25,221 matches
-
prăjituri. Dacă mai vreți, spuneți-mi... Aveți însă grijă să nu vă deranjați... Chestia cu „ soldat... drepți ! ” nu va avea niciun efect ! Nu au mai avut timp de prăjituri. Dintr-o dată, serviciul de curierat s-a pornit să debarce în încăperea lor : pahare, tacămuri și vase ; ca într-o încercare de a-i copleși. S-au mobilzat în mod exemplar reușind, ba chiar cu bună dispoziție, să facă față situației. Imaginea plutonierului-major Boască, apărută în cadrul încăperii i-a readus cu picioarele
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475141150.html [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
a pornit să debarce în încăperea lor : pahare, tacămuri și vase ; ca într-o încercare de a-i copleși. S-au mobilzat în mod exemplar reușind, ba chiar cu bună dispoziție, să facă față situației. Imaginea plutonierului-major Boască, apărută în cadrul încăperii i-a readus cu picioarele pe pământ. După cum arăta plutonierul, toți nutreau speranța ca acesta să vadă dublu. Nu s-a întâmplat. - Unde este o sticlă ?! - Ce sticlă ? - Cea de-a doua. Au fost două stilcle ; la fel ! Mai aveau
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475141150.html [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
Am înțeles, l-a întrerupt și ea. Stai puțin, te rog, să vorbesc cu domnul avocat. Poate că te primește acum. A intrat ușoară ca o adiere și a dispărut dincolo de ușa capitonată. Câteva minute liniștea a pus stăpânire pe încăpere. Secretara îl privea cu coada ochiului. " Fercheș bărbat și când este supărat. De unde o cunoaște oare pe Mariana? A cam căzut cerul pe el când a văzut-o. Doamne, dar ce priviri i-a tras! Ăsta e precis îndrăgostit de
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_21_.html [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
de peste zi, frământările, neajunsurile, pulsul realității obositoare. Ești acolo, undeva, în inima mea și nu te pot scoate nici măcar cu diluant. Poate că doar o operație pe cord deschis m-ar ajuta... Nopțile în care eu sufăr, zâmbetul tău zgomotează încăperea cu nepăsare și seninătate. Nu poți să mă mai bagi în seamă fiindcă ești fericit, în lumea viselor pe care nu le mai ții minte. Ceasurile-mi toarnă tot felul de scorneli despre timp... De parca nu le știu cât sunt
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1427051446.html [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
dau examen luna aceasta pentru gradul de inspector. - Bravo ție! Se simțise bine să își dezvăluie planurile de față cu toți, deși numai Carmen îl felicitase și chiar i se păruse că aude un râs batjocoritor dintr-un colț al încăperii. Întors la Arhivă, se așeză pe scaunul șubred și căzu pe gânduri. Lucra de peste zece ani în instituție, merita să fie avansat. Ar fi fost mai nimerit să discute înainte cu directorul? La o lună după acel impuls, îi păru
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1447214869.html [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa se aștepta la multe feștile, dar peste tot erau numai candelabre! „Și zic că nu suportă lumina și adoră doar întunericul! Probabil nu le place lumina soarelui!” - își zise fata în treacăt. Ușile duble de stejar masiv se deschiseră
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429298910.html [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
pentru ei, cred că viața lor nu le prezenta un interes atât de mare,din contră, mereu erau atenți la viața celorlalți. Nu știai cine îți este prieten cu adevărat, simțeai că urechile securității sunt peste tot, afară, în toate încăperile, până și în toți oamenii. Întrebarea mea îmi părea acum atât de inutilă,nu aveam altceva în minte decât să o pot ajuta,să o pot liniști. Am întrebat-o de ce îi este frică cel mai tare. Mi-a răspuns
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_cenusa_decreteii_gabriela_cenusa_1330156353.html [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
zona QUMRAM, cu texte compuse în perioada 170 î.Hr. - 68 d.Hr. Un alt exemplu care poate fi avut în vederea, în susținerea ipotezei lansate mai sus, ar putea constitui descoperirea în 1975 a câtorva mii de manuscrise antice într-o încăpere secretă zidită din mînăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Astfel de descoperiri pot aprea oricând, inclusiv pe teritoriul vechii Dacii, care să completeze actualele scrieri depre istoria, cultura, religia și civilizația dacilor hiperboreeni. Revenind la modul în care sunt prezentați
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Romania_intre_scutul_antiracheta_amer_marin_voican_ghioroiu_1338400793.html [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
