657 matches
-
un palat de lemn și marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit blestemând Persia și pe șah, anunțând nenorocirile viitoare. Mă făceam mic, eu, străinul din America, cu pălăriuța mea de străin, cu pașii mei mărunți de străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui 1952 a fost una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din fericire, între timp, lucrând la contabilitatea comandamentului, câștigam un salariu de două ori mai mare decât al unui agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și nici una pentru mine, îl întreb, pentru ce ai nevoie de toate acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge, e unu’ din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casa în stăpânire! Râde: —Te-ai cuibărit bine acolo! —E așa de minunat aici! exclam, încercând să-l fac să înțeleagă din tonul meu că îl doresc. Da? Îți place? —La nebunie! Ca și cum mi-ar fi citit gândurile, își scoate încălțările și se întinde lângă mine. Mi se aprind beculețele doar simțindu-l atât de aproape. Aștept, hotărâtă să-l las pe el să ia inițiativa, dar când întorc privirea spre el, îi întâlnesc ochii, care îi căutau pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă unul dintre aceștia solicită admiterea În Templu, trebuie primit creștinește, și vedeți că aveam dreptate când vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai departe, cotind puțin spre stînga pentru a regăsi firul apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit susurul. Nu peste mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc, cu urechile vâjâind de atâta încordare...La scurtă vreme, s-au auzit pași de încălțări grele pe pietriș. Asta-i o patrulă. Înseamnă că pe aici pe aproape trece și șoseaua care atinge gara. Trebuie mare grijă, să nu ne zăpsească inamicul. Domn’ sărjănt - a intervenit în vorbă Trestie. Te ascult. După călcătură, se pare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în așa fel încât nici pasărea să nu vă simtă. Vă descălțați. Încălțările vi le vor duce cei din urma voastră. Noi mai facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de vorbă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spital. Am să te anunț la vreme. Acum caută hainele după care am venit. Așteptăm! Așteptați zadarnic, fiindcă soldatul care mă ajută pe mine lipsește. Cheile magaziei nu sunt la el. Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora ceea din spital, cu vorba ei mai mult în șagă și cu ochii azurii, ți-a căzut dragă? Fără să vrei, gândul te fură și te duce spre ea... Iar acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înscăunare. Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul și l-a mistuit în buzunar. Cu un zâmbet afabil protocolar, deși în suflet i se surpau munți de furie, la ceremonia papucului atinse cu vârful nasului încălțarea, zăbovind puțin tentat să muște, după care ridicat în picioare, în cea mai purp limbă turcă, sa adresat sultanului cu brațul drept pe piept. - Mărite Sultan, îngăduie supusului vostru uns, să se adreseze, cu cea mai profundă cuviință și respect
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se simte obligat să încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La mare, eu procedez cam ca arabii care-și depun încălțările la intrarea în moschee. Mă desprind de problemele curente. Nu mă atrage, așadar, să iau parte la șuetele care se încing pe plajă ori pe terasă și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se oprise. Era o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
aceștia. Și el a hotărât: bine. Trec la fapte. A creat, mai întâi, un mărunt atelier de reparații de încălțăminte, pentru uz intern. Apoi - și pentru pușcării din zonă. Nu peste multă vreme s-a trecut și la confecționarea de încălțări noi, pentru uz intern, dar, și pentru clienți, de prin alte părți. Printre deținuți s-au găsit, destui, care gestionau corespunzător atelierele, care-i învățau și pe alții, meseria de cismar, instituindu-se, nu după prea multă vreme, concursul de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și mesuța din colțul ăla, cu cele câteva scaune din plastic, moderne, deocamdată așezate, frumos, unul peste celălalt, și mesuța pentru televizor și pentru aparatul de radio, și dulăpiorul-bar, din partea opusă a patului, și, la ușă, unde-și vor lăsa încălțările, eventualii musafiri, de dincolo de o perdea, roșie, din pluș,în spatele căreia era instalată și mica bae, cu apă curentă, rece și caldă, și toaleta. De data aceasta,însă, numărul potențialilor musafiri va fi mai mare decât al ulteriorilor. Era vorba
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
destul loc. Îi spuse asta și lui. — Acum singura ta grijă e să te faci bine. Orele treceau într-o clipă. Dar zilele se dilatau la nesfârșit. Stătea lângă patul lui, răcorindu-i trupul cu pături reci speciale, scoțându-i încălțările și punându-i-le la loc. În tot acest timp îi vorbea. Până acum, nu dăduse nici un semn că ar fi auzit-o, dar ea vorbea întruna. Timpanele tot trebuiau să i se miște, iar nervii din spatele lor să freamăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iute și se oprește lîngă bordură, iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el, cei doi îi vârâră niște încălțări pe tălpi, fiecare la câte un picior. Gosseyn nu avu timp să vadă cum erau "pantofii" sau măcar să le arunce o privire. Dar, după cum se simțeau la mers, erau făcuți dintr-un cauciuc subțire, elastic; și se strângeau automat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-și însușesc nici moravurile, nici limba, nici distracțiile parizienilor. Ei rămîn izolați asemenea evreilor din Babilon, în mijlocul unei populații imense care tinde să-i asimileze; și putem spune că, mai fericiți decît sălbaticii, ei își duc țara pretutindeni pe tălpile încălțărilor" [La Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pășea spre intruși. Grosvenor îl recunoscu, printre ei, pe Pennons, mecanicul-șef. - Ai terminat, domnule Pennons? îl întrebă căpitanul. - Da, domnule, răspunse Pennons și continuă, pe un ton grav: ar fi bine că toți oamenii să poarte costume spațiale, precum și încălțări și mănuși izolante. - Am încărcat cu electricitate pereții dormitoarelor, spuse Leeth. Având în vedere că s-ar putea să mai treacă un timp până la capturarea monstrului, n-are rost să riscăm să fim omorâți în paturile noastre. Noi... Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zări și el sursa bunei dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
referea tatăl tău când a vorbit la telefon cu Baruch Kishon. E negustor de antichități. E o coincidență prea mare. Te sun mai târziu. Ca majoritatea oamenilor care vorbeau la mobil mergând pe stradă, ținuse capul în jos, privindu-și încălțările. Acum ridică privirea, dar nici urmă de Sari. Evident, a mers atât de repede, încât nu și-a dat seama că ea nu a ținut pasul. Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]