1,203 matches
-
în care îndesase un dolman și două azime cât roata carului. Nu uitase nici pe celălalt tovarăș, fluierul, înfipt în brâul negru ce-i strângea mijlocul. Avea portul ungurenesc: ițari albi, cămașa lungă până la genunchi, strânsă în betele negre, era încălțat cu opinci noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de soare sau nori. Pornise într-o luni și ținea socoteala zilelor crestând, la sfârșitul fiecăreia, o linie pe bâtă, ca
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
se apropie de o stâncă izolată și începu să dezbrace bluza, apoi încercă să-și scoată pantalonii fără să se descalțe de ghete, dar nu reuși, așa că, până la urmă a fost nevoită să-și scoată ghetele ca apoi să le încalțe provizoriu din nou. Pantalonii erau prea mulați pe piciorul său, ca să-i poată scoate peste ghete. La revenirea lui Mircea lângă stâncă, acesta a rămas înmărmurit de imaginea prietenei sale găsită în plin vârf de munte, etalându-și trupul, adevărat
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
pe floare,/Beat de soare,/Pentru ce să mor așa ? Nu mai vreau tărănci naive,/Primitive.../ Mie dați-mi altceva ! Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/Unde gustă/Omul viata mai din plin, Cu trăsuri, femei cochete/Si cu fete/ Încălțate cel puțin ! M-ai amintesc de altul și mai breaz, parcă îl cheamă Alecsandri (nu cu x care, după părerea lui devine Alexandri adică sc în loc de cs) și scrie negru pe alb: Mândruliță de la munte, / Ce nu treci colea, pe
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
să mă împingă. O slabă roșeață apăru pe fața ei. Se îndepărtă puțin de el și, afișând o gelozie evidentă, îl apostrofă: - Mă faci geloasă. Te gândești la alte fete când eu sunt în brațele tale? O fi o orășeancă „încălțată” ca motanul din poveste? - E-te-te! E prima declarație de dragoste care mi se adresează astăzi. - „Dar ieri sau alaltăieri?” ripostă Anica înroșindu-se ca bujorul. Cam are noroc Anica cu întâmplătoarele întâlniri tocmai la umbra inserărilor târzii. - Tu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
o trăsură plină cu îngeri astăzi parcă sunt năuc de-abinelea văd numai cai verzi pe pereți parcă aș fi dali să am o sută de ochi sau van gogh cu o ureche tăiată căutând infinitul ca gaugin prin tahiti mă încalț cu saboții lui millet și mă rătăcesc printre nudurile negreselor cu carnea de abanos ale acelei insule de vis astăzi toate drumurile sunt închise toate ușile toate peisajele femeile s-au încuiat în case și au aruncat dragostea pe fereastră
ASTĂZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352974_a_354303]
-
femeie înseamnă să înveți să mergi cu spatele și privirea dreaptă. Să fii femeie semnifică să înveti să zâmbești cu toată gura și să simți mangâierea vântului prin părul lung care curge șiroaie pe umeri. Să fii femeie înseamnă să încalți pantofii cu toc ai mamei și să crezi că ai toată lumea la picioare. Să fii femeie înseamnă să știi cum să porți o rochie, să știi cum să îți prinzi părul pentru a atrage priviri, să știi să te iubești
SĂ FII FEMEIE... de DIANA ILIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354332_a_355661]
-
de libertate și un prieten. „Pe trotuar alături saltă / două fete vesele. Zău că-mi vine să las baltă / toate interesele.” Împricinatul cu interesele a fost Topârceanu. Un altul, mai breaz, susținea că fetele „La Țară” ar trebui să fie „încălțate cel puțin” deși în visurile sale le dorea goale pușcă. Acum vremurile parcă s-au schimbat. Mai sunt pe lume și oameni care fac ce spun sau spun ce fac. Poate!! Prefață Totuși mai există pregnant, cel puțin la noi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
se uită la cântecele maestrului Benone Sinulescu pe sub umbra sprâncenei, cu un sfert de ochi, așa ca vulpea la struguri și spun că artistul ar fi vătămat folclorul românesc! Când capul cuiva calcă în locul tălpilor, nu e cu ce-l încălța, iar pe jos e mizeria lumii (de aceea va fi fost omul făptuit cu fruntea sus!). Din păcate, aceștia îl acuză pe maestrul Benone Sinulescu în chip cu atât mai neinspirat cu cât, din exces de răutate și din frustrare
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
voi fi! zice ultimul, nervos. Morala: Săracu-ntotdeauna a visat La tronul aurit de împărat. CAPRA Capra-și făcu părul „permanent”, Cu boieli se machie strident, Își aranjă pedichiura, Cu roșu își boi gura, Își îmbăie picioarele plinuțe, Apoi se încălță cu săndăluțe, Și le privi atent: două perechi! Își atârnă cerceii la urechi, Își prinse două șiruri de mărgele, Dar coada, nu știu cum, uită s-o spele! ... De coarne își legă un voal Și-apoi plecă iute la bal. Și cum
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
să bea cafeaua, singură cu domnul Marinache, așa că zise: - Vetuța mamă, eu iau copii cu mine și împreună cu fetele ne ducem la atelier. Domnule Mache, cred că nu te superi dacă te las să bei cafeaua singur, împreună cu Veta. - Copii, încălțați-vă și hai să mergem la atelier, unde vă voi lăsa și pe voi să faceți un covoraș la ghergheful cel mic, făcut special pentru voi. Cum plecară Mache și Veta se așezară față în față la o măsuță frumos
MOȘ MACHE CAP. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352729_a_354058]
-
seară, dar ea nu era conștientă de acest lucru, pentru că era îmbrăcată într-un costum de blugi deschis la culoare. Sub geacă avea un tricou alb cu mânecă scurtă și cu imaginea cauciucată a lui John Lennon pe piept. Era încălțată într-o pereche de Drăgășani bleumarin și la mijloc avea o borsetă albastră care conținea un portofel, un pachet de țigări neînceput, o brichetă roșie, un rimel, un tuci și un ruj mov. Nu pleca niciodată de acasă fără ele
