1,280 matches
-
Era justificat, strategic, pentru noul regim, ca asaltul „lumii vechi” să se Îndrepte asupra celui mai important segment de populație, considerat și cel mai conservator, rezistent la schimbare. Lumea rurală trebuia regândită și reorganizată, trebuia Înfrântă cerbicia și independența acestor Încăpățânați care nu Înțelegeau noul curs. Strategia era bine pusă la punct: trebuia să li se suprime mijloacele materiale de rezistență, resursele economice, pentru ca apoi să fie Înfrânți psihologic. Într-o interpretare psihosociologică, colectivizarea a Însemnat un proces de schimbare dirijată
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a „donat” pământul, dar nu s-a Înscris În colectivă. Și-l avea pe Șargu: un cal frumos, galben-auriu, cu pată albă pe piept, puternic, deosebit, neobișnuit În satele moldovenești unde caii erau micuți, chiar dacă repezi. Șargu avea personalitate, era Încăpățânat și Înțelept. Dacă-i punea greutate mare, protesta. Moș Costică nu-l bătea niciodată, prea erau prieteni, Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
plecat nu are petele acestor trei cuvinte urâte pe spatele său, iar preotul blând nu le are pe sufletul său. Și în plus: „Cel blând este [...] acela care îl lasă pe celălalt să fie ceea ce este, chiar dacă celălalt este arogant, încăpățânat, prepotent. Nu intră în relație cu ceilalți cu intenția de a rivaliza, de a lovi și, la sfârșit, de a învinge”. Uneori, ecleziasticul se prezintă ca unul, care vrea să învingă mereu la toate nivelele, pe orice temă, cu oricine
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ambientul semit, acest animal îl ajută pe om în munca zilnică, îl duce pe țăran la ogorul său care este departe de casă, transportă lemne pentru foc, aduce alimente pentru familie, și face multe alte servicii întotdeauna umile și discrete. Încăpățânat și prea puțin arătos, foarte moderat în modul de a se hrăni, măgarul este un animal care trăiește destul de sobru: îi sunt suficiente doar câteva smocuri de iarbă uscată. În plus, măgarul este animalul asociat figurii ideale a celui care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug din această îndatorire, din ce în ce mai puțin suportabilă; nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Eysenck concepe trei tipuri sau superfactori care, fiecare în parte, au zone polare: introversie/extroversie; nevroticism/stabilitate; psihoticism/superego. Fiecare dintre acești superfactori au o serie de trăsături de bază intercorelate: - psihoticism: agresiv, rece, egocentric, impersonal, impulsiv, antisocial, neempatic, creativ, încăpățânat; - extrovertit: sociabil, vioi, activ, asertiv, căutător de senzații, fără griji, dominant, agitat, aventuros; - nevroticism: anxios, depresiv, vinovat, stimă de sine scăzută, tensionat, irațional, rușinos, afectiv, emoțional. Deși se ancorează adânc în planul biologic, sistemul de trăsături a lui Eysenck nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Cele Cinci Mari Trăsături Fațetă (și epitetul trăsăturii corelateă E Extroversiune versus Introversiune Gregaritate (sociabilă Asertivitate (presantă Activitate (energică Caută excitația (aventurosă Emoții pozitive (entuziastă Căldură (deschisă A Agreabilitate versus Antagonism Încredere (iertătoră Directivitate (ne-insistentă Altruism (căldurosă Complianță (ne-încăpățânată Modestie (ne-vanitosă Empatie (simpatizantă C Conștiinciozitate versus Lipsă de direcție Competență (eficientă Ordine (organizată Datorie (atentă Tendință spre realizare (metodică Autodisciplină (nu e leneșă Deliberare (nu e implusivă N Nevroticism versus Stabilitate emoțională Anxietate (tensionată Ostilitate mânioasă (iritabilă Depresie (nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
A. crede că cele două colege au o mare contribuție la ceia ce i s-a întâmplat. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): A. se percepe ca fiind timidă și ușor de influențat, uneori încăpățânată, dar și ambițioasă; 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): mama A. o descrie pe aceasta ca fiind un copil cu care se comunică greu și sensibilă, însă care este ușor de influențat de grupul de prieteni din care
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
