129,052 matches
-
închipui ce e în sufletul lor după ce au aflat că iconițele lor sfințite sînt un fel de loz necîștigător, dacă pe spatele lor e aplicată ștampila partidului de guvernămînt. Dacă aș fi în locul starețului de la Nicula mai degrabă însă aș încerca să mă spăl de păcat decît să-i mai amărăsc și eu pe poporeni. Poate că starețul găsește o formulă prin care să-i aline pe amărîții care s-au bucurat că se întorc acasă cu o iconiță sfințită, fără
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
sticluței pe care-o ține în mînă. Se pregătește să-i arunce conținutul spre Meaume care s-a desprins de trupul gol și alb al fiicei lui Jakobsz. Meaume se ridică în picioare, sexul încă îi este vinețiu și bălos, încearcă să se lupte cu Vanlacre, înaintează, se trage într-o parte, se dă înapoi. Încercare pe cît de rizibilă pe atît de zadarnică. Logodnicul fiicei lui Jakobsz a aruncat acidul. Bărbia, buzele, fruntea, părul, gîtul lui Meaume sînt arse. Fiica
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
ca acțiune. Totuși, trebuie să spunem că investigația hermeneutică pe care o întreprinde criticul clujean nu este, nici pe departe, atît de rigidă încît să vitregească poezia în favoarea teoriei, nu este nici atît de sistematică încît să devină inadecvată, nu încearcă, așa cum se întîmplă din nefericire în multe cazuri, să subordoneze cu tot dinadinsul materia poetică unor structuri și tipare stabile. Tipul de lectură pentru care se optează este, de altfel, foarte exact caracterizat chiar de autor, încă din primele pagini
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
sistematizări" cu impresionantă terminologie din autori străini (moda structuralistă trece greu...) oarecum nejustificată în context. În finalul volumului găsim cîteva pagini dedicate femeilor care s-au remarcat în artele plastice (și în pictură, în particular), semnate de Erwin Kessler; acesta încearcă să ofere o explicație pentru lunga absență a femeilor în acest domeniu artistic (ele făcîndu-și simțită prezența abia în secolul XX). Ilustratele alb-negru care însoțesc textele din volum și cele color din final, semnate de Margareta Sterian, Cecilia Cuțescu-Storck, Magdalena
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
mai făcut prin preajmă ceva grevă a foamei, s-a mai urcat cîte unul să vadă cum e să fii statuie atunci cînd statuia nu mai e, dar de reconstruit spațiul într-o nouă perspectivă simbolică și urbanistică n-a încercat nimeni cu adevărat. Și asta nu pentru că nu s-ar fi gîndit nimeni la acest lucru, ci dintr-un cu totul alt motiv: pentru că mitologia locului este colosală, iar provocarea nu poate fi decît pe măsură. Toate încercările de pînă
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
folosește acum, el pare a fi mandatat să repare simbolic, în același spațiu de creație și de execuție, ceea ce profesorul și înaintașul său a perturbat prin realizarea arogantei statui a lui Lenin de la Casa Scânteii. Dar nu numai reconstrucția simbolică încearcă Buculei să o facă acum, ci și, sau chiar în primul rînd, reconstrucția formală și estetică. Evitînd radical tentația descriptivismului și a răspunsului istoricist și personalizat, aceea de a-l înlocui pe Lenin cu o altă personalitate de o anvergură
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă de întuneric.
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
de a sta cu alți războinici, dar uneori simte nevoia de a practica, solitar, arta spadei: de aceea, când e despărțit de tovarășii săi, se poartă precum o stea. Luminează acea parte a Universului care i-a fost menită și încearcă să arate galaxii și lumi celor care privesc cerul. Perseverența războinicului va fi curând răsplătită. Încet-încet, alți războinici i se alătură iar prietenii se reunesc în constelații, cu simbolurile și misterele lor." Această amicală complicitate a galaxiilor, macrocosmos armonic într-
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
o definiție: șvabii. Scriitor popular, el putea marca o redefinire a personajelor, a locurilor, a stărilor sufletești. Era, înainte de 1848, un aliat al rebelilor, de oriunde vor fi fost ei. Exprima o componentă eroică și una sacrificială. Bănățenii nu au încercat să-și revendice nici un scriitor de limbă germană care a avut, prin părinții, bunicii, rudele, prin tinerețea lui, prin ,,întoarcerile acasă", legături cu Banatul. Despre prezența timișoreană a bunicului lui Musil se știu puține, despre înaintașii lui Trakl și mai
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
sensibilitatea eminesciană. Sensibilitatea ,,secretă". Dacă poetica profunzimilor pe care o naște nebunia își poate găsi un larg câmp de referință, aceasta este viața lui Hölderlin. Și creativitatea hölderliniană. Cum spune Jaspers: înaintea căderii în nebunie, toate gândurile presimt căderea și încearcă să o împiedice. Presimțirea căderii focalizează toate energiile intelectuale, ,,mentale" - le transfigurează. Pe fondul acesta asistăm la momentele de hiperluciditate, de genialitate - de creativitate uluitoare. Activarea ,,profunzimilor". Dar și căderea este creatoare. Aici e cazul să introducem în analiza noastră
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Nietzsche și Hölderlin lucrurile par a fi mai limpezi, ,,neantul", Dyonisos, chemându-i chiar din perioada lor de maximă creativitate. Există o provocare a adâncurilor vizibilă chiar de la primele opere. Dar la Lenau, dar la Eminescu? Pentru Eminescu biografii au încercat să fixeze momentul ,,provocărilor" la Berlin. Pauza de creație relativă, cu poemele de formulă nouă (Privesc orașul furnicar) ar marca o transformare stilistică. 8) În cadrul acestei întâlniri trebuie descoperite întâlnirile cu Hölderlin, cu Lenau și, poate, cu Nietzsche. Hyperion-ul
