1,244 matches
-
Pe întreaga planetă există copii, există Viață, deci, E SĂRBĂTOARE. Și în toate limbile Pământului, de ZIUA COPILULUI, se aude urarea: LA MULȚI ANI, DE ZIUA TA, COPILE! Și ca în orice final de poveste, spun și eu: “Și-am încălecat pe-o șa... Și la anu' tot așa...!” Referință Bibliografică: DE ZIUA TA, COPILE...! / Maria Ciumberică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ciumberică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE ZIUA TA, COPILE...! de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358720_a_360049]
-
nu se întâmplase, ferească Mântuitorul!... Mai degrabă știam cum fătau caprele, oiile, scroafele... dar o iapă nici atât. Nemaipunând la socoteală că iapa colonelului Pătrașcu era una faină „dorobănțească”, mândră, nevoie mare și atât de înaltă... că mă-trebam cum o poate încăleca domn’ colonel Pătrașcu? Dumnealui era cam de un metru șaizeci și cinci, chiar mai scund ca mine, care păream destul de deșirat la douăyeci și unu de ani cât aveam pe-atunci. Măi omani buni, dacă mă credeți?... e treaba domniilor voastre, dar la
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
piele și bagă foaia în ea.O înfășură într-o pânză și o puse la loc,încuind sertarul.Apoi pleca...Îi făcu semn unui servitor să pregătească ceva.Acesta încuvință și le făcu semn altora să vină după el.Bărbatul încalecă pe un cal și gonind dispăru pe drumul care ducea spre oraș. -Opriți aici,vă rog!Îi spuse față vizitiului,care trase puternic de haturi. -Ce s-a întâmplat,Karon?De ce coborî aici? -Vreau să-l văd,Aongus.Te rog
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
sticluțe de plastic de un sfert de litru, le-a pus bi- beroanele și a încercat să le dea să sugă. Dădeau din cap, smuceau, nu vroiau să ia biberonul în gură. Până la urmă Georgiana, să dea dovadă de curaj, încalecă pe Cristinel, îl strânge cu genunchii, îl apucă de urechi și îndeamnă: - Hai, mamaie, acum! Nu vezi cum l-apucai? Când iedului i-a fost băgat biberonul în gură și a simțit gustul de lapte și flămând de cine știe cât timp
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
comanda în ultimul timp, porcoave imense - nici unul, spunea raportul, nu comandase mai puțin de nouăzeci și nouă de ocale - pe care și le agățau de picioare, întrecându-se astfel frenetic, în executarea de salturi spectaculoase spre tăriile cerului. Iar eu încălecai pe-o șa... Nu! Nu mai merge sfârșitul ăsta arhaic... Povestea mea e una modernă, deci are nevoie de un final modern... Ceva de genul: „Iar eu plecai c-o limuzină...”, sau „Iar eu mă urcai într-un bolid...” Mă
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
cacofonia era delicioasă!) și se refugiase în panglicile mireselor. Partidele, zicea Mancuse, sînt hipertensive. Ele nu se simt bine nici la umbră, nici la o halbă cu bere gulerată. Îmi doresc un copil, zicea Estera; mă cert cu Mancuse: mă încaleci ca un animal dar din emisia spermei tale lubrefiante nu încolțește nimic ... 10 MAREA ODALISCĂ Nuferii de pe oglinda apei păreau a fi niște amante lascive îndrăgostite de Luceafărul de dimineață. Mă plimbam prin livada castelui de la Mogoșoaia, Cella Serghi și
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
și pipoașca i se ițea dintre picioare ca oceanul Pacific văzut dintr-o farfurie zburătoare. Auzi, fă, zicea ea, să nu te bagi cu curul în apă, că îți intră săpun în găoace și o să faci clăbuci cînd o să te încalece bărbatu-tău. Cealaltă necheza ca o mînză, se foiau prin apă, frecau la covoare cu o rîvnă din care li se ghicea excitarea de femei tinere, mîngîiate de valurile mărunte pe pulpe, înnebunite de ideea că se scurg pe fesele
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
