1,239 matches
-
iese cu mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august 2004, în Manuscriptum). Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă, în care mimam că merg la serviciu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deversaseră produsele revoluției socialiste pe strada Edgar Quinet. Parcă oprise o rată în amfiteatrul Odobescu. Vara, mirosul de transpirație, ieșit din petele bluzelor sau direct de sub părul crescut sănătos la subțiori, se ridica până-n tavan, făcând aerul irespirabil. Gleznele groase, încălțate în orice, de-orice culoare, tropăiau de fericire când venea profesorul. Brațele fâlfâiau energic, anunțând răspunsul înaintea întrebării. Te simțeai ciudat, extraterestru. Cam așa au mers treburile vreo 22 de ani. Eu vroiam altceva. Modelul meu fusese construit matematic, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
egala). Dacă scormoneai prin amintiri, dădeai de sticlele de „Cico“ și „Fru-Cola“ strânse pe balcon, auzeai răcnetele blocurilor la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo (era obligatoriu să ții cu una din echipe), puneai pe cap fesul roz cu bumb alb sau încălțai ghetuțele de lac, proaspăt lustruite cu o cârpă de praf. Din cartier mai răsăreau grădinile de zarzavaturi din dreapta și stânga scării, defilările pe alei, conduse de tovarășul Fernolendo (de 23 august și 30 decembrie, își înfigea tricolorul în ghiveci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după unii liber, după alții încă ținut la răcoare în carcera lui din Târgoviște, conducea detașat pe lista suspecților. Înainte să rupă lacătele din spate, bandiții ar fi produs iar o chestie memorabilă, amenințând mulțimea cu pistoalele: „Primul care gâfâie încalță doi plumbi!“ Neinspirat sau poate doar tâmpit, primarul a căutat să răspundă, în timp ce încerca să facă și-un pas în față, și-atunci unul din bandiți a ridicat țeava și i-a proptit-o în gură. Cum stătea primarul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe vârful sticlei de bere, iar ochii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile țâșneau cuminți prin țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
observă că cerșetorul făcea exact același lucru ca și el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
calități legate de modul de prezentare ca indivizi, de empatie, de structură a personalității, ș. a. În acest scop ei trebuie să utilizeze formule de politețe, amabilitate (pornind de la banalul „Bună ziua”) și timbre ale vocii adecvate, să se îmbrace, să se încalțe, să se coafeze, să se fardeze corespunzător și ,nu în ultimul rând, să zâmbească, surâdă, să privească în ochii clientului atunci când discută cu acesta, să se disponibilizeze imediat ce apare o solicitare din partea acestuia, ș. a. m. d. Practic, chiar
DILEME ?I FORME DE DEZVOLTARE by Valentin NI?? () [Corola-publishinghouse/Science/83103_a_84428]
-
ar vedea acest lucru, cu greu ar putea fi făcuți să creadă. Îmbrăcați într-o dimie de culoare brună, grosolană și peste măsură de păroasă, acoperiți pe cap cu o căciulă ascuțită de același fel, în formă de piramidă și încălțați cu opinci și cu fețele negre din cauza bărbii, a părului lung și nepieptănat, înarmați doar cu un țepoi și o coasă legată de o prăjină, nespus de sprinteni, aleargă departe în mare număr prin acele păduri și munți și atacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dinescu. A tradus peste patruzeci de piese pentru teatrele din Bulgaria, dramaturgii selectați fiind I. L. Caragiale, Mihail Sebastian, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Aurel Baranga, Paul Everac, D. Solomon, Ion Băieșu, D. R. Popescu, Matei Vișniec ș.a. Transpune libretul operei Motanul încălțat de Cornel Trăilescu, prima operă românească prezentată cu mare succes în Bulgaria, la Opera de Stat din Ruse, în 1976. Compune, de asemenea, un libret după Steaua fără nume de Mihail Sebastian, montat la Opera Națională din Sofia, în 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În Închisoare era În funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi-trei pe nivel erau foarte vigilenți... Purtau cizmele Încălțate În niște târlici și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate..., și te prindeau. „Ce faci acolo, băi?” Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță, imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut urma de bocanc... Și noi Înainte aveam bocanci, da’ a trebuit să Îi lăsăm și să ne Încălțăm cu opinci, pentru că nu lăsa urme. Și când au intrat ei În poiană a văzut ăsta urmele și o spus bătrânul: „Cred că a fost pădurarul”. O mers mai departe. „Sunt urme proaspete, nu-i bine, n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
