1,625 matches
-
-Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe biata mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut prilejul de a constata opoziția dintre intențiile papei și sfatul, cuvântul și faptele mele. Fața lui Acquasparta se Încordă Într-o grimasă. — Se pare că Încăpățânarea domniei tale nu s-a domolit, cu toate că responsabilitatea rolului pe care Îl Îndeplinești ar trebui să te Îndemne la atitudini mai Împăciuitoare. Ce anume Îți induce atâta siguranță? Ești cu adevărat atât de sigur că faptul că aparții de partida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scenă a lumii, ar exista - trebuie să existe! - o legitate ascunsă, un mecanism ordonator ce conferă sens și coerență Întregii babilonii, inclusiv dimensiunii sale metafizice, și că datoria supremă a celor care se dedică studiului istoriei este să caute cu Încăpățânare și credință această Lege. Ideea era că și Spengler - cu circularitatea mișcărilor istorice, și Herder - cu evoluționismul și devenirea perpetuu ascendentă a umanității, și toți cei care, pentru a nu părea că se abandonează spațiului simplist și simplificator al aleatoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmări pas cu pas pe părintele tăinuitor atât ziua, cât mai cu seamă noaptea, când acesta se deda la tot felul de Îndeletniciri dubioase. Clopotarul era cel care Îl văzuse adesea pe Bérenger Saunière săpând În biserică și căutând cu Încăpățânare, și tot el depunea mărturie despre incursiunile nocturne ale prelatului și ale slujnicei sale prin cimitirul satulu, unde, iarăși, era limpede că Încercau să găsească ceva anume. Și chiar găsiseră, nu Încăpea nici o Îndoială. Eforturile conjugate ale hangiului și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă chinuiam amarnic și pe care ajunsesem să-l urăsc pătimaș. - O fi simplă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de carnea și de creierul tău. Ce așteptați? Așteptăm. O existență Înlocuită cu așteptarea, un ecran de televizor brăzdat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea că din încăpățânare nu vreau să contribui la costurile educației mele erau cei mai indulgenți. Doi dintre educatorii noștri au fost de părere că obiecțiile mele se îndreptau tocmai împotriva monumentului. Probabil că și la orele de cor abia dacă îngânam ceva, sabotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
același sat turistic, era cald și aerul parcă nu se mișca. Mereu la fel și totuși altfel. Și oamenii? Oamenii își aminteau foarte bine de Beppo și după o noapte l-au recunoscut chiar pe Jacopo, cu toate că el repeta cu încăpățânare că el nu era Jacopo. Dar în fața infinitului albastru al oceanului identitatea oamenilor nu înseamnă mare lucru. Oamenii deveneau mici, ușor de tentat să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gheață de păturile de lână ale patului. Totul părea supranatural pentru cei - mulți la număr - care reușiseră să supraviețuiască. Cu tot marele îngheț, oamenii nu-și pierduseră voioșia și capacitatea de invenție când era vorba să supraviețuiască, pregătindu-se cu încăpățânare pentru zilele pline de bucurie ale carnavalului, când iarna trebuia să întâlnească primăvara și să fie pusă la punct. Câteva zile după îngheț, când mă obișnuisem cu frigul, bine antrenată în nord, s-au auzit dis-de-dimineață răsunând tobele bubuitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință trupească, dar mă simțeam pradă unei încăpățânări amare și durerii fierbinți a celui care a fost refuzat pe nedrept și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment dificil. Pe când eram un băiețel în clasa I, în clasa noastră a venit un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce mai faci? (îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dispariția țigănușului, Toma se dusese la secție și încercase să-l convingă pe comandant să declanșeze alarma. În opinia lui, era clar ca bună ziua că lucrurile nu mai puteau continua așa. Cazurile raportate se înmul țeau văzând cu ochii iar încăpățânarea șefului de a le considera simple dispariții, nu ajuta de loc la rezolvarea situației. Bineînțeles că nu căzuseră de acord nici de această dată și se despărțiseră ușor șifonați. Nici măcar nu veniseră împreună acasă, Pop rămânând mai departe la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu știa unde. Privi în jur oftând cu amărăciune. În munții aceștia un asemenea loc putea fi oriunde, iar a-l găsi de unul singur, era, cu adevărat, o misiune imposibilă. Poate că dacă Pop l-ar asculta lăsându-și încăpățânarea deoparte ar fi avut ceva șanse de succes. Mobilizând întregul personal al secției, ar