câmp. Buimăcită încă de somnul adânc al nopții, se miră când zări în odaia flăcăului lampa aprinsă. Și merse să-l laude că se învrednicește și el o dată să-i urmeze porunca. Dar mai bine nu intra ... Când deschise ușa încăperii cu geamlâc cât palma, Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ion_a_lu_ionascu_si_afurat_nevast_gheorghe_parlea_1334599818.html [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și rostească și vorbele: - Mamă, vrei nu vrei, eu mi-am luat nevastă...Și dacă-ți convine sî rămâi singură, eu acum
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ion_a_lu_ionascu_si_afurat_nevast_gheorghe_parlea_1334599818.html [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
distona cu peisajul dezolant, sărăcăcios. Valeria călcă ușor pe urmele atâtor lacrimi și suspine...o vale a plângerii și neștirii de sine, a nălucirilor și coșmarurilor. Două paturi apropiate unul de altul se sufocau în înghesuiala din mica și întunecata încăpere. Se uită pe geamul mic ce dădea într-o alee cu flori; un zâmbet trist se așeză timid pe genele umede ale femeii. Ce-or face florile ei? Le-o fi udat cineva? Dar cine le mai mangâia, cine le
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 by http://confluente.ro/Lacrima_de_sub_zapezi_fragment_de_roman_violetta_petre_1336904641.html [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
la o nuntă algeriană și o face fără ezitare. Bineînțeles că surprizele n-au contenit să apară. A fost uimită să vadă că la nuntă, mireasa era izolată de restul nuntașilor, stătea singură într-o cameră. Femeile petreceau într-o încăpere, iar bărbații, separat, în alta. Au servit masa întâi bărbații, și de-abia când au terminat, au fost servite femeile. Un vas mare, cu un fel de ciorbă, era așezat în mijlocul încăperii, și din el au mâncat cele șapte femei
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila_capitolul_xxviii_.html [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
singură într-o cameră. Femeile petreceau într-o încăpere, iar bărbații, separat, în alta. Au servit masa întâi bărbații, și de-abia când au terminat, au fost servite femeile. Un vas mare, cu un fel de ciorbă, era așezat în mijlocul încăperii, și din el au mâncat cele șapte femei prezente. Felul doi era o combinație ciudată: un soi de pilaf cu dulceață. Asta n-a fost chiar așa de rău, că putea să servească fiecare din acel vas, cu o furculiță-
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila_capitolul_xxviii_.html [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
procuror, sunteți de acord? - Eh! Pierdere de timp, dar aduceți‑o ca să vă convingeți, s‑a pronunțat acesta plictisit, căutându‑și o poziție mai comodă pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile, tremurând, un cordon de la rochia‑i ponosită și își legăna capul plecat, într‑o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te cheamă pe
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_8_.html [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
i fie teamă de celălalt? Să fi plătit‑o acela mai bine? Poate că a amenințat‑o... Care o fi adevărul? Trebuie să o audiem. La arest își va schimba atitudinea”, gândea cu multă convingere comisarul Olaru în timp ce aștepta ca încăperea să fie evacuată, după ce făcuse semn ca și proprietarul casei să fie scos afară. Comisarul Grosu a intenționat să intervină. Cu un gest de lehamite, s‑a abținut și l‑a privit semnificativ pe superiorul său. În același timp, magistratul
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_8_.html [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
Beți voi și simțiți‑vă bine. Uite, mâncați, că le‑am adus proaspete toate și azima‑i fierbinte... Doar ei doi, bărbații, au răsturnat și al doilea rând de pahare într‑o liniște adâncă de se auzeau înghițiturile în toată încăperea și, în aceeași liniște, paharele au fost umplute din nou. Femeia îi arunca priviri dușmănoase milițianului, în timp ce Gabriel rămăsese parcă blocat. Nu mai auzea și nu mai vedea nimic. Primul gând care i‑a trecut prin minte a fost legat
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_13_.html [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
ești, treci la culcare, nesimțitule! Nu trece zi fără să mă superi cu ceva. Asta‑i cocină, sau dormitor? Nu poți păstra curățenia orice ți‑aș spune eu, se descărca Ioana în timp ce aduna cu repeziciune resturile lemnoase împrăștiate prin toată încăperea. - Ce vrei, domne, ce ți‑am făcut eu? Da’ ce, n‑am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i‑a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce‑și ascundea briceagul în buzunar și se strâmba pe la spatele
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_13_.html [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
