271,958 matches
-
primul război mondial la solicitarea guvernului român de a fi recunoscute noile granițe, promise, de altfel, prin tratatul din august 1916. Schimbarea punctului de vedere își avea cauza în încălcarea de către România a tratatului, atunci cînd, la 7 mai 1918, încheiase o pace separată cu Puterile Centrale. Sîrbii se ținuseră, ei, de cuvînt, așa că „preferința”, cum o numește Neagu Djuvara, aliaților pentru exigențele sîrbilor în materie de frontiere cu România se explică și încarcă o dată mai mult contenciosul nostru politic. N-
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
al stagiului militar, al capriciilor absurde și umilitoare ale sergentului, într-un ritm, paradoxal, rutinier. Izolați și la cheremul unui sistem totalitar (acțiunea e localizată antedecembrist), soldații ispășesc pedeapsa de a exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă grotescă între doi soldați, o nuntă batjocoritoare regizată și urmărită îndeaproape de sergentul beat care așază pe capul „miresei” o coroniță de spini. Stagiul militar se încheie, însă soldații rămân și în civilie închiși în dormitoarele
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
exista și de a avea „priviri inteligente”. Piesa se încheie simbolic cu o nuntă grotescă între doi soldați, o nuntă batjocoritoare regizată și urmărită îndeaproape de sergentul beat care așază pe capul „miresei” o coroniță de spini. Stagiul militar se încheie, însă soldații rămân și în civilie închiși în dormitoarele unității ascultând zgomotele lumii de afară strecurându-se, probabil, prin canalele de aerisire. Piesa are, după părerea mea, două handicapuri: e scrisă cam târziu și pare o schiță de Vișniec (pentru
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
punctului de vedere al editorialistului în chestiunea respectivă, cel mai adesea (aspect sesizabil mai ales în cazul aniversării scriitorilor clasici) din perspectiva timpului prezent, a sensibilității și complexității vieții intelectuale contemporane. Demonstrația, mereu impecabilă din punct de vedere logic, se încheie întotdeauna cu o concluzie scurtă, clară, menită să lumineze retrospectiv textul, dincolo de care nu prea mai rămîne nimic de spus. Editorialele devin astfel săptămînale exerciții de silogism, de unde și numele acestei cărți, inspirat după arghezianul Manual de morală practică. Citite
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
sfârșitu zilei, eram obosiți, nu știu ce, și acolo mergea televizoru” (CORV 141) - , extins și asupra temei: „dați drumu la scandal cum spune opoziția, firul roșu nu știu ce..., afacerea Costea” (Interacțiunea 162); „urma să plece pentru aproape o săptămînă, probabil în străinătate, să încheie un contract nu știu ce și... urma să vină astăzi” (Interacțiunea 114). Nu știu ce e deseori folosit în relatarea spuselor altora (cum se întîmplă de altfel și în textele citate mai sus din Antologia lui O. Bîrlea, în care sînt expediate replicile unor
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
dimpotrivă, cât mai firesc din limitele realității convenționale. Prozele par scrise din nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul de pe scenă, ci cu publicul din sală, cineva face trafic cu vârste false, doi frați merg la judecată pentru a fi declarați juridic colegi de școală, ceea ce părea un stol de păsări nu e decât
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
la putere, va face cu totul altceva decât a promis în ultimii zece ani (împușcări pe stadioane, naționalizări, expulzări, curățiri etnice etc.) Alții (cunosc destui!) nu mai suportă, pur și simplu, jocul de-a uite-Vadim-nu-eVadim și cred că mascarada trebuie încheiată cu orice risc, inclusiv acela de-a se vedea bagați în pușcării de gorilele acestui Mesia de doi bani. Nu știu dacă pesedeii chiar realizează pericolul în care se află. Alternativa PRM îi va viza în primul rând pe ei
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
mai atenți la valorile culturale din propria țară, prea adesea bagatelizate sau ignorate de către noi înșine). La fel ca și în Istoria comprimată a jazz-ului din România, pe care am conceput-o pentru programul de sală al acestei sărbători, închei cu mulțumiri aduse capitalei Austriei. O metropolă culturală demnă de motto-ul înscris pe frontispiciul bastionului Jugendstil situat în inima ei: Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit (Timpului - arta sa. Artei - libertatea sa).