Moldovalahiei...” „....Tot timpul vorbise tăios, cu o abia stăpân ită irit are. El era sărbătoritul și părea mânios de această festivitate. Nici vioara lui Bălănuț nu l descrețise, nici Cotnarul cu miros amărui, ca parfumul frunzei de nuc.” ......................................................................... „... Lu reveni încăpățânată, la apărarea ei: - Ceea ce spune Costăchel și e foarte adevăra t, doved ește încă odată cât sunteți de vanitoși. Chiar gelozia bărbatului e pornită numai din vanitate. Noi când suntem g eloase, suntem fiindcă strigă carnea din noi. - Nici nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nimic nu-i cu putință dar totul este dat, după care urmează prăbușirea și neantul. El poate atunci hotărî să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic altceva, pentru moment, decât indiferență față de viitor și pasiunea de a epuiza tot ce e dat. Credința într-un sens al vieții presupune întotdeauna o scară
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trup. Nu-l voi putea niciodată înțelege bine pe Iago atâta vreme cât nu-l voi juca. Oricât l-aș auzi, nu-l înțeleg decât în clipa în care-l văd. Actorul are, așadar, din personajul absurd acea monotonie, acea siluetă unică, încăpățânată, ciudată și totodată familiară, pe care o exprimă prin toți eroii săi. Această unitate de ton se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mai înaltă. Don Juan, la rândul său, își va accepta destinul, mulțumindu-se cu această existență, a cărei măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul nesocotește conștiința, celălalt revolta: în amândouă cazurile, absurdul a dispărut! În inima omenească există atâta încăpățânată speranță! Până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia. Această aprobare dictată de nevoia de liniște este sora lăuntrică a consimțământului existențial. Există astfel zei de lumină și idoli de noroi. Dar noi trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întâlnim în opera lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Copiii crescuți fără nici o constrângere, într-un climat supraprotector, cu o căldură afectivă excesivă, avându-i întotdeauna “la dispoziție” pe amândoi părinții, iar uneori și pe bunici, pentru a le satisface și cea mai mică dorință, vor deveni capricioși sau încăpățânați și nu vor putea mai târziu să suporte frustrările inerente impuse de un cadru social în care se cere disciplină, muncă și aderare la scopurile colective. Când copilul va crește, părinții se vor plânge că acesta nu-i ascultă și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale școlare etc. Nu încape însă îndoiala că supraîncărcarea elevilor, indiferent de vârstă și de modalități, este cea dintâi care exercită o influență negativă asupra atitudinii școlare și a conduitei elevilor.Astfel
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
s-au pomenit, în continuare, nu numai marginalizați, dar și lipsiți de instrumentele de cultură elementare (cazul celor din redacția revistei Luceafărul, care au fost eliminați din viața culturală, printre ei culmea ironiei! aflându-se și unul dintre cei mai încăpățânați rezistenți contra regimului Cezar Ivănescu). Conformismul oricărui refugiu s-a pomenit acum oficializat, iar ofensiva s-a dirijat spre impunerea grupului în instituțiile statului, ca singurul livrator de valori pe măsura noii paradigme culturale și civilizaționale într-o Europă Unită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prezintă rar sau poate chiar niciodată masca depresiei pe care o observăm la adultul deprimat. Trăsăturile adolescentului nu sunt căzute, fruntea nu este încruntată, el nu are deloc un aer abătut. În schimb adolescentul poate avea un aer ostil, încruntat, încăpățânat sau chiar interiorizat, inhibat sau total indiferent la conversație, la întrebări, răspunzând cu o voce monotonă. Pentru clinicianul neavertizat această atitudine poate trece drept un semn de ostilitate, de dispreț sau, pur și simplu, de refuz de a participa la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu ajutor divin, poate fără, Pasife absorbi fără rest în sine dezlănțuirea divină de pasiune punitivă. Când se născu Asterion cel jumătate om, jumătate taur, Dedal îl primi ca pe un dar al lui Poseidon adresat lui. Gângav și extrem de încăpățânat, nu vădea deloc înclinație spre matematicile egiptene dragi atenianului, însă se dovedi călăuzit de instincttul unui echilibru superior celui formalizat de ecuații. Cutremurele se împuținaseră, revenind la frecvența obișnuită; când pietrele clădirilor intrau în vibrația aducătoare de dezastru, Minotaurul alerga