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
cu breton. Avea ochi căprui, era slăbuță și foarte drăguță. Ca și Alina, era îmbrăcată într-un costum de blugi, dar închis la culoare. Sub geaca de blugi avea și ea un tricou bleu cu imaginea lui Bob Marley. Era încălțată în adidași Puma și borseta de la mijloc era neagră. Spre deosebire de Alina, ea nu obișnuia să se machieze și de aceea nu avea în borsetă decât un pachet de țigări și un portofel cu ceva bănuți în el. - Daa! Nu prea
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
și ventilatoarelor.... Punctul în care percepea unda acustică inconfundabilă, apreciase și constatase, era situat la jumătatea dintre pereți și exact la înălțimea urechilor, așa cum s-a aflat în poziția în care se găsea și acum: drepți, cu corpul perfect vertical, încălțat cu ghetele de toamnă, cu talpă groasă și tocuri înalte... Translând încă o dată capul spre stânga, ușor, cu mișcări precise pe lungimea vibrației, a constatat fără dubii diminuarea și dispariția acelei emisii la câțiva centimetri de zid. S-a hotărât
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
A fost situație complicată... -Florine eu plec la nepoțele. Trebuie s-o iau pe Catinca de la școală și apoi stau cu amândouă că Dana se duce la cumpărături. -Bine! Până ne așezarăm în fotolii, Țină își lua pardesiul și se încalță. -La revedere! Trec și prin piața să cumpăr ceva fructe pentru fete. Mai pe seară mă duc și la Darius. Îi cumpăr un trenuleț. -Bine! Pa! -Sărut mâna doamna Țină! Am închis ușa după ea. Rămași singuri ne-m apucat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
curte. Se întorceau pentru că doctorul nu avea ce să-i facă. Era prea târziu și agoniza. Tata-mare zicea că a vrut să moară în curtea pe care o păzise cu atâta devotement și înconjurat de toți. În grabă mi-am încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
fără să mă întrebe l-a vărsat jumătate în farfuria mea, întinzându-mi altă felie de pâine. Gura mi se umpluse de apă vâzând smântâna în farfurie, dar cum eram nepoata lui Gogu, deci aveam un gram din mândria țăranului încălțat cu opinci, am privit indiferentă, până când tataie, jenat, a încercat să-mi explice: -Dacă îți puneam smântâna, nu ai fi mâncat nici cașul și nici oul; atunci Susana mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
în pantaloni, când am bănuit că ușa de la intrare se închidea. Cu și mai multă forță mi-am strâns burta și numai când Luminița a deschis ușa grăbită, am știut că noaptea aceea nu era ultima din viața mea. -Te încalți și te îmbraci la colț! mi-a spus repede. Într-o secundă, ținută de gulerul pulovărului, eram aruncată pe scările de la intrare cu indicația capitală, repetată pentru a doua oară. Nu știam cât am stat la ea și mai ales
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
satul?! i-a răspuns tataie care venea grăbit din grădină. Stăteam cu fața lipită de geam și dintr-o curiozitate de copil rău, voiam cu orice preț să știu dacă tataie avusese timp să-și tragă nădragii și să-și încalțe opincile. -Ce aveți bre, de v-ați speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nu vor mai veni niciodată. Îmi era milă de tataie pentru că îl necăjisem tot timpul. Mi-am răsucit două degete unul peste altul și fără să mă vadă tataie, am jurat că nu îl voi mai supăra. -Cu ce te încălțai? l-am întrebat ca să-l scot din muțeala în care căzuse. -De când se topea zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla bătrân, din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
trecând printr-un pâlc de pădure, am trecut prin Mădulari, Gușuieni, Sutești... Se făcuse aproape amiaza, și deodată am văzut ... minunea! - Ce minune?! săriră ceilalți copii, curioși. -De cum am trecut linia ferată pe la barieră, taicu a zis să mă încalț că nu e frumos să mergem pe șosea desculț. Așa că mi-am pus opincile în picioare legându-le zdravăn cu nojițele. De fapt, nu puteam să merg desculț. Asfaltul era așa de tare încins încât trecea căldura chiar și prin
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
ești bolnav cu ochii, sau te-ai cam scrântit nițel, cum poți oare o ciubotă s-o confunzi cu un cățel? -Dac-am făcut o greșeală v-aș ruga să mă scuzați, dar de ziceți că-i ciubotă dece nu o încălțați? -Mă, tu ești nebun, băi frate, dac-o-ncalț poate mă mușcă! Și negru de supărare, A tulit-o ca din pușcă! Morala: Când din întâmplare Dai de un nebun Dacă vrei să ai pace Taci și-ți vezi de
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
nițel, cum poți oare o ciubotă s-o confunzi cu un cățel? -Dac-am făcut o greșeală v-aș ruga să mă scuzați, dar de ziceți că-i ciubotă dece nu o încălțați? -Mă, tu ești nebun, băi frate, dac-o-ncalț poate mă mușcă! Și negru de supărare, A tulit-o ca din pușcă! Morala: Când din întâmplare Dai de un nebun Dacă vrei să ai pace Taci și-ți vezi de drum!” Trebuie neapărat să mai citești cartea de poezie
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
a chiolhanelor de la sărbători, gândurile sâcâitoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii care s-au terminat, precum și gagicile care umblă înfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva din motive, însă suficiente să te prăbușească. Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]