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
racile ale regimului comunist, iar continuitatea lor atestă voința actualei puteri de a menține o mentalitate profund antinațională. PNL a reușit ca în timpul guvernării să-și dea o structură, cu prețul însă a unor serioase compromisuri. Alianța pe care a încheiat-o de curând cu PD, partid social-democrat, este împotriva naturii - au existat în țările europene asemenea coaliții, dar numai postelectorale - și arată că partidul Brătienilor este azi interesat prioritar de competiția electorală și mult mai puțin de realizarea unei forțe
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
literați. Evocarea dlui Tătaru, unică în presa culturală, e binevenită și repară o nedreaptă uitare. * Crăciun în zona cenușie se cheamă editorialul dnei Tania Radu din LA & I din 22 decembrie 2003. Se înțelege despre ce este vorba. Editorialul se încheie așa: „Nu ninge. Totul e gri. Cinstit ar fi să recunosc că mai e și drumul spre alb, nu doar spre negru. Recunosc, dar nu simt.” Ce, dacă a nins imediat după asta? Tot nu simțim că ar fi drumul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
deoarece asta e marea problemă a românilor, după mintea redactorului TVR. * În EVENIEMNTUL ZILEI, Cornel Nistorescu titrează, fără menajamente: “Ziua lui Ceaușescu - ziua lor”, în editorialul său din 26 ianuarie. Iată cum explică Nistorescu acest titlu: “De ce nu ne-am încheiat socotelile cu Ceaușescu și epoca sa? O categorie social politică a avut tot interesul ca acest lucru să nu se producă. Astăzi, de ziua lui Nicolae Ceaușescu, aceeași categorie domină și conduce România. * Sorin Roșca Stănescu începe în forță anul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
răscruci ori tranziții, nu doar de acelea din epoca lui Carol I. Și oare nu ne răsună, astăzi încă, în urechi, în legătură cu nevoia de a umple formele occidentale pe care le-am împrumutat după 1989, avertismentul cu care Maiorescu își încheie studiul din 1872: „românii [...] au pierdut dreptul de a comite greșeli nepedepsite”? Cele două articole menționate, precum și alte cîteva din anii ’60-’70 ai secolului XIX, au declanșat ceea ce am putea considera prima bătălie canonică din literatura română. Maiorescu însuși
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
particular, cu multă relaxare și cu tot atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei, de la cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statutului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
Cronicar Ștefan Agopian față cu reacțiunea Academia Cațavencu a încheiat anul 2003 cu două preocupări majore: publicarea unei liste de foști securiști (între care destui au avut sarcini în... cultură) și semnalarea nivelului scăzut al României literare, al cărei director, pe deasupra, s-ar fi dat cu puterea. Dl. Șt(efan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
al PNȚ e trimis la muncă silnică, pe șantierul-penitenciar Onești Baraj), apoi e proiectat în comuna Poieni din județul Cluj, la Timișoara, Bacău, Darabani, Suceava, Botoșani, pentru a reveni la Bistrița (Ithaca sa) abia în 1986, oraș unde și-a încheiat periplul pămîntesc în 1992. A publicat greu, cu mari intermitențe. Monografia sa, fundamentală, închinată copămînteanului Coșbuc n-a fost încă tipărită. Studiul vast pe care-l avem acum în față, Generația amînată (ediție îngrijită cu devotament de Oana Valea și
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
prea încrînceantă, sînt - vai! - victime sigure. În meseria lui de tehnician al gazetei, era conștiincios pînă la pedanterie, atent la detalii, perfecționist. Roger Cîmpeanu îl învățase s-o construiască atent, pînă mult după ce redactorii își terminaseră treaba, crezînd că au încheiat și numărul. Cusăturile ascunse le știau numai ei. După 1989 l-am văzut pe domnul Pascu mari rar. Așa ne spuneam, respectînd eticheta: „domnu’ Pascu”, „domnu’...”. Cînd se întîmpla să ne întîlnim, comunicam la fel, cu o reciprocă simpatie laconică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