M-am și descălțat... Altădată, când presimțeam ceva, dormeam Îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat În culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s Înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am Încălțat și m-am Îmbrăcat, pe Întuneric. Și, când mi-am aranjat culcușul, deja, În timpul ăsta, or Început câinii să latre. Îmi dădeam seama că era adevărat ce-am visat... Am stricat tot culcușul să nu se vadă, cerga am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și acolo, la un pod, m-am descălțat de bocanci, că o fost tare uscați, după atâția ani de zile la magazie. Dar Înainte să plec, cineva, tot un deținut, mi-o dat o pereche de teniși. Și m-am Încălțat cu ăia și-așa am venit acasă, pe jos, că-s șapte kilometri din Moftin drept... Și-apoi unu’, Petrea, fratele lui Farcaș, o venit Înaintea mea cu bicicleta... Și când l-am Întâlnit... nu l-am mai cunoscut după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jertfindu-se, un țăran beteag vestește, buciumând, izbucnirea răzmeriței (Tulnicul lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar mut se zbate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal încălțat cu mocasini. Nu știu dacă trebuia să râdă sau să plângă. Totuși - era un cal adevărat părându-i mereu frumos, puternic, atât de cal. Nu era un cal - nu un cal adevărat, degenerat - spuneau alții... Aș putea să-l învăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un asemenea public pierde dreptul de-a avea un teatru bun și ne mirăm cum de actorii, demoralizați, pun asemenea muncă de salahor unde orice idee de arte dramatică e subordonată trecătoarei petreceri, își mai dau atâta silință, deși știu încalțe rolurile. Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
strictul necesar și m-am apucat să fierb niște orez. Mama a luat trei linguri și apoi a clătinat din cap, semn că nu mai voia. Doctorul a venit iar, puțin înainte de prânz. Nu mai purta hakama albă, dar era încălțat cu șosete albe. Mă gândeam că poate ar fi mai bine pentru mama să se interneze. — Nu cred că e nevoie, zise doctorul. Am să-i fac azi o injecție puternică și febra îi va scădea. Nu m-a prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de fericită, încât am dat fuga la han și am cumpărat zece ouă. I-am fiert mamei câteva, moi. A mâncat trei și a golit pe jumătate bolul cu fiertură de orez. În ziua următoare a apărut iar „marele doctor“, încălțat cu șosetele lui albe. Când i-am mulțumit pentru „injecția puternică“ din ziua precedentă, a încuviințat doar din cap. Pe chipul lui se citea: „Păi, nu ți-am spus eu?“ A examinat-o atent pe mama și apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i port când muncesc la câmp i-am primit de la armată. Era prima oară în viața mea când încălțam așa ceva, dar erau extraordinar de comozi. Acum, când umblu prin grădină cu ei, înțeleg voioșia păsărelelor sau animalelor care calcă pământul fără încălțări. Este singura mea amintire plăcută din vremea războiului. Ce poveste mohorâtă și războiul ăsta! Anul trecut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi cu talpă de cauciuc, mi-am dat seama cât de sinistru este. Deseori mă gândesc cu groază la munca aceea. Datorită ei am căpătat totuși rezistență fizică. Iar când n-am s-o mai pot scoate la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nefericire, li s-a terminat. Când i-am spus asta lui Naoji, s-a făcut negru de furie. Nu-l mai văzusem niciodată în halul acela. — La naiba! Nu știi tu să ceri! M-a întrebat unde este hanul, a încălțat saboții și a țâșnit pe poartă. Atât i-a fost! L-am aștepat ore-n șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îi crescuse în așa fel încât să răstoarne lumea. Nu că s-ar fi plâns de ei și că ei nu ar fi tratat-o cu respectul cuvenit, doi bărbați destul de lați în umeri, îmbrăcați în pardesie cu cordon și încălțați cu ghetre, conducând, Stiva un Studebaker, iar Alexandru un Stanley Steamer. Amândoi erau genul tăcut și plictisit. Dacă li se vorbea în rusă, răspundeau în engleză și nu păreau prea marcați de recunoștință pentru câte făcuse ea pentru ei. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
soarelui, al culorilor, mirosurilor de fân care veneau din cală unde erau niște cai de la un circ care făcuse turul târgurilor; îmi cânta sângele în vene stând acolo în albastru și căldură, iar aerul molatec venea către mine dinspre tălpile încălțate în teniși foarte uzați, prea mari pentru mine, dați cu vopsea neagră, pe cracul blugilor în sus, până la capul meu cu o claie deasă de păr, ca să-l ocrotească de duritatea balustradei. Când ne-am găsit în mijlocul apei calde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gândesc cum s-ar simți în asemenea situație. Deja era aproape oarbă. Ce-o să facă altceva decât să stea toată ziua singură? N-avea prieteni și nu făcuse toată viața decât să alerge într-o parte sau alta cu treburi, încălțată în pantofi bărbătești și cu ochelarii aceia negri și butucănoși pe fața ei rumenă și uscată, un fel de curiozitate a cartierului, o femeie ciudată, nu tocmai întreagă. Și ce companie îi mai poate oferi Bunica? a zis Simon. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]