920 matches
-
frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina oriunde ar atinge, dînd iarăși ramuri 194 35 În încîlcite Labirinturi cuprinzînd multe adîncimi grozave. Uimit tresari Urizen cînd se văzu împresurat în jur Și-n înălțimi acoperit cu arbori; se înalță, insă tulpinile Erau atît de dese, încît cu greutate și mare suferință și-aduse Cărțile afară din umbra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și voi găsi acea pulsare-adîncă/ Ce peșteră cu țări fiori mi-o zguduie;" (Vala, V, 238-39). 232 Cartea a II-a (p. 68): "Le stau alături Orcus și cu Hades,/ Demogorgon, cu numele-i temut,/ Rumoarea, Întîmplarea și Tumultul,/ Învălmășeala, încîlcita foarte,/ Discordia cu mii de felurite,/ Cumplite guri... Satan, de-a dreptul, însă,/ Cutezător, pe Haos îl întreabă: [...]." 233 Aceste lanțuri înfășoară centrul Pămîntului vezi Vala, V, 168. 234 Vala, ÎI, 423-424. 235 Cf. Theofil Simenschy, Gramatică limbii sanscrite, 1959
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uriaș: audiență de la Scală din Milano a fost mișcata și a putut aprecia originalitatea lui Verdi. În timp ce Simon Boccanegra nu este cea mai frecvent reprezentată opera a lui Verdi, măreția ei nu fost niciodata pusă la îndoială. Intrigă operei este încâlcita, dar situațiile care implică dragoste, ura, trădare și reconciliere își au propriul lor adevăr dramatic și o claritate care impresionează. Iar cât privește muzică, putemafirma că ea este însuși nemuritorul Verdi, în întreaga lui splendoare. După premieră operei Simon Boccanegra
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un nou caiet de vocalize: Așadar, de data aceasta vocalize în mi minor. De ce în minor? Veți trage singuri concluzia după ce veți fi studiat cu atenție Tratatul. Altfel, degeaba îl veți fi studiat... Deci: Justiția suverană cu spețe exemplare, cazuri încâlcite, cazuri mult (și, deseori, prost) mediatizate, vieți distruse, sinucideri, supraviețuiri, apeluri și revizuiri, precum și revizuiri la revizuiri și, în primul rând, despre Justiția suverană, cea care răsplătește pe lumea asta binele și răul. (După cum se pricepe și ea...) A doua
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
dar fără de care n-ar fi putut trăi. Evadează uneori în lecturi și peisaje, căci are, după cum se vede în notațiile din Egipt, simț poetic și plăcerea fanteziei, dar adevărata lui viață este cea mărunțită într-o agitație politică frenetică, încâlcită, contradictorie. Memoriile, mai mult decât Însemnările, creează (sau recreează) din perspectivă proprie o lume al cărei stil de viață s-a demodat, dar ale cărei mobiluri și moravuri renasc, surprinzător de neschimbate, în România de după 1990. Scrierile lui A. s-
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor, „legea de murături
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cată că, la capăt, Găsi-vei ghemul. Tată, demult am firu-n mână, Dar ghemul cel de intrigi, de pismă, răutate, Nu am ochi ca să-l caut, nici mână să-l găsesc. Ce îmblă căi întoarse în inima ta dreaptă? Gândirea încîlcită nu pot să ți-o desfășur, Tu n-ai șezut vrodată pe scaunul fatal, N-ai cunoscut adâncul al inimii-omenești! Văzut-ai tu vrodată vrun leu mîncîndu-și puii? {EminescuOpVIII 131} ROMAN Nu, Doamne! IUGA Taci tu! Nici nu te-ntreb
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sf. Dimitrie și puseră să se adune acolo o samă de oameni, bărbați și femei, ce se pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inerente subiectului, adică: spațiu și timp; ce ar fi fiind obiectele de sine înșile nu ni se poate face cunoscut nici prin cunoștința cea mai senină a fenomenului lor. Opinia cum că toată sensibilitatea noastră nu e decât o reprezentație încîlcită a lucrurilor, care conține numai aceea ce li revine lucrurilor de sine însele, dar numai într-un conglomerat grămădit de semne și reprezentații-părticele pe cari nu le discompune nici le distrugem cu conștiință, opinia aceasta zic este o falsificare [a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunt repre- zentate unele labirinturi (vezi cele de pe pereții ansamblului de biserici rupestre de la Basarabi, din secolele VII-IX e.n.) (101), cât și din felul cum este denumită în popor Calea Lactee și motivul decorativ care o întruchipează (102) : „Calea întortocheată”, „Drumul încâlcit”, „Drumul nesfârșit” etc. (4, pp. 403 și 410). Revenind la legenda Labirintului, să ne aducem aminte că, în mitologia greacă, adevăratul nume al Minotaurului era Asterios : „Și ea [Pasiphae] dădu naștere lui Asterios, care fu numit Minotaur” (Apollodorus, Bibliotheke, III