de o replică faimoasă, pe cît de retrogradă pe atît de caracteristică: la o ședință în care se punea problema supraviețuirii sau modificării revistei Secolul 20, Marin Preda a protestat împotriva publicării în traducere - în revistă - a atîtor scriitori străini, încheindu-și tirada astfel: «de ce să-i traducem noi pă ei, ce, ei ne traduc pă noi?»”. Judecata morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
88, purtam discuții lungi cu Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde de tăcere admirativă a celorlalți doi. Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu ce prilej de glorificare a lui
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
pour qu’elles existent, que moi, leur peintre et leur dieu, je leș ai fait naître.”8 Creația ionesciană se deschide prin placheta de versuri Elegii pentru ființe mici, în care, se pot discerne “câteva note de suprarealism” și se încheie, simetric, cu pictură să, de asemenea influențată de suprarealiști și postsuprarealiști 9. Între aceste două isprăvi cu iz suprarealist e cuprins teatrul ionescian - o întreagă lume.
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei capătă aici o formulă demitizată. Și chiar profanatoare. Cărticica se încheie cu epitaf pentru pisică. Multiubitul animal de casă - despre care am citit într-o altă carte, nu de versuri, că e doar pe jumătate domesticit de om - moare, poetul nu suportă ideea, dar îi sapă totuși „o groapă/ de o
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
figura poetului și a generației sale. Sînt reproduse și cîteva poeme și un articol (ultimul al lui Tonegaru?) din ziarul Dreptatea, 1946. Totul, foarte interesant. Păcat că nu știm împrejurările în care poetul a trebuit să scrie pagina autobiografică respectivă (încheiată cu formula pe atunci consacrată: Luptăm pentru pace! și însoțită de numele celor care puteau da referințe despre poet: Geo Bogza, inginerul Timotin și „tov. Weiss, delegată de stradă”) * Revista 22 de la începutul lui decembrie publică un, altminteri, frumos articol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
de dincolo. Asemeni Ioanei D’Arc, poetul aude voci”... În 1929, recenzând amintitul volum al lui Roll, va putea scrie, nici mai mult nici mai puțin, despre “religia înaltă și abstractă a scrisului” ori despre “inspirația câtorva religii, câtorva poeme”, încheind, solemn liturgic, cu încă una dintre formulările memorabile ale acestei vârste: “Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul”. Iar în 1930, el era cel care exprima, în numele grupării “unu”, despărțirea de constructivismul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
un “pururi Ahasverus”, un “Peter Schlemihl altfel”, ci în chiar instabilitatea, agitația, ca să zicem așa, sintactică, a acestei poezii aflate mereu în căutarea comunicării cu lumea din afară, mereu problematică, precară, provizorie, conștientă de propria fragilitate. Faptul că și-a încheiat opera românească cu un ciclu de... sonete, după ce mai încercase, sporadic, această formă fixă e, poate, tot o probă a aspirației spre o anumită stabilitate și o mai bună articulare a expresiei de sine. Întâmpinat cu destule rezerve în epocă
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
deschide nenumărate trimiteri tematice spre oamenii care i-au drapat existența și visul lui de Înălțare spirituală prin poezie. În prim-plan se afirmă chipul mamei. Ea reverberează adesea În poezii, ea deschide volumul actual și tot ea Îl și Încheie. Din depărtarea timpului trecut, ea se manifestă simbolic prin termenii „fereastră” și casă” ori prin „bujorii” - „cum se Întorc mereu și-mi ies În cale/ În curtea mamei, ca-n copilăria / Care s-a dus venind din depărtare”. Și Într-
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]