta educație ca pe un drept. Casa Albă afirma acest lucru. În general, studenții erau ca „mările Înțesate de scrumbii”. Media anuală a taxelor de colegiu se ridica la treizeci de mii de dolari. Dar ce Învățau studenții? Universitățile erau permisive, laxe. Puritanismul de altă dată se spulberase. Relativismul susținea că ce e drept În San Domingo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu certitudine nu mai puternic - părea entuziasmat de acest scurt moment de contact. Așa era el - se consuma În plăcerea clipei. La parter, bodyguarzii i‑au croit drum lui Michael Jackson, desfăcându‑și brațele de parcă ar fi Înotat. Holul era Înțesat de oameni. Dar marea mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înregistrat, apreciat și certificat de Paris. Totuși, frumoasele zile de altădată apuseseră. Țarinele și regii nu‑și mai importau poeții sau filozofii de la Paris. Când străini de talia lui Ravelstein conferențiau În fața unei audiențe franceze despre Rousseau, aula universitară era Înțesată. S‑ar fi spus că geniul era Încă bine primit În Franța. Dar foarte puțini intelectuali francezi se bucurau de aprecierea lui Ravelstein. El nu se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din clădirea vechii policlinici comuniste, intră două reprezentante ale fostei etnii țigănești, botezate peste noapte etnie romă, ca să se știe că ei „provin dă la Traian și Dăcebal, dă-n Roma”. Cu fustele crețe, viu colorate fluturând, intră pe holurile înțesate cu bolnavi, vorbind tare în limba lor și printre cuvinte spărgând semințe de floarea soarelui, pe care le scuipau pe unde se nimerea. Au mers glonț la laboratorul de analize. Au intrat și fără să dea măcar bună ziua, întreabă pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu mai erau atît de accentuate. De cele mai multe ori, zîmbetul lui vag exprima mulțumirea, firește, dar și parcă o ironie tristă. — Poartă șalul alb... Străbătînd zilnic, la aceleași ore, aleile parcului și malurile rîului Allier, bulevardele Împînzite de plante, străzile Înțesate de lume sau pustii, descoperiseră cîteva chipuri, siluete, care făceau deja parte din universul lor. Oare nu toți executau aceleași gesturi la aceleași ore ale zilei, și nu doar În jurul izvoarelor pentru a bea veșnicele paharele de apă? Privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
adevăr nevoie, așa că am lăsat la o parte rușinea și prudența și am fost de acord. Am luat caii și am mers preț de două mile spre apus. - Trebuie să te previn asupra unui lucru, a spus Rotari rupând tăcerea înțesată de jenă. - Spune-mi. - Am auzit de la niște bătrâne că aceea la care mergem este o masca, un pricolici, dar eu nu cred în așa ceva. Am surâs. - Nici eu nu cred. Nu există vrăjitoare, cu atât mai puțin acele masche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau Constantinopolul, după cum mai e numit, pot să înțeleagă tulburarea care m-a cuprins când m-am aflat în fața orașului, chiar dacă încă departe de el. Ne apropiam de vechiul port; bine adăpostit, golful ce se numea Cornul de Aur era înțesat de un convoi de corăbii gata pregătite de luptă. Debarcând, tulburarea s-a transformat în spaimă. După un șanț plin de apă, lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de ziduri. După alți zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la sută și că profitul ei se mai înmulțise cu vreo câteva mii de dolari. Lucru care o făcu să zâmbească și mai larg. Capitolul 4tc " Capitolul 4" A eroportul era, ca întotdeauna, haotic dimineața devreme, sala principală fiind deja înțesată de cozi lungi, șerpuitoare la ghișee și în zonele de predare a bagajelor. Un om de afaceri, cu geanta de laptop pe umăr și impermeabilul pe braț, se izbi de ea, își ceru scuze expeditiv și apoi se îndreptă grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
despre o nuntă de lux? Dar mama ei râse când o auzi făcând acest comentariu și îi spuse că orice oraș pe o rază de o sută de kilometri de Dublin era acum suburbie, și că majoritatea acestor suburbii erau înțesate de firme profitabile. Gail era convinsă că Finaluri Fericite era numai bună, deși, întrebase ea cam înțepat, de ce n-ar fi mers și o firmă din Galway? Ciudat, se gândea Nieve, cum singurul om care o pisălogise vreodată era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fusese odată un local comod, unde puteai să stai o noapte întreagă cu halba de bere în față; acum era renovat și transformat într-o clădire modernă de marmură și sticlă, unde găseai mâncare și muzică până seara târziu. Era înțesat de clienții de fiecare vineri-seara. Cele trei surori comandară o sticlă de vin și ocupară o masă de curând eliberată, înaltă, cu tăblie de granit, cocoțându-se pe trei scaune deloc confortabile de bar. Darcey le povesti pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-mi fac treaba? Ăsta era lucrul cel mai important. Să atragă clienți noi pentru InvestorCorp. Cea mai mare provocare a ei. Și nu voia să dea greș. Foaierul hotelului - dale de marmură minimaliste cu o fântână pătrată în mijloc - era înțesat de lume. Darcey se simți imensă și necioplită uitându-se la un grup de localnice care trecură pe lângă ea, îmbrăcate în costume negre și bluze albe, cu părul negru strâns la spate. Ce minione erau, își spuse ea. Și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ciò ch'i' dicoè un semplice lume37; în quell'amore che muove îl sole e le altre stelle. Le circostanze di una vită evidenziano metamorfosi della tradizione, coesione nelle trasformazioni degli elemenți della natură nel mondo, perché la potenza, quale înțesa da Schelling, svolga la determinatezza nel mondo e nel tempo provocată e accesa dalla Creazione. Con Schelling 38, nella Naturphilosophie, l'elemento del mondo și fenomenizza alla sua formă: îl discreto și differenzia dal continuo perché sintesi della formă e
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]