496 matches
-
hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în familie, se clădește și se împlinește în educația școlară, se rotunjește în activitatea profesională și în școala vieții. Neconcordanțe Îndemnul inimii nu este concordant întotdeauna cu cel al conștiinței. Poveri Poverile din conștiință induc scăderi ale tonusului psihic și încețoșează bucuriile. Acord Când sufletul și mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
informație extrem de prețioasă. Dați-mi însă voie să vă întreb: Există vreo fotografie, vreun film sau vreo altă înregistrare fizică a soțului Împărătesei Ganela? ― Vai... nu! Pe Împărăteasă o lovi amețeala, i se tăie respirația. Creierul începu să i se încețoșeze, deoarece mintea ei făcuse un salt absurd. Vorbi nedeslușit: Domnule Gonish, el mi-a spus că dacă n-aș avea părul negru, aș semăna perfect cu Ganela. Negatistul se înclină cu gravitate: ― Maiestate, văd că v-ați afundat deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lucruri neesențiale; de asemenea, s ar putea să vă contrarieze dimensiunile căpătate de o doamnă Gerda sau de alții ca ea, dimensiuni altminteri deloc neglijabile pentru existența mea; s-ar putea chiar să puneți asta pe seama intenției mele de a încețoșa ceea ce se petrecea dincolo, la celălalt capăt al coridorului, de exemplu, unde suprafața înceta să mai existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numai pentru sine. — Pentru că le facem injecții. Nu mai e ca altădată, explică tânărul. — Deci câinii nu suferă... Câinii din cușcă parcă au simțit că ceva nu era în regulă. Nu mai lătrau ca înainte. Și-au îndreptat doar privirile încețoșate spre cei trei. Gaston a rămas mult timp pe vine. O muscă a trecut de la Napoleon pe urechea lui Gaston, dar nu a făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
naiba, de la magazin! Uită-te, cum vrea s-o ascundă sub fustă. La naiba, o s-o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun pentru ochii mei Încețoșați de oboseala dată de decalajul orar, de consumul de cocaină și de somnifere. Era murdar, Întortocheat, dezlânat. Aveam impresia că văd defilând prin fața mea, fără legătură una cu alta, imagini din toate cele patru colțuri ale lumii transmise În direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât să închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este o femeie ieftină cu ceva mărunțiș de suflet, mă cumpără. La naiba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te dezlegat. Prințul nu se va mai întoarce în lagărul de muncă. Încă odată, supunerea lui Ashargin se dovedi totală. Înțelegerea lui se încețoșa. Membrele i se agitau impulsiv, Gosseyn își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Să scăpăm? Femeia oftă. - Pare incredibil, zise. Un om ale cărui mișcări nu le poți prezice. Până într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă s-ar putea, stând închis în corpul lui Ashargin, să descopere o metodă automată de relaxare pentru creierul său secund, ar obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-i mai aparțină sau el să mai aparțină lumii, au devenit Împrumutați unul alteia pentru opt zile, nu mai mult de opt zile, o spune această scrisoare de culoare violetă pe care tocmai a deschis-o cu resemnare, ochii Încețoșați de lacrimi abia reușesc să descifreze ce scrie În ea, Dragă domnule, cu regret vă comunic că viața dumneavoastră se va termina În termenul, irevocabil și fără posibilitatea de prelungire, de o săptămână, folosiți cât de bine puteți timpul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Am apărut în noua reclamă Luca Luca? Nu cred că am fost prezentați până acum. Bună! Ești Zach Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar nu și personalitatea. —Mă-ntreb, cum e să călătorești cu metroul? continuă Adriana. Era atât de pisicoasă încât puteam să jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dar nu răspunde. Nici la telefon, nici la SMS-uri. Pare că efectiv nu mai vrea să mă cunoască. Cum e posibil să se fi sfârșit totul ? Cum e posibil să fi plecat pur și simplu așa ? Ochii mi se încețoșază iar și clipesc furioasă, pentru a scăpa de lacrimi. Nu pot să plâng. Sunt partener acum. Iar partenerii nu plâng. Mă uit pe fereastră, încercând să-mi păstrez cumpătul. Trenul pare să meargă mai încet, ceea ce e destul de straniu. — Stimați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înțelegătoare, să mă pun în locul lui, să-mi închipui cum ar fi să rămân brusc fără lucru, să mă despart de casă, de olărie, de cuptor, de viață. Repetă ultimele cuvinte cu glas tare, De viață, în timp ce privirea i se încețoșă deodată, se pusese în locul tatălui ei și suferea la fel de mult ca și el. Se uită împrejur și observă pentru prima dată că totul părea năpădit de argilă, nu murdar de lut, ci doar năpădit de culoarea pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu i-a mai amintit vreodată numele de față cu mine. Astăzi mă Întreb: a existat ea oare? Era altceva decât rodul obsesiilor mele orientale? Noaptea, În singurătatea camerei prea mari, când În mine crește Îndoiala, când memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație al lui Nostromo. Schema pe care o studiase în popotă devenea neclară, se încețoșa în capul său. Ieșirile erau printre cele mai delicate sisteme ale astronavei. Fie ce-o fi! Înainte erau alte coturi. Se opri gâfâind și ridică vârful lansatorului. Nu era nici un semn al existenței vietății dincolo de aceste coturi, dar era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând o scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe drumurile reci, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum stă treaba. Jack se freacă pe față. În momentul ăsta, În viața mea se Întâmplă unele lucruri extrem de importante... — Bine. Atunci, să se Întâmple fără mine. În clipa În care mă ridic și-mi iau geanta, privirea Îmi e Încețoșată de lacrimi. Cât mi-am dorit ca seara asta să fie perfectă ! Ce speranțe mi-am pus În ea ! Nu-mi vine să cred că totul a ieșit atât de rău. — Așa ! Învață-l minte ! Îmi sare În ajutor femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sunt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-am atins unde-l doare. Închide ochii și, destul de mult timp, am sentimentul că n-o să mai zică nimic. — N-am vrut să spun asta, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]