2,507 matches
-
cizmele și pantalonii bürger ca un grof. La anii săi, 75 Împliniți În octombrie trecut, nu avea nici burtă, nici chelie, Înalt, fasza fjú, tuns perie, ar fi putut juca oricând În Dallas. Rol de milionar, de bună seamă, spre Încântarea lui Erzsébet, Îndrăgostită pe ascuns de Jock Ewing cu care, uneori, Își mai Înșela bărbatul. Se spovedea Însă de fiecare dată. Ar fi putut să Îmbrace alte haine și să Încalțe altceva, dar lui astea Îi trebuiau acum. Parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
beznă, cum se Întâmpla pe vremuri cu sala de cinema, când se schimbau bobinele. Sau când se rupeau. Coriolan duse două degete la gură și nu se opri din fluierat până nu-și redobândi lumina ochilor. Atunci văzu plin de Încântare bunătățile. Pentru el Revelionul Începuse. După ceasul din turnul Ștefan era ora 19. La TVR1, nimic sau mai nimic. Pe stradă se auzeau primele plugușoare. Banii pentru urători erau lângă ușă, Într-o farfurie de Horezu. „Cocoșul” lui Mischiu abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale Dumnezeu știe ce altceva. Nu-i vedeam ochii, ci doar o pereche mare de ochelari cu rame negre,de plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se poate dedubla și tripla, ca în Triogamie. Vorbind în termeni strict literari, personajele poveștilor din toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de a mă cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mulsă, râsul de cârciumăreasă, trepidațiile Pământului călcat hotărât de tocurile metalice ca la trecerea unui tanc cu șenile pe caldarâm sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și în fiecare grădină cîte un grădinar. Cele două parcele erau foarte diferite. Una era plină de bălării crescute peste măsură, iar fermierul care o îngrijea era foarte posac. Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă totul sub control fără nici cel mai mic efort. Văzînd acestea, băiețelul l-a întrebat de ce erau cele două grădini atît de diferite
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu cu mici pete albicioase care luau forma porcului Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poezie. Volumul publicat de Monica Ilaș, Ploaie albastră (Marineasa, Timișoara, 2006), are însă o valoare modestă și, cu toată atitudinea extatică pe care o afișează, îl lasă indiferent pe cititor. Se simte că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ne așteptau patru tovarăși de la raionul de Partid. — Răducu, tu ești băiat deștept. Uite, tovarășii vor să știe cum e cu punctele astea ale tale... E simplu, eu le-am Învățat foarte repede. L-am surprins pe tata zîmbind de Încîntare. Îmi tot ex plicase că e bine să vorbesc, să nu tac ca să nu se creadă că..., să nu se presupună cum că...., să nu se spună altceva. Mă mai pusese o dată să-i citesc În braille unui prieten de-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii americane a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era mai tînără decît pretindea În fața noastră... — Păi, dacă e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui de husari, Miklós Bercsényi, a ajuns atît de fai mos ori atît de Îndrăgit de bucureșteni, că mahalaua Berceni Îi poartă pînă astăzi numele. Iar cronicarul principelui, por nit alături de stăpînul său pe cărările exilului, a Înfățișat cu atîta Încîntare priveliștile Moldovei și ale Valahiei, că afli În paginile lui numai flori, mai cu osebire bujori și lalele. Inci tată parcă de acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine în intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei, făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt de încântare apriorică, sperând că voi găsi în sfârșit un text în spiritul a ceea ce scrisesem în articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a Genezei LXX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult și bine, Mariana strigă la el să se potolească și, ca să fie mai convingătoare, îl ademeni cu un portofel vechi de piele. La vederea portofelului, Ștefănel se repezi să-l ia din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucurie când au putut în fine să îl hrănească cu un biscuit înmuiat în câteva linguri de ceai, după lungi și chinuitore nopți de nesomn. După aceste grele încercări, Margo a rămas acasă ca să se ocupe numai de copil. Spre încântarea amândurora, evoluția era atât de perfectă încât uneori îi contraria, dar le și satisfăcea dragostea orbitoare de părinte. Părea că în ființa plăpândă s-ar fi întrupat o persoană adultă, o persoană cu o capacitate de înțelegere și o inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat nici măcar de vise. Este trezită de lumina soarelui, care doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi colegi! Minunat! Mâine după prânz ne vom prezenta pe scena căminului cultural din localitate cu repertoriul complet al formației noastre corale. Frumosul din noi mai dăinuie încă în adâncuri. Îl vom aduce la suprafață spre încântarea celor însetați de adevărata artă... a hotărât cuplul sărbătorit fără să fi receptat vreo te miri ce împotrivire sau observație. Noi vom dirija cu rândul, a mai adăugat doamna. Și acum, poftiți la tortul miresei! Glicemia... Colesterolul... Glanda... s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și că o să fiu full (el spusese tobă, țin bine minte asta) de rugăciuni, la terminarea stagiului de reeducare. La cor a fost o încântare. Era vorba despre corul bisericii, bineînțeles. Mi-a plăcut mai întâi costumația. Toate doamnele, căci era vorba despre un cor de doamne de țară, erau costumate în negru, motiv pentru care eu vorbeam mereu despre corul negru. Dirijorul era domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
început să am prieteni, să nu mai fiu singură: El-Zorab, țestoasa, familia lui Antu, vântul, marea, sfinții din capelă... Într-o seară stăteam pe țărm. Îl lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală, încât, într-o bună zi, își spuse sieși cu încântare, peste fire de mândru: „Acum, chiar că totul este desăvârșit și gata de pus în practică! Iar eu am în mine și curaj, și hotărâre. La treabă, deci, viteazule rănit!” După aceste gânduri nebunești, la foarte scurtă vreme, dânsul plecă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu multă încântare și încredere de sine. De la început, însă, nimeni nu m-a prea luat în seamă, iar asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Descartes nu a pus niciodată la îndoială adevărul științei, și cu atât mai puțin intenționa să facă critica sa. Dimpotrivă, discursul său constă în a legitima știința, mai precis foarte recenta știință matematică a naturii pe care o descoperă cu încântare în fața sa și ale cărei extraordinare progrese le observă. Geniul lui Descartes însă stă în faptul de a fi presimțit că această cunoaștere nu-și este suficientă sieși, că ea presupune o alta, de un alt fel. Îndoiala care, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și uneori se întâmpla să dea buzna în salon și de câte trei ori pe zi , iar Mădă zâmbea înveselită și îi răspundea pe măsură, arătând că, în ciuda suferințelor, nu uitase de zâmbet și de voie bună. Era o mare încântare pentru Arm s-o vadă din nou pe pupila ei așa cum fusese întotdeauna..., o micuță isteață și plină de veselie. Doamne, ce fericire! Era, însă, în fetița aceasta și ceva grav, matur, căci suferința este o experiență prin care nimeni
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]