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
ca vechea ordine să fie restabilită, și o asemenea răsturnare este întotdeauna o mare nenorocire." 10). Care ar fi textele care ar ilustra, mai bine decât cele consacrate de lectură, cele care ,,nu sunt ale oamenilor unei alcătuiri obișnuite"? Să încercăm să realizăm câteva decupaje din An die Melancholie, Der Seelenkranke, Maríe und Wilhelm și vom descoperi seriile arhetipale care îi leagă pe cei patru. Vom observa că există o risipire de motive romantice, dar și un șir lung de poezii
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
indică decît presiunea atmosferică. Dar nu trebuie să-i pretindem unui barometru atîta precauție profesională. Ne dăduserăm întîlnire la intrarea pe pod și m-am îndreptat într-acolo. Ieșind din casă, am văzut umbrela la locul ei, ca și cum ar fi încercat să mă prevină cu privire la ceva, dar nu i-am dat importanță. Nici nu am coborît bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cules aceste păreri dintr-un articol al lui Mircea Cărtărescu din Curentul (10-11 august) și dintr-o notă redacțională din Observator cultural (13-19 august). Ar fi cîte ceva de spus pe marginea celor două reacții. De ani buni scriitorii optzeciști încearcă să ne convingă că în literatură, după 1989, nu se mai poate ca înainte. O realitate nouă cere o literatură nouă, o altă critică, alt fel de cronică literară etc., etc. În această privință, M. Cărtărescu își dă, iată, peste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
Eminescu, victima unui complot politic (a se vedea N. Georgescu). Tot ce a fost înainte de 1983 nu a mai interesat aproape pe nimeni: lumea a luat de-a gata informațiile. Era mult mai comod să preiei periodizarea clasică decît să încerci reconstituirea tinereții poetului. Ilina Gregori se ocupă de perioada berlineză. Noutățile de natură documentară sînt extrem de importante. Dar contează foarte mult și faptul că putem citi o biografie scrisă într-un ritm al criticii actuale, fără călinescianisme, fără intruziuni nepermise
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
Humanitas și Editura Fundației Culturale, au fost inițiatorii unor asemenea proiecte, dificile și costisitoate în același timp, de a înlesni accesul unui public mai larg la patrimoniul european, dar și cîteva edituri europene, printre care Parkstone, în primul rînd, au încercat să lanseze, pe piața occidentală, valoroși artiști români de ieri și de astăzi. Cărțile prezentate mai jos, evident doar cîteva dintre multele care au apărut între timp, deși nu dau o imagine cuprinzătoare a producției editoriale, sunt, în schimb, pe
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
în anomie" (s.m.) sau despre o lume "sedusă de catabază și inspirată doar scatologic" (s.m.), lectura poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
să tragă niscaiva concluzii interesante. Cu atât mai mult cu cât Petre Roman nu excelează în arta de a-și lăuda contemporanii. Or, referințele la Ion Iliescu, la cinstea, la bunele intenții, la talentul său politic, slalomul uriaș prin care încerca să-l scoată basma curată în chestiunea etern criminală a mineriadelor aveau de ce să pună pe gânduri. Noul chip arătat de Petre Roman vine cam după zece ani de ursuzlâcuri, de recriminări și faulturi pe sub masă. Cu abilitatea și talentul
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
cenzură, instanțe validatoare, receptare, stabilire a canonului școlar, ierarhii paralele, interferențe extraliterare) și-ar putea găsi locul, în capitolul despre actualitatea imediată, un fenomen care dă o formă nouă unui conținut mai vechi: cenaclurile din Internet. în cele ce urmează încerc să schițez cîteva observații - preponderent lingvistice - nu asupra textelor poetice cuprinse în astfel de pagini virtuale, ci asupra comentariilor care le însoțesc ("Părerile vizitatorilor"); materialul - din care voi cita fără a indica numele sau pseudonimele autorilor - provine din-tr-un interesant și
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
de mult, exaltîn- du-se virtuțile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît și dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate antropologică și etnologică, sînt în-să instrumentele pe care cartea de față le folosește în analiza urîtului. Fără a fi deloc o prezentare arid teoretică, prima parte a studiului oferă o scurtă, dar extrem de sintetică privire
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
sau neacceptării unor puncte de vedere personale, amintind de intervențiile imediate ale lui Caragiale pe paginile publicațiilor, pe care le avea sub ochi. " Simt enorm și văd monstruos" este sentimentul preluat de la autorul cunoscutei schițe Grand Hôtel "Victoria Română", după ce, încercând să comentez ediția de față, îmi dau seama câte ar mai fi de spus și cât de departe mă aflu în a surprinde măcar o parte a esențialului, fiindcă, de fiecare dată când credeam că urmez calea cea dreaptă, realizam
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
în amintire, evanescent în întrețeserea sa cu penumbre livrești și muzicale și prin aceasta sortit fixării în text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
emblematică - a micilor acte de existență în relația bărbat-femeie, "a întîmplărilor însoțite de neîntreruptele bîjbîieli" care compun de fapt o altă "obișnuință", căci "ceea ce noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
relația bărbat-femeie, "a întîmplărilor însoțite de neîntreruptele bîjbîieli" care compun de fapt o altă "obișnuință", căci "ceea ce noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]