Nu era sigur. A încercat să zică ceva. N-a putut. - Să te spovedesc io acu’, dom’șef. Să nu mori până nu spui tot, f...i morții mă-tii cu tot neamu’ tău cu tot! l-a înjurat agresorul, încălecând pieptul celui de jos. Tu mi-ai f...t mie viața, băi, jigodie? Tu, băi? a continuat el șirul întrebărilor, pălmuindu-l din ce în ce mai tare. Mișu nu a putut zice nimic. Privirea lui era pierdută. Vedea ca prin ceață și nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
copil de seama mea pe pod, când a venit nea Liță al Banii cu caii, rugându-ne să-i scăldăm noi că el nu mai poate, cred că avea aproape șaptezeci de ani. Am sărit în sus de bucurie, am încălecat caii, fără să-mi pese că eu nu mai făcusem niciodată așa ceva. Intrați în apa caldă, caii nu se grăbeau să mai iasă, eu eram nerăbdător, l-am bătut pe al meu pe greabăn dar s-a scuturat și m-
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
pipăită, suptă și arsă de mușcături turbate, umplută de salivă și sfîșiată de degetele bărbătului, care o explorau fără milă, prin toate cotloanele trupului ei de femeie ce ducea lipsă de așa ceva cam de multă vreme și, cînd măgarul a încălecat-o hoțește, ea a gemut și i-a șuierat în ureche: Încet, animalule, ca mă crăpi în două ... Și, brusc, scuturată de un tremur nimicitor, i s-a abandonat cu disperare, agățîndu-se de ceafa lui transpirată ca de ultima ei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Acum îi ies oasele prin piele, iar când mă apropii de el nechează și sare speriat, de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la poartă. - Cine a închis-o? - strigă ea cu voce pițigăiată. - Eu! - răspunse un paznic morocănos. E porunca stăpânului. Se zvonește că prin preajmă bântuie tâlhari. - Și de-aia
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
pe moment încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul dinspre apus, baba struni calul și descălecă. - Băieți, soarele este la amiază, iar drumul la întoarcere este la fel de
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
se ridică, încet și demn, din divan, dar, ghiftuit cum era de mâncare și băutură, lasă să-i scape o bășină mare și teribilă.” Oaspeții se fac că n-au auzit nimic, dar, rușinat peste măsură, Hasan iese în curte, încalecă și pleacă în lume. După zece ani petrecuți în India, ca bodyguard al unui rege, dorul de casă îl împinge să se întoarcă la locul de baștină. Ajuns acasă, hotărește ca, înainte de a se arăta, să tragă pe furiș cu
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
soțul Reviste porno va citi. N-avem conștiința tragediei Și totul luăm „à la légere” Noi, campionii bășcăliei Am compromis orice mister. Avem o scuză de fațadă: „Lasă, că merge și așa!“ Trădăm la primul colț de stradă Și-apoi încălecăm pe-o șa. Senzația e de plutire De infinit parașutism Noi am făcut mișto subțire Și de marxism, și de fascism. Ce Decebal și Burebista? Ce patriotul cărturar? Trăiască Mița Biciclistă Și berea rece la pahar! Mitică veșnic să trăiască
ION CATRINA PREZINTĂ: -ZEFLEMEAUA LUI CAMIL PETRESCU de ION CATRINA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340902_a_342231]
-
care locuiau undeva departe, dincolo de lanțul muntos. Dumnezeu știe dacă nu și-or fi dat duhul... - Cu voia ta aș vrea să știu dacă mai trăiesc! - Dacă-i mai găsești în viață să-i aduci la conacul nostru! Și voinicul încălecă sprinten pe murgul său și se pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la izvorul
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
și țări cu fluierul său fermecat. După ce colindă lumea în lung și-n lat se întoarse pe plaiurile natale și în drumul său întâlni o prințesă frumoasă cu care se căsătorii și făcură o nuntă ca în povești... Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea. Referință Bibliografică: Fluierul fermecat, de Cristina Nălbitoru / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1263, Anul IV, 16 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Acasă > Redacția > Autori > MIHAI LEONTE, BIDIVIUL TIMP..... Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 858 din 07 mai 2013 Toate Articolele Autorului BIDIVIUL TIMP..... Mihai Leonte Încalec pe bidiviul timp, Căci el sigur merge înainte, Nu-mi cere nimic în schimb, Nici măcar să fiu cuminte. * L-am potcovit pe bidiviu, Cu mult frumoase amintiri, Pe care le păstrez, le știu, Ale vechilor și noilor iubiri. * Cu bidiviul
MIHAI LEONTE, BIDIVIUL TIMP..... de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/341040_a_342369]
-
bătrâni, cu îngerul tare, deciseră să fie alături de Preda și să riște o noapte în cetate împreună cu întunecimea sa dracul. Cândva, de mult, undeva între munți într-o grotă se retrăsese un călugăr bătrân. A doua zi dimineața căpitanul Preda încălecă pe roibul său și se pierdu în pădurea de brad pe o cărare știută numai de el. În curând ajunse între niște cheiuri sălbatice printre care se strecură cu agilitate. Deasupra, la hotarul cu bolta cerului, un vultur se rotea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
apoi coborî printre stânci la cascadă și se strecură ușor pe lângă peretele pe sub șuvoiul de apă. Admiră cu nesaț încă o dată această priveliște de basm. În cele din urmă, deși nu-i venea să se despartă de acest loc minunat, încălecă și, dând pinteni calului, dispăru pe cărarea întortocheată printre cheiuri pe lângă râul ce curgea zgomotos printre bolovanii de piatră. Pe la prânz, căpitanul își adună ceata de oșteni și porniră către castel. Odată ajunși, începură pregătirile pentru primirea celui ce urma
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
voastre și nu mă tem de duhurile necurate. Pregătește un nou ospăț, iar cel care îmi va găsi comoara, va fi recompensat pe măsură! - porunci principele încheind discuția. Odată scăpat de sub observația noului stăpân, Preda se furișă de privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Ha, ha, ha!... - rânji împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. Câțiva însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
palmele pe genunchi și râzând cu gura până la urechi de nătărău, îi zise. - Pentru o gaură desfundată... vrei să ajungi în groapă, găgăuță? - Vreu să opresc păcatul, Ioane! - Regulatul și bătaia nu se mai dau înapoi, băiatule!... așa că ori îl încaleci și tu pe conașu' Pandelică, ori îi tragi o bătaie soră cu moartea; dar cum nici nu poți să-l înțepi pe la spate, că de bătut... nici vorbă, cred că-ți rămâne s-o arzi și tu pe coana Corina
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
căci tentația de a juca turcă ori chisolita, un fel de oină practicată prin partea locului, era mult prea mare. Profitând de neatenția lui, într-una din zile îmi luasem inima în dinți, înșfăcasem pe furiș obiectul mult râvnit, îl încălecasem și, când să o iau din loc, mă simțisem zdravăn smucit de o ureche. Îmi dădusem seama curând că nu suportam riposta lui Tăvi, el, preocupat de joacă, habar n-avea de cele ce se întâmplau, ci pe aceea a
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
Tinerețe, na!...Este singurul meu fiu mai harnic...luminează și la Miazănoapte, și la Miazăzi... Mă ajută la treabă...și...off!...în egoismul meu nu-mi doream să-l las...Gândurile îmi sunt martori. A plecat fără voia mea...a încălecat pe Vântstelar și dus a fost. Nu am nicio veste de la el...De dor și drag de fiul meu mi-au apărut aceste pete...Mă sting și nu mai apuc să-l văd... - Măria Ta! - ceru voie Paharnicul Pulsar tocmai
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
dă-le drumul cuvintelor mele încă bune de muncă să umble” cu toiagul său despicând paginile apelor până la pietrele de mormânt ale cărții lui abel și cain zise cuvântul moise într-o limbă curată precum apele dunării “duceți-vă” răspunse încălecat pe nilul lui alb cuvântul faraon cu inima bătându-i din clopotul de putna “plecați și lăsați-ne lăcustele pe cer lăsați-ne broaștele în niluri și moartea în întâiul murit nu le faceți cuvinte nu le faceți să intre
IEŞIREA DIN GURĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341914_a_343243]