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin intermediul statisticilor). Pentru a înțelege aventura unui mesaj care-și croiește drum în mijlocul furnicarului ce-l înconjoară și-l sufocă, va trebui, a fortiori, să părăsim lumea-ceas pentru lumea-cuptor sau lumea-nor și să preferăm, în loc de referințe, fizicii lui Laplace noțiunile încîlcite, aleatorii, instabile ale fizicii contemporane. De fapt și de drept, putem face ca totul să pară simplu fără să fie simplist și fără să ne atașăm de paradigmele anterioare. Nu ne plac în mod special generalitățile, dar știm că "generalitatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în timp. Există un progres al suporturilor tehnice, dar progresul tehnic nu e numai cel al lui Condorcet. El este inevitabil, dar nu liniar și fără garanție. Este bazat pe o ambivalență fatală, o dialectică nesigură a cantității, pe limba încîlcită a lui Esop. O singură certitudine: nu există progres fără distrugere. Ceva s-a pierdut din gîndirea simbolică multidimensională a societăților dinaintea apariției scrisului cu notație fonetică, este evident, dar cîștigul mnemotehnic a fost de atunci încoace considerabil. Scrisul a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
posibil pentru o minoritate în declin: o singură soluție, încarcerarea. Să ne explicăm. Socialismul a fost o tentativă istorică de a instaura în mediu ostil un contra-mediu de răspîndire. Ideea ar fi devenit "ideologie" dacă în interiorul unui spațiu informativ dezordonat, încîlcit, fără o axă și lege a întregului, nu ar fi apărut un micromediu în jurul microcircuitelor de solidaritate? Rețele de informație prost unificate, împrumutîndu-și performanțele propriei lor dispersări. Destul de puțin costisitor pentru a întreține o durată mai mare. Contra-societate și contra-legendă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
are dreptate, orice facem și nu este interzis de lege este bun etc. Instituțiile împrumutate sunt nepotrivite. Parlamentarismul este o școală de corupți. Ca și la alți gânditori apare ideea nepotrivirii dintre tipul de stat și realitatea națională. Există legi încâlcite, într-o societate de oameni simpli. Și atunci, cel chemat să le aplice fie nici nu știe să le citească, dacă știe să citească nu știe unde să caute, iar dacă știe și una și alta nu înțelege. Și atunci
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
alta (vizuală în nonvizuală, de exemplu); în al treilea rând, că metaforele și transformările lor au consecințe: în cazul de față, evoluția descrisă anterior a condus la apariția teoriei moderne a mecanicii cuantice; în al patrulea rând, accesul la nișele încâlcitei rețele mentale poate necesita un nivel considerabil de expertiză și cunoaștere. Vezi Gruber (1996a) pentru o abordare mai detaliată a problemei în discuție. În studiul metaforei, considerată punctul focal al gândirii creatorului, s-a evidențiat o tendință pronunțată de a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de solid confirmat), nu dau naștere teoriilor. Asocierile niciodat) nu conțin sau sugereaz) în mod conving)tor propria lor explicație. Deși, prin ea ins)și, inducția conduce c)tre o fund)tur) teoretic), avem totuși nevoie de o descifrare a încâlcitelor leg)turi dintre lucruri și evenimente, înainte de a ne face griji cu privire la construirea teoriilor. În același timp, avem nevoie de o teorie - sau de câteva teorii - pentru a ști ce tip de date și conexiuni s) c)ut)m. Cunoașterea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
construirii teoriilor devine, deopotriv), mai apropiat) de domeniul logicii, dar și mai complicat), la fel stând lucrurile și în cazul verific)rii lor. Relația dintre teorie și observație, sau dintre teorie și fapt, devine problematic). Drept exemplu al acestei relații încâlcite, s) lu)m problemă definirii termenilor folosiți într-o teorie. S) medit)m asupra semnificațiilor diferite pe care concepte precum spațiu, energie, impuls, timp le au în cadrul diferitelor teorii fizice. E limpede c) astfel de noțiuni nu au nici o semnificație
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
În ideile despre limbă, artistul, dar și filologul minuțios și competent, evitând orice tip de exagerare, îndreaptă privirea contemporanilor spre „izvoarele naționale”, spre îmbogățirea cu împrumuturi ce pot fi adaptate firii limbii române. Ca și Maiorescu, respinge „frazeologia nomoloasă și încâlcită”, cerând traducătorului, de pildă, să fie „limpede, corect, elegant, cumpănit și mai cu seamă inteligibil în limba sa”. Referindu-se la creația populară, O. preia idei herderiene și vorbește despre valoarea de document istoric și psihologic a literaturii orale. Tinde
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte. Bine-ar fi ca aceste clipe binecuvîntate, de liniște, să dureze! Dar firele amestecate și încîlcite ale vieții sînt țesute într-o urzeală; momentele de liniște se încrucișează cu furtuni - cîte o furtună pentru fiecare calm. Nu există în această viață un progres statornic, fără întoarcere; nu înaintăm din treaptă în treaptă, pînă la cea finală
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei se abătea pieziș peste apă. Dar în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă o ambarcațiune, îi pescui și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]