ziduri până în turnul unde principele își așteaptă musafira. Trei zile și trei nopți nimeni nu află ce se petrece acolo sus. Doar un străjer ducea o singură dată pe zi, la prânz, apă și pâine în fața ușii celei mai întunecate încăperi din turn. Cândva, în acel loc erau închiși trădătorii de neam osândiți la moarte. Străjerii observară că de fiecare dată la miezul nopții o umbră hidoasă trece prin poartă, se cațără pe ziduri și dispare printr-o ferestruică în turn
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
i-a citit, mai întâi niște rugăciuni de dezlegare după care a luat o licoare în gură și a stropit ochii bolnavului. Foarte mulți bolnavi veneau la Părintele în cârje și plecau fără acestea. Așa ajunsese Părintele să umple o încăpere de 25 metri pătrați, cu tot felul de cârje, glumind, adeseori că nu mai are nevoie să cumpere lemne pentru iarnă. Părintele ajuta și persoanele aflate în diferite nevoințe, cu bani, în special tinerii, unii seminariști și studenți la Facultatea
PĂRINTELE ELEFTERIE – TĂMĂDUITORUL FĂRĂ DE ARGINŢI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399995619.html [Corola-blog/BlogPost/344592_a_345921]
-
după un timp ajunseră acolo. Era aproape întuneric și nu se vedea mare lucru dar Baraba știa că reședința arhiereului era un adevărat palat. Pătrunseră în curte unde li se deschise o poartă apoi intrară pe o ușă într-o încăpere. Arhiereul Caiafa îl aștepta așezat pe un jilț la o masă pe care se afla un sfeșnic care răspândea puțină lumină. Baraba căzu în genunchi și se aplecă cu capul către pământ în fața arhiereului. -Îndurare, prealuminate stăpâne, spuse el ridicându
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1403853414.html [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
trebuiesc oameni loiali, cu credință, și pregătiți să ne servească fără cârtire! -Pricep mărite arhiereu, spuse Baraba. Ariereul tăcu și își duse mâna pe masă de unde apucă o cupă din care bău ceva. Opaițul de argint abia mai pâlpâia în încăpere. -Cu mișcarea zelotă ce legături mai ai, întrebă dintr-o dată arhiereul Caiafa? -Nici una mărite, rosti Baraba sigur pe el. Certurile și neînțelegerile dintre ei m-au făcut să-i las și să mă apuc de lovituri cu mult timp
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1403853414.html [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
eu. -Hm! Acum...tot răul spre bine! Arhiereul îi făcu iarăși semn și Baraba ieși cu spatele făcând plecăciuni. În spatele ușii îl așteptau doi oameni. După plecarea acestuia, arhiereul strigă pe cineva cu numele Serah. Cel numit așa intră în încăpere avînd în mână un sfeșnic luminat și veni în fața arhiereului făcând o plecăciune. -Pace bună mărite arhiereu Caiafa! -Spune Serah, care mai sunt noutățile de la Pilat? Acesta se apropie de arhiereu și își drese vocea. -Procuratorul Ponțiu Pilat dorește ca
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1403853414.html [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
zi, ce-i așa urgent? - Zeii din Esagila i-au atacat pe igigi? - Și-au atacat proprii scalvi? întrebă uimită Talestri, rămânând cu gura căscată. - Era de așteptat, draga mea, se auzi vocea reginei Diossippe. Aceasta întră, vădit grăbită, în încăpere și se așeză, comod, în jilțul de lângă fiica ei. Își luă cana de ceai, deja pregătită, și, închizând ochii, sorbi din ea de parcă ar fi gustat din nectarul zeilor. Privi către ceilalți, care așteptau să continuie discuția. Diossippe zâmbi și
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1398366027.html [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
celor din Esagila. Arestes va fi mâna ta dreaptă. Talestri, tu mergi cu fetele tale să-ți vezi de “vânătoare”. Nu e cazul să te amestecăm în afacerea asta, suntem deja prea mulți implicați. Vădit nemulțumită și nervoasă, regina părăsi încăperea. Talestri zâmbi forțat către ceilalți. Nu avea chef nici de “vânătoare”, nici de “afacere”. Referință Bibliografică: CE ZI FRUMOASĂ TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR Capitolul IV / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1210, Anul IV, 24 aprilie 2014. Drepturi
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1398366027.html [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
mai veche care a fost renovată. În fața unei uși încadrată de doi pomi (basoreliefuri) stau de pază doi mici elefanți de piatră. Elefantul este simbolul norocului, fiecare familie de budiști are în casă cel puțin o statuetă pusă în prima încăpere a casei și ea trebuie îndreptată cu fața spre ușă. Întrăm în clădire: mai întâi într-un hol lung, gol, apoi într-o încăpere dreptunghiulară. Pe peretele din față, pe latura mare a camerei, sunt patru statui mari, din marmură
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1362942106.html [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]