5,491 matches
-
rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul bătrânei, dar se liniștea pe-ncetul, spaima care-i golba ochii slăbea, se-ndepărta, și omul, la un moment dat, închise pleoapele, gemând, apoi și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste altele. Timpul se-nvolbura cu o viteză chinuitoare. Mișcările lui încete, pline de precauție și spaimă, i se păreau că se succed într-o infinitate de timp. Palmele arse de asprimea metalului căutau siguranța unui echilibru. Picioarele-i rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde erau făpturi vii, se umpleau de ceva dulce și ciudat. Junghiurile vechi încetară, și-mpunsătura din șale și din încheieturi, respirația greoaie și gâfâită cu izbucniri de tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau însă mai vechi. Începând ca reacție a profesorilor colegi la criticile ironice cu care îi gratifica, precum și la popularitatea sa crescândă printre studenți și tineri intelectuali, ele s-au transformat repede într o muniție mereu reîncărcată de neprietenii săi. Încetul cu încetul, au crescut la dimensiunile unui folclor universitar și gazetăresc care i-i punea în cârcă pe aproape toți gânditorii mai interesanți ai vremii. Nicolae Bagdasar observă că, în primul său curs de logică, Nae Ionescu expunea idei din
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mai vechi. Începând ca reacție a profesorilor colegi la criticile ironice cu care îi gratifica, precum și la popularitatea sa crescândă printre studenți și tineri intelectuali, ele s-au transformat repede într o muniție mereu reîncărcată de neprietenii săi. Încetul cu încetul, au crescut la dimensiunile unui folclor universitar și gazetăresc care i-i punea în cârcă pe aproape toți gânditorii mai interesanți ai vremii. Nicolae Bagdasar observă că, în primul său curs de logică, Nae Ionescu expunea idei din Die Gleichförmigkeit
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
golit, eu am rămas printre ultimii, chinuindu-mă să deschid umbrela. Nu mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la slujbă, rămăseseră în urmă. Acum avea tot timpul din lume. Azi își propusese să picteze banca aceea veche, de pe malul stâng al lacului. Unică, pentru că celelalte erau noi în peisaj, majoritatea din ele vopsite țipător. Se îndreptă cu pași înceți spre locul ales. Nu se grăbea. Avea timp, tot timpul... Dar ea ...cine este ea? De unde a apărut și s-a așezat tocmai pe banca lui? Se opri la câțiva pași și o privi insistent. Părea tristă. Sau melancolică. Părul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot în seara aceleiași zile, Bărzăunul mi-a spus cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a lovit în halul ăla la picior (rana însă nu putea pune nici o problemă unui specialist ca el, pentru că era un fleac de zgîrietură), dar, de, doctorul trebuie să le știe pe toate. Nuțu s-a lăsat tras de limbă încetul cu încetul, pînă a spus tot. Iar doctorul, auzind despre ce-i vorba, l-a descusut din fir în păr, pînă a aflat tot, deși la început se făcea că nu-l interesează peștera. Tot bandajîndu-1 și răsbandajîndu-l pe Nuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în halul ăla la picior (rana însă nu putea pune nici o problemă unui specialist ca el, pentru că era un fleac de zgîrietură), dar, de, doctorul trebuie să le știe pe toate. Nuțu s-a lăsat tras de limbă încetul cu încetul, pînă a spus tot. Iar doctorul, auzind despre ce-i vorba, l-a descusut din fir în păr, pînă a aflat tot, deși la început se făcea că nu-l interesează peștera. Tot bandajîndu-1 și răsbandajîndu-l pe Nuțu la picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dat în mare secret că Nuțu e mai nesuferit ca o coropișniță. Tu nu vezi cum se ține tot timpul de Ilinca? încheie el cu ciudă, strîngînd pumnii. Bărzăunul nu reacționă însă în nici un fel. Scoase un fel de mormăit încet și inofensiv, care nu reprezenta nimic, nici pentru el, dar nici pentru alții. Probabil că voise să spună ceva, dar se răzgîndise. Se uită deodată foarte atent și destul de lung la Nuțu și se asigură în sinea lui că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știe prea multe". În afară de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet ("To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta/ Până la ultima silabă-nscrisă-n timp"...), al regelui Lear purtând pe Cordelia moartă în brațe în mijlocul furtunii ("Vă spun, nimeni nu este de vină, nimeni"), tragedia Furtuna sunt doar câteva exemple de profundă poezie. Citim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
demonstrațiile acestea infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră șansa să crească odată și, încetul cu încetul, învățaseră să se cunoască unul pe celălalt, să se înțeleagă, să se respecte. Oricare ar fi fost problemele cu care se confruntau, cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor a fost doar să se joace frumos
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
infantile, cînd universul îi era ocupat de Lupino? Puiandrul cîștigase prețuirea Hanei așa cum nimeni altul nu reușise s-o facă. De cînd se știau, Hana și Lupino își petrecuseră majoritatea timpului împreună. Avuseseră șansa să crească odată și, încetul cu încetul, învățaseră să se cunoască unul pe celălalt, să se înțeleagă, să se respecte. Oricare ar fi fost problemele cu care se confruntau, cei doi le găseau rezolvare. La început, treaba lor a fost doar să se joace frumos și să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul, se făcu lumină în capul puiandru-lui. Cumva, mărturisirea pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah! Cît mă vor invidia... adăugă, jubilînd, Dakota. Nici măcar pe Hana n-ai luat-o. Noi singuri. Eu și tu. Perfect! Încetul cu încetul, se făcu lumină în capul puiandru-lui. Cumva, mărturisirea pe care i-o făcuse Hanei, cu o zi înainte, ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
turmă de ciute și cerbi, dar, auzindu-l de departe, grațioasele mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe calmul său nativ. Unde fugeau toate sălbaticele acelea? Nu-i descifrau atitudinea pașnică? Nu-l vedeau dornic să li se alăture? În cele din urmă, își pierdu de-a dreptul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ciute și cerbi, dar, auzindu-l de departe, grațioasele mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe calmul său nativ. Unde fugeau toate sălbaticele acelea? Nu-i descifrau atitudinea pașnică? Nu-l vedeau dornic să li se alăture? În cele din urmă, își pierdu de-a dreptul cumpătul. Venise
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]