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
te fură în altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș neînduplecat, un anti-extremist exemplar. I-o fi fost, oare, frică
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cuiva cu credință, nici chiar vechilor împărați ai romanilor” . Pentru aceeași perioadă a secolului al X-lea, însă din perspectiva unui mileniu scurs peste Romania Orientală, D. Drăghicescu îi vede pe români „ăcruzi și violenți. Având o voință de fier, încăpățânată, impulsivă, adesea străină de sine, adesea neînfrânată, nestatornică, schimbătoare, ei au trebuit să fie îndrăzneți peste măsură, curajoși, nepăsători de moarte și 120 însuflețiți de spiritul de libertate și de neatârnare, care cel mai adesea și dezbina, arareori le îngăduia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
i se solicită; Ochi mici, vioi - perseverență, îndârjire de a merge în toate până la capăt, spre reușită, dezinteresat; Ochi mititei - om rău din fire, care poate deochia; Ochi ieșiți din orbite - predispoziție spre viciu, desfrânare, lene; Ochi proeminenți - individ certăreț, încăpățânat, care se supără de la nimica toată; Ochi mobili, mișcători - inconsecvență, sclerozare rapidă; Ochi rotunzi - arată predispoziție la nebunie, viciu, dezechilibru psihic; Ochi stinși - individ slab, dar harnic, ascultător, dar imprevizibil în anumite comportamente; Ochi mereu râzători, senini - suflete caritabile, de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
întretăiate - om de mare acțiune și inițiativă; Subțiri - arată slăbiciuni etice; Dese, bine aliniate - insul are judecată sigură, limpede și nu se pierde în detalii nesemnificative, dar nu tot atăt de sigur trece în acțiune folositoare; Dezordonate - fire mâniaosă, ambițioasă, încăpățânată; Stufoase - exprimă șiretenie, viclenie, interes propriu; Rare, suple, cu colțuri lăsate - om de mare duritate; Intâlnindu.se și împreunându-se - la bărbați, înseamnă parșivenie și răutate; la femei, invidie și gelozie; Sprâncene depărtate - inimă oarecum rece, comportări studiate, dar uneori
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Blaga; e vorba de fascinația misterelor lumii, de retorica tăcerii, de „culmea aspră a tăcerii”, de trufia nedisimulată a celui care se vede întemeind și întrebând lumea prin cuvânt. Specific este faptul că această trufie nu aparține demiurgului, ci truditorului încăpățânat care ară țarina poeziei și sfidează spiritul elitist. În Poeme (1971) se simte o domolire a confesiunii rebele, a patetismului recalcitrant și contestatar. O schimbare a perspectivei se poate observa clar în Favoare (1972) și în Poet al uriașilor (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
de a se spăla), de asemenea nosofobia (frica de îmbolnăvire); în schimb alcoolismul cronic este rarisim. 3.Firea hiperperseverentă are drept substrat perseverența anormală a afectului. Este concretizată în omul susceptibil (ușor de jignit, care se simte mereu nedreptățit), bănuitor, încăpățânat, ambițios și învinuindu-i pe ceilalți de atitudine ostilă. Desigur că anxietatea și teama colorează tabloul psihologic. Se întâlnesc idei prevalente, chiar fixe, obsesive, cu treceri spre psihopatia paranoidă și spre nevroza ipohondrică. Hiperperseverentul are idei proprii despre boala lui
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
măgar", pentru a-i face ținta batjocurii. Pentru că, într-adevăr, spre deosebire de învățător (de școală și nu numai), care are privilegiul, imensul avantaj de a se fi născut inteligent, măgarul este dobitoc din naștere. Natura lui e să fie prost și încăpățânat, nu se poate una fără cealaltă. Cât de prost, cât de limitat trebuie să fii ca să crezi una ca asta?! * * * Veterinar în Gers, Marc Aubadie-Ladrix, care îngrijește oi, vaci, cai sau măgari (un animal aflat în plină expansiune teritorială în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]