557 matches
-
aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în pomieră. Nu, pe ea nu are cum s-o înșele cu vesela lui logoree, de ea nu-și poate ascunde nici neliniștea mai adâncă. Se poate încrede în intuiția ei așa cum se încrede în sănătosul ei simț moral
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o parte. Zău că-mi pare rău! se uită Liliana la portocala din mîna ei. Măcar nu mai desface alta, te rog! Mănîncă împreună o singură portocală. Apoi fumează cele două țigări cu o plăcere, dar și cu o încetineală atît de evidente, parcă ar fi ultimul tutun din lume. Liliana stă din nou cu genunchii la gură și privește în gol, dincolo de capătul patului. Lungit pe patul vecin, cu tîmpla sprijinită de podul palmei, Mihai așteaptă să întoarcă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am dat peste cap s-o iau În barbă În fața lu’ Johnny Saxton. Jack arătă spre cîine. — Bagă-l Înapoi În casă și Închide ușa, apoi ieși și pune-te cu fața la perete. Bidwell făcu ce i se spuse cu o Încetineală exasperantă. Jack Îl percheziționă și Îl Întoarse cu fața. Denton se apropie și el. — Flăcău, Îți plac puștile alea cu repetiție de calibrul doișpe? Bidwell clătină din cap. — Știi ce? schimbă Jack direcția din zbor. Unde ai fost noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fiindcă În ziua cînd a plecat Cinthia, Încă de cum s-a lăsat seara, toate Încăperile palatului au devenit niște vase comunicante ale tristeții și durerii lor profunde. Vase uriașe asemeni unor lacuri În care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în tensiune - marilor culturi. Nu se poate face un salt când îl vrei. Voința însă poate da amploare unei transfigurări istorice. Oamenii nu pot voi decât ceea ce sânt deja în germene. Concepția organicistă a evoluției firești ne condamnă la inerția, încetineala și somnolența care au constituit în soarta noastră un mileniu de anonimat. Organicismul reprezintă opoziția teoretică la orice salt, încît ultimele lui consecvențe elimină culturilor mici orice portiță de scăpare. Dacă gândirea națională și politică a României este atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dimpotrivă, respirația celor moderne este precipitată până la sufocare. Viabilitatea lor e atât de redusă, că și-au pierdut substanța în câteva secole. Dacă acest ritm n-ar avea această accelerare - noi ne-am putea permite să ne consumăm normal evoluția: încetineala și pulsația intermitentă ne-ar aduce cu vremea la o înălțime dorită. Așa însă, numai sărind treptele istorice putem intra în ritmul colectiv. Dacă micile culturi și-ar consuma evoluția natural - adică trecând miniatural prin toate fazele străbătute de cele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă se evaporă o literă, se rupe firul care-i menit să te unească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era În același timp știință a combinării literelor și știință a purificării inimilor. Logică mistică, lumea literelor și a Învolburării lor În permutări nesfârșite este lumea beatitudinii, știința combinării e o muzică a gândirii, dar ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii lui Abulafia n-au știut să se păstreze pe pragul acela foarte gingaș ce desparte contemplarea numelor lui Dumnezeu de practica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ofereau herboristică, budism, astrologie. I-am revăzut, puțin cam veștezi, cu câteva fire albe În păr, cu vreun pahar de whisky În mână, ce mi se păru că era același baby de acum zece ani, pe care-l degustaseră cu Încetineală, câte-un strop pe semestru. „Ce-i cu tine, de ce nu te mai arăți pe la noi?” mă Întrebă unul dintre ei. „Cine sunteți voi acum?” Se uită la mine ca și cum aș fi fost plecat o sută de ani: „Păi, departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hainei, și completă diverse detalii; prinse eticheta de gulerul lui Helen. — Uite, ca un colet, vezi? Apoi ea și Mickey stătură În picioiare o clipă și priviră la oamenii care lucrau la demolare. Li se păru că umblă cu o Încetineală Înnebunitoare, pentru că era ceva ciudat În felul În care căzuse casa, zise Mickey, și făcea ca treaba să fie mai nebuloasă decît bănuiseră. Dar, În cele din urmă, dădură ciocanele la o parte și fixară frînghiile de o secțiune turtită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii, dacă îi au. Localnicii sunt prefăcuți, nedemni de încredere și înclinați spre crimă. Încetineala lor este proverbială. Ce contrast cu cei de Acasă, cu verticalitatea lor, cu manierele și comportamentului englezesc! Ei, cei din comunitatea anglo-indiană, știu în ce constă credința lor. Știu ce trebuie să favorizeze din felul lor de a fi. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spun asta. Se uită cu toții la mine. Pentru căcănaru care l-a dilit, adică, adaug eu. Presupui că a fost o crimă pe motive rasiste Bruce? mă ia la mișto Drummond și gura i se strâmbă În jos cu o Încetineală chinuită. Karen Fulton se uită Încurajator, mai Întâi la ea, dupaia la mine. — Ei, mda, zic. Astai face să clănțăne prea tare din gură ca să mai observe că și dinții mei fac la fel. Mahmureala măsii. Camera măsii. Slujba măsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului și ultima lopată a lui Ostrane, groparul, care pe aceasta din urmă o sapă cu mare încetineală. „De ce anume pe aceasta și nu alta?“ l-am întrebat într-o zi. „Fiindcă aceasta, mi-a răspuns el privindu-mă cu ochii săi ca niște puțuri întunecate, fiindcă aceasta trebuie să rămână în amintire...“ Ostrane e cam flecar, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de Toul și de Vic. Flăcările lăsaseră locul vălătucilor cenușii care ieșeau din vatră pentru a dansa prin sală, lovindu-se de tavanul afumat. Atunci, Bourrache, cu o încetineală de taur epuizat, a întors chipul spre mine, chipul acela fără nici o expresie, apoi s-a sculat, a întins mâinile mari spre gâtul meu și a început să strângă și să strângă, din ce în ce mai tare, iar mie, în mod bizar, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca o frunză, cu un borcan de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă în fața unui câmp de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să deschidă fereastra pentru a striga după ajutor. Fără îndoială, nu îndrăznise să coboare scările de teama că va cădea și va pierde copilul. Până la urmă, se întinsese pe pat, pe acest pat de luptă și suferință. Respira cu o încetineală îngrozitoare, iar obrajii îi erau aproape reci. Culoarea ei era culoarea celor pe care viața îi părăsește. Mi-am lipit buzele de ale ei, i-am rostit numele, l-am strigat, i-am prins fața în mâini, i-am lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Trebuie să mă întorc înăuntru, mi-a spus, aruncând chiștocul pe jos. După aceea a pus mâna pe brațul meu, în vreme ce eu eram încă pradă gândurilor mele ucigașe. Puteți veni s-o vedeți, a continuat. S-a îndepărtat cu o încetineală obosită. Lumea nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cel mai de jos al clădirii. Coborârea era lentă. Aparatul era conceput pentru transportul mărfurilor voluminoase și fragile, așa că nu se grăbea. Pe măsură ce platforma se afunda în măruntaiele stației, căldura creștea. Aburul șuiera din toate părțile. Abia putea să respire. Încetineala coborârii îi lăsă timp să-și scoată vestonul și să-și ia peste maiou o ținută de luptă găsită în. navetă. Sudoarea îi lipise părul de ceafă și de frunte pe când își inventaria pentru ultima oară arsenalul. Peste piept i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute. Ne-am Învățat cu ele - de când to-ot. Nu mi-au rămas În ochi avioanele lor, dar am văzut În multe rânduri parașutele coborând trandafirìi În lumina roșcată a amurgului, spre rugina pădurii, cu Încetineală de fulg de păpădie pe nevânt. Parașutele! Haidaț’, măi, la parașute!! Mănenii se duc la parașute ca la hram; mai degrabă: ca la pești, când se rup iazurile. Bărbații mai tineri, flăcăii, fetele băiețoase, de cum le văd, Își dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vă amintiți numele, data nașterii și adresa dumneavoastră ? Dacă da, scrieți-le vă rog pe fișa asta. Nefertiti o susține cu delicatețe și fermitate în timp ce Alindora îi întinde un carton și un stilou cu care Dora scrie cele cerute cu încetineală dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo... și, orice ar fi lângă voi, este al dracului de mare. Norman se simțea amorțit și Încet În reacții. — Și ce facem cu cadavrul lui Levy? — Lăsați-l acolo! Treceți Înapoi! „Dar nu se poate, Își zise el cu Încetineală. Trebuie să facem ceva cu cadavrul. Nu-I putem lăsa pur și simplu „aici” Norman, ce se Întâmplă cu tine? Întrebă Barnes. Norman mormăi ceva și simți, vag, cum Beth Îl apucă cu putere de braț, conducându-l Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un strat alb și compact. — Grăbiți-vă! strigă Barnes. Grăbiți-vă! Se apropie de voi! Se aflau sub sas și Începu să simtă curenții ascensionali de apă. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un cod? — Categoric. — De ce e atât de lent? Fiecare literă nouă apărea după câteva secunde, cu o ritmicitate stabilă. Nu știu, zise Harry. — De unde provine? Harry se Încruntă: — Nu știu exact, dar viteza de transmisie este caracteristica cea mai importantă: Încetineala. Interesant. Norman și Beth așteptau de la el să găsească soluția. Norman Își zise: „Cum am fi scos-o la capăt fără Harry? Avem nevoie de el. Este cel mai inteligent și totodată cel mai periculos om de aici. Dar avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]