fi putut derula altfel cercetările. De câteva ori îi trecuse prin cap să anunțe el autoritățile de la județ ca să poată demara o anchetă în adevăratul înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de moarte, dar măcar se va odihni. Iată însă că avea parte de mai multă acțiune decât își putuse închipui vreodată. La început, crezuse că era vorba de o anchetă simplă și cazul disparițiilor va fi floare la ureche. În afară de încăpățânarea lui Pop, pe care nici n-o bănuise inițial, apăruseră și celelalte complicații. Îi venea să-și tragă palme pentru faptul că plecase de unul singur în dimineața aceea. Își dădea seama că se hazardase ca un nesăbuit pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe picior greșit. Mai așteptând încă o noapte, îi dădeau acestuia un timp prețios. Desigur că și Ileana avea dreptate. Plecând asupra nopții pe munte, acest avantaj ar fi fost anulat de întuneric. Din nou Cristian se simțise frustrat de încăpățânarea lui Pop de a nu demara o anchetă pentru omucideri. Dacă ar fi avut mai multe forțe la dispoziție, cercetarea nocturnă ar fi putut avea șanse de succes. Așa, nefiind decât el singur și cu fata lui Pop, în măsura în care persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi se pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am spus mai devreme, ignoră ea întrebarea, înclinam să-ți dau dreptate când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe Muntele Rău singur și te-ai întors nevătămat de acolo. Știam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici un răspuns. În anul următor, În primăvara lui ’36, vechiul său prieten de la chioșcul de cărți de pe malul Senei Îl Întrebă dacă Îl mai interesa Carax. Monsieur Roquefort afirmă că el nu Închina niciodată steagul. Era deja o chestiune de Încăpățînare: dacă lumea se străduia să-l Îngroape În uitare pe Carax, el n-avea nici un chef să Înghită gălușca. Prietenul său În explică cum, cu cîteva săptămîni În urmă, circulase un zvon În privința lui Carax. Se părea că, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în acest an vor trăi în cele mai sărace douăzeci de țări. Vor avea loc multe alte schimbări ce pot fi prevăzute cu o anumită precizie: într-adevăr, observată de-a lungul unei perioade foarte mari, Istoria se îndreaptă cu încăpățânare într-o anumită direcție, unică, pe care nici o schimbare bruscă, fie ea și de durată, n-a reușit până în prezent s-o deturneze în mod durabil: de la un secol la altul, omenirea impune preeminența libertății individuale asupra oricărei alte valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
demnă de acest nume, adică partidul de centru și cinci, nimic mai mult decât cinci, îndărătnice, imobilizate la perete, Am votat cu partidul de stânga, ar spune fermi, dar în același timp cu tonul celui care se scuză pentru o încăpățânare pe care nu-i stă în putere s-o evite. Ceea ce rămâne, acel imens rest de patru sute cincisprezece răspunsuri, trebuia să fi spus, de acord cu logica modală a sondajelor, Am votat în alb, Acest răspuns direct, fără ambiguități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-vă mai întâi de voi înșivă, nu de cei care vorbesc, și ei, prin glasul meu, aceștia, mă refer la guvern, care nu de puține ori v-au cerut, ce spun eu, v-au rugat și implorat să vă corectați încăpățânarea malițioasă, al cărei ultim sens, în ciuda uriașelor eforturi de investigație puse în mișcare de autoritățile statului, și astăzi, din nenorocire, se menține de nepătruns. Secole de-a rândul ați fost capul țării și mândria națiunii, secole de-a rândul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mine și cu guvernul națiunii, au hotărât azi să vă abandoneze destinului pe care l-ați ales, vor trebui să se întoarcă pentru a vă elibera de monștrii generați de voi înșivă. Toată suferința voastră va fi inutilă, zadarnică toată încăpățânarea voastră, și atunci veți înțelege, prea târziu, că drepturile sunt integral drepturi numai în cuvintele cu care au fost enunțate și pe bucata de hârtie pe care au fost consemnate, fie ea o constituție, o lege sau un regulament oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femei imense și țepene, cu nasul mare, cu ochii rapac, care își purtau hainele de parcă ar fi fost o armură. Îmi mai amintesc și de fete bătrâne, mărunțele ca niște șoricei, cu glasuri blânde și privirea isteață. Mă fascina întotdeauna încăpățânarea cu care își păstrau mănușile când mâncau pâine prăjită cu unt și observam cu admirație nepăsarea cu care își ștergeau degetele de tapiseria scaunelor când